tag:blogger.com,1999:blog-53370538575841482442024-03-19T07:14:02.025+02:00CinabruFornit Some FornusCinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.comBlogger610125tag:blogger.com,1999:blog-5337053857584148244.post-54764440534755782242017-04-29T01:36:00.002+03:002017-04-29T01:36:25.894+03:00Samuel Gawith - Lakeland Dark<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgj36bdblg05WVHpGZCbrFTH6iC1GAXfKC8l4IfKgRAhpghnYFDk7atzsX145Pqjmyfs3THoRQbInNaqKvFHxWrrc4mw3dXk2sXI1lrqp64cgwkudL1w7D5_Ae3GOtAKFzJaAN-BIHbuNUt/s1600/Samuel_Gawith_Lakeland_Dark.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="228" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgj36bdblg05WVHpGZCbrFTH6iC1GAXfKC8l4IfKgRAhpghnYFDk7atzsX145Pqjmyfs3THoRQbInNaqKvFHxWrrc4mw3dXk2sXI1lrqp64cgwkudL1w7D5_Ae3GOtAKFzJaAN-BIHbuNUt/s320/Samuel_Gawith_Lakeland_Dark.jpg" width="320" /></a></div>
<b>Tutun</b> : virginie, kentucky<br /><b>Aspect tutun</b> : broken flake<br /><b>Aroma</b> : tutun natural, ierbos, vegetal<br /><b>Tărie </b>: ridicată<br /><b>WAF</b> : foarte scăzut<br /><b>Prezentare</b> : cutie de 50 g <br /><br />Un tutun tare, dur, intens, nu tocmai genul de tabac pe care l-aș alege. De când am început să fumez mai rar și implicit mai puțin, demonstrându-mi mie însumi că aș putea să rezist și fără, toleranța trebuie să îmi fi scăzut dramatic, deși nici în junețe nu eram tocmai rezistent în fața unui flake prea puternic (<a href="http://cinabru.blogspot.ro/2010/01/peterson-irish-flake_5436.html" target="_blank"><b>Irish Flake</b></a> de la Peterson a fost peste puterile mele, spre exemplu). Confruntare pe care preferam să o evit pe viitor. Cum atunci când mai cumpăr vreo cutie prefer să merg mai mereu la noroc, loterie care deși nu este mereu câștigătoare măcar este de regulă surprinzătoare, am ajuns să iau această noutate de la Samuel Gawith. Măcar o pipă din când în când face viața aproape suportabilă. <br /><br />Mă așteptam la un flake, dar cutia este plină de broken flake, fire lucioase și întunecate, aromă intensă și puternică de tutun natural, fără aditivi dulci și plăcut mirositori, dar și fără delicioasă mireasmă de latakie. Categoric nu este nici vreun aromatic prietenos, nici un oriental care te predispune la vreun volum din 1001 de Nopți (că tot am reluat seria). Destul de umed, așa că are nevoie de ceva aerisire, și gustul se schimbă destul de mult în funcție de cât este de uscat, și pe cale de consecință și ușurința cu care arde. Fumat cu și fără filtru, parcă în a doua variantă a fost mult mai bun, mai interesant, mai puternic. <br /><br />Se aprinde un pic mai greu, și are nevoie de ceva atenție în timpul fumatei, iar dacă încă mai păstrează umezeală va necesita dese reaprinderi. Gustul... este un tutun dur, deloc prietenos cu un începător. Tabac natural, puternic, plin de intensitate, virginia jucând rolul de fundal și amăruiul kentucky venind de la bun început în prim plan, si se menține așa până spre jumătate, când începe parcă să fie și mai tare. <br /><br />Pe tobaccoreviews e prezentat de mai mulți pipari ca un <b>1792</b> fără aroma de tonquin (mai multe detalii despre tonquin pe forumul Pipa Club București), un tutun pe care l-am încercat demult, și rețin că mi-a cam pus repede capac prin tăria ieșită din comun, care m-a obligat să îl fumez cu pauze și îndelungi ezitări. Posibil, dar fără să am și o cutie de <b>1792 </b>e greu să îmi dau seama ce și cum. <br /><br /><b>Lakeland Dark</b> de la Samuel Gawith nu e genul de tabac pe care l-aș pune în pipă foarte des, categoric nu dimineață, și de preferat doar după o masă bună și când ești suficient de odihnit, cu destul timp la dispoziție. Nu aș risca să fumez mai mult de un bol într-o zi, sincer să fiu, poate sunt eu prea delicat. Recomandat dacă vrei un broken flake cu multă, multă personalitate și gust de tutun natural, dar categoric nu este genul de mixtură cu care să începi să fumezi pipă. Doar pentru cei cu ceva experiență și toleranță la multă nicotină.<br />
