Un bun prieten, care mi-a descoperit blogul din intamplare (Ok, recunosc, i-am zis ca l-am injurat pe blog si n-are decat sa caute daca nu crede) m-a intrebat cu o usoara revolta de ce a gasit pe ici-colo in loc de eu – io. Chiar asa m-am abrutizat ? Chiar nu mai am nimic intelectual in sange ? Chiar nu mai stiu sa vorbesc frumos ?
Sincer, chestia cu “io” a fost de la bun inceput un tribut adus unuia dintre cei mai buni prozatori romani post-decembristi, Sorin Stoica, un talent extraordinar, cu o uriasa doza de ironie, plecat dintre noi la doar 27 de ani (ce fiori ai cand te gandesti ca ai depasit deja aceasta varsta). Cu toata boala care l-a chinuit, Sorin a continuat sa scrie, si sa scrie bine. Si ar fi facut cu siguranta mult mai mult.
La el am gasit teoria ca io in loc de eu suna mult mai corect si mai autentic. Io are ceva viril-romanesc, ceva sincer, ceva transant, si o doza de autoironie care nu strica niciodata, chiar daca acum trimite la Gigi Becali. In timp ce eu, frumos rotunjit ca in cartea de citire este o izmeneala, un fel de lesinatura lingvistica, un fals semn de importanta si politete. Cand zici io, esti tu, cand zici eu, ai vrea sa pari altul. Si am zis ca dupa cate a facut Sorin Stoica si dupa cat mi-au placut cartile sale, macar atata pot sa fac si eu in amintirea lui : sa zic io atunci cand sunt io, si eu atunci cand nu sunt.
Sper ca s-a pricipit. Va multumim pentru atentie, noapte buna.
Sincer, chestia cu “io” a fost de la bun inceput un tribut adus unuia dintre cei mai buni prozatori romani post-decembristi, Sorin Stoica, un talent extraordinar, cu o uriasa doza de ironie, plecat dintre noi la doar 27 de ani (ce fiori ai cand te gandesti ca ai depasit deja aceasta varsta). Cu toata boala care l-a chinuit, Sorin a continuat sa scrie, si sa scrie bine. Si ar fi facut cu siguranta mult mai mult.
La el am gasit teoria ca io in loc de eu suna mult mai corect si mai autentic. Io are ceva viril-romanesc, ceva sincer, ceva transant, si o doza de autoironie care nu strica niciodata, chiar daca acum trimite la Gigi Becali. In timp ce eu, frumos rotunjit ca in cartea de citire este o izmeneala, un fel de lesinatura lingvistica, un fals semn de importanta si politete. Cand zici io, esti tu, cand zici eu, ai vrea sa pari altul. Si am zis ca dupa cate a facut Sorin Stoica si dupa cat mi-au placut cartile sale, macar atata pot sa fac si eu in amintirea lui : sa zic io atunci cand sunt io, si eu atunci cand nu sunt.
Sper ca s-a pricipit. Va multumim pentru atentie, noapte buna.
This entry was posted
on 29 august 2007
at miercuri, august 29, 2007
and is filed under
Lumea lu Cinabru
. You can follow any responses to this entry through the
comments feed
.
