Bebelusul nu vine cu manual de instructiuni. Nu are certificat de garantie. Mai ales ca tata, oricat de pasionat ai fi, oricat de mult ti l-ai fi dorit, nu ai idee ce trebuie sa faci cu maimuta aceea urlatoare, care in prima faza nu stie decat sa zbiere, sa manance si sa aiba colici. Eventual sa vomite pe tine, in clipele de tandra intimitate si relationare tata – bebe. De fapt, bebe-tata. Prioritatile s-au schimbat. Sa zici mersi daca te mai baga restul lumii in seama cand bebe este pe primul loc. Devii Omul Invizibil. Te stergi. Si totusi esti mai fericit, mai speriat si mai mandru decat oricand. Cat despre schimbarea scutecelor, mai ales cand nu se rezuma la pipi angelic de bebe, e momentul cand barbatii se separa de baietei. Presupun ca pentru mama este mai greu si mai usor. Presupun. Este greu, daca nu imposibil, sa scrii despre aceasta prima perioada din viata de parinte fara sa cazi in cliseele din revistele pentru mamici si femei care nu au devenit inca mamici pentru ca sunt femei de succes. Roz bonbon, floricele, ciupercute, iepurasi, ingerasi si tot harnasamentul. Scrii, vrei nu vrei, cu ovarele. De regula scrii fals si prost.
Marie Darrieussecq, scriitoarea si mamica avand un nume imposibil, reuseste in Bebelusul, una dintre aparitiile recente din colectia Cotidianul, sa scrie cu creierul si sufletul. Nimic visator, nimic edulcorat, nimic fals. Nu stim nimic despre ea, nu stim cum l-a cunoscut pe tata – care va avea in toata cartea un rol de figuratie, de suport, un rol tertiar – nu stim cum a avut copilul, cum a fost noaptea sau dupa-amiaza sau momentul zilei de amor, nu stim nimic despre conceptie. Totul este o alta poveste. Cartea incepe brusc cu intrarea copilului in viata autoarei. Un baietel. Care apare parca adus de un comis-voiajor, comandat, pe semnatura, te trezesti cu el. Si acesta este un moment destul de bulversant. De fapt, primele luni alaturi de copil sunt scrise de oricine sub forma unui jurnal de campanie. De pe campul de lupta, din transee. Inveti din mers, rezisti fara somn si mancare, te trezesti la 1-2-3 ore, schimbi scutece, dai de mancare copilului. Te face sa devii iritabil si filosofic, deprimat si mirat.
“Bebelusul” mamicii pe nume Marie Darrieussecq este o succesiune aproape cinematografica de impresii, de tuse literare mai scurte sau mai lungi, momente surprinse in instantanee foto. Pentru ca asa se intampla, fiecare moment are o valoare intrinseca si toate se succed ametitor de repede. Scriind adesea in caietul/jurnal/viitor roman, cu bebe in brate, Marie este un supravietuitor, un soldat, un rezistent. O rezistenta, mai curand. Extaziata de felul in care bea copilul, de cum ragaie, de cum tuseste, plange, se ineaca, vomita, inghite laptele, trage de sfarcurile deja tumefiate, fascinata de sexul lui minuscul, de miros, de gesturi, de acumularea de sunete/cuvinte, de miscari. Bebe este privit mai intai de scriitoare si apoi, aproape simultan, de mama, dar tocmai aceasta intarziere infima face deliciul romanului. In loc de extazieri cretinoide, mama/scriitoare se mira, studiaza, incearca sa inteleaga, il vede si ca cel mai formidabil experiment literar posibil : sa descrii o fiinta care a iesit oarecum din tine.
Bebe, dupa propriile ei randuri, “este rentabil. (…) Sapte kilograme de lapte praf, fara sa punem la socoteala alaptarea cu lapte de mama, au ca rezultat patru kilograme de bebelus ; pierderile sunt minime”. Doar un exemplu – preferatul meu – al umorului adesea scandalos de care da dovada autoarea. Mai sunt si altele. Multe. Totul este privit cu duiosie si haz, pentru ca orice bebe are o doza imensa de umor. Practic inepuizabila si initial folosita involuntar.
Totul se incheie dupa ce bebelusul a implinit noua luni. Egalul perioadei de gestatie, doar ca de aceasta data petrecuta in afara. Bebelusul este o fiinta. O fiinta atat de complexa incat nu poate fi cu adevarat descrisa. Parafrazandu-l pe Mircea Nedelciu, bebelusul nu se descrie, el se povesteste (regretatul Nedelciu vorbea despre patrie.) Fotograme cu bebe, usor de inteles de cei care au macar unul acasa. Si cel mai bun manual pentru cei care se pregatesc pentru comis-voiajorul care va aduce bebelusul.
A scris si Zmeura despre carte. Vad ca si ei i-a placut.