<br />
Foto: hu-tobacco.deCinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.com133tag:blogger.com,1999:blog-5337053857584148244.post-76123814911111228202017-02-27T23:13:00.004+02:002017-02-27T23:13:39.812+02:00Samuel Gawith - Winter Time Flake<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgFXSm2SpbbTPZ_Go5rSv5KvZ25-rKubY-aj1qOeXYfDhqHCUMWO-cKtoStYzaAKl_V6CJ2koVOLlavlnMxNM1azJBI2paKfpjhIsynSZgHJss2mHMcxKuox9e9CXWn6e_r6APRERXXCDuW/s1600/winter+time.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgFXSm2SpbbTPZ_Go5rSv5KvZ25-rKubY-aj1qOeXYfDhqHCUMWO-cKtoStYzaAKl_V6CJ2koVOLlavlnMxNM1azJBI2paKfpjhIsynSZgHJss2mHMcxKuox9e9CXWn6e_r6APRERXXCDuW/s320/winter+time.jpg" width="243" /></a></div>
<b>Tutun</b> : virginie, latakie<br /><b>Aspect tutun</b> : flake<br /><b>Aroma</b> : intens a latakie, a rășină<br /><b>Tărie</b> : ridicată<br /><b>WAF</b> : foarte scăzut<br /><b>Prezentare </b>: cutie de 50 g <br /><br />Nu voi spune din nou că am renunțat la fumat. Nu mai cred nici eu. Să spunem doar că am făcut (din nou) o pauză, care nu știu cât și dacă va dura. Dar între timp mă bucur de plăcerile unei vieți mult mai sănătoase - chiar dacă până acum sunt anevoie de identificat - și îmi iau carnețelul de notițe și, la rând, cutiile golite și rămase în așteptare. Sunt opinii restante, și e păcat. <br /><br />Tabacul acesta de la Samuel Gawith - am spus-o și o voi repeta mereu, un producător ce nu m-a dezamăgit până acum - este, potrivit tobaccoreviews, dintr-o serie de patru flakes, câte unul pentru fiecare anotimp, realizate în colaborare cu Stanislaw și DTM. Cum celelalte îmi sunt necunoscute și nici despre acesta nu știam nimic atunci când am ajuns la tobacco shop, a fost o alegere ”în orb”. Din fericire una norocoasă. La gândul de iarnă mă așteptasem la un aromatic, deși sunt mai rare ca flake-uri, eventual ceva cu note de confiserie, vanilie, scorțișoară, ghimbir, vreun tablou olfactiv-nostalgic demn de o ipostază de bunic senil, desprins din vreo reclama vintage. <br /><br />Dimpotrivă. Cutia este plină de flake-uri egale, frumos tăiate, destul de uscate pentru Samuel Gawith, brune cu un pic de auriu mieros pe alocuri, puțin aspre la pipăit și repede casante dacă le pui la uscat. Se fumează bine sfărâmate, aproape la fel de ușor împăturite, și mi-a fost greu să aleg din cele două variante, deși în a doua parcă gustul a fost mai intens. Se aprinde mulțumitor pentru un flake și fumează până spre final fără probleme, fără bolboroseli, fără să încingă pipa. E acea satisfacție hibernală că ai găsit un tabac de cursă lungă ce nu are nevoie de prea mare atenție sau dădăceală pentru o fumată de lungă durată. <br /><br />Iar gustul... tocmai aici este micul neajuns, cel care face din <b>Winter Flake</b> de la Samuel Gawith un tutun bun, dar nu unul foarte bun și categoric fără prea mari șanse de excelență. Sau poate am devenit prea mofturos, cu mârâieli de bătrân amar. Gustul este intens, de latakie, greu de descris unui nefumător de pipă, cu acele note de rășină, tămâie, amărui-dulcegi, răcoros și dominant, insinuant și cuceritor. Problema este monotonia, felul în care acoperă aproape total virginia, și se păstrează până spre sfârșit egal cu sine, fără mari surprize și fără mătăsoase transformări. Dacă acestea ar fi fost și acest flake va fi fost excelent. <br /><br /><b>Winter Time Flake </b>de la Samuel Gawith e un tutun bun, un flake cu latakie - dacă îți place deja sau vrei să încerci așa ceva - potrivit, zic eu, pentru vremea ceva mai rece, un amestec bine lucrat, ce mai avea nevoie de un pic pentru a deveni memorabil. Merită încercat, mai ales că gama de flake-uri latakiote cu este tocmai excesivă. <br />
<br />
Foto: smokingpipes.comCinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-5337053857584148244.post-22770144197680455642017-01-25T19:48:00.001+02:002017-01-25T19:48:14.172+02:00Samuel Gawith - Bothy Flake<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4e0llQi6YVdytenkBY40BXy5nl_kdFqycKIAoyxSUvlko5xc3WqaxI9rMc4vguBmLDJ8Q4LX3ZXmQlRuAs2IVMjAVmErXydUeq77zdWqfQshdLrZFXipJge1ZruNHXhNwTk72eN1PS82P/s1600/bothy.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="243" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4e0llQi6YVdytenkBY40BXy5nl_kdFqycKIAoyxSUvlko5xc3WqaxI9rMc4vguBmLDJ8Q4LX3ZXmQlRuAs2IVMjAVmErXydUeq77zdWqfQshdLrZFXipJge1ZruNHXhNwTk72eN1PS82P/s320/bothy.jpg" width="320" /></a></div>
<b>Tutun</b> : virginie, latakie<br /><b>Aspect tutun </b>: flake<br /><b>Aroma</b> : alcool, piele, puțină latakie<br /><b>Tărie</b> : ridicată<br /><b>WAF </b>: foarte scăzut<br /><b>Prezentare</b> : cutie de 50 g <br /><br />Ce este acela un bothy? Sub numele de <b>Bothy Flake </b>e scris ceva destul de promițător - <b>A Kearvaig Pipe Club Tobacco</b>, sună excentric și îndepărtat, un soi de marcă a calității, mai ales că e vorba totuși de un Samuel Gawith, producător care până acum nu mi-a făcut nicio surpriză neplăcută. Mă așteptam la un flake in asprul stil clasic, ceva rustic, mai ales că pe etichetă apare o căsuță simplă, zugrăvită în alb, aparent suficientă pentru destulă lume. Înăuntru un vraf de flake-uri egale, frumos tăiate, puțin prea umede și cu un luciu amintind de cel al pielii de calitate. Cafenii, destul de tari, mirosind a whisky și ușor ierbos, a pământ, a natură, un tutun frust și direct. <br /><br />După cum mă informează cartonașul strecurat în cutie, de formatul unei cărți de vizită, bothy este un soi de refugiu, o căbănuță pentru excursioniști, unde poți rămâne peste noapte fără bani. Și Bothy Flake este unul dintre elementele esențiale pentru o noapte într-un bothy scoțian, alături de foc, mâncare, ceva whisky. Îmi place când un tutun are și o poveste. Se întâmplă rar, deci e cu atât mai prețios. Și este recomandat de Sergeant Matron, de la Kearvaig Pipe Club. <br /><br />Aerisit ușor, pliat când începe să devină friabil (în general așa prefer un flake) și pus într-o pipă mare, cu sau fără filtru - mi-a plăcut în ambele ipostaze - <b>Bothy Flake</b> este un tabac ce demareaza mai greu, are nevoie de reaprinderi doar dacă nu l-ai uscat suficient, însă după aceea gustul este plin, bogat, dominator. Începe ca o virginie dulceag-vegetală, bine completată de latakia atent dozată pentru a condimenta fără să domine, în prima jumătate a fumatei fiind sensibil prezent și casing-ul de whisky, fara sa deranjeze și fără acea senzație clasică de artificial din mixturi mai puțin inspirate. În a doua parte gustul este mai puternic, egal cu sine, fără acele bolboroseli și fără iuțeala de cenușă care apare în cazul unor amestecuri mai puțin pretențioase. Foarte bun spre excelent pentru gustul meu, deși are suficientă vitamină N cât să nu mă lăcomesc. Arde bine pentru un flake, necesită ceva mai multă atenție în primă fază, ca orice debut, dar apoi uiți să mai reaprinzi. <br /><br />O noutate printre produsele Samuel Gawith de la noi, genul de tabac la care aș reveni cu plăcere de câte ori am chef de un flake bine prelucrat (nu e o prezență obișnuită pe piața noastră), în mare măsură datorită echilibrului dintre virginie și latakie, un soi de confruntare cavalerească în care niciuna dintre părți nu înfrânge, dar construiesc împreună o tensiune admirabilă. Bun și recomandat dacă ai ceva experiență cu tutunurile flake și dacă vrei ceva care, în imaginarul gustativ, pare foarte scottish.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />Foto: schneiderwind.deCinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-5337053857584148244.post-47801411756867766792017-01-21T19:41:00.000+02:002017-01-21T19:41:12.460+02:00Noi achiziții de la Antic ExLibris<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEga1Bxt2tx8PIoAqkcqoPi6Ubf0iGSEjJOLqNSegqzsFwnFZLNtgPF0Y6sUnNnRJUenbakvLbmqVA9yXFW-8QSNSHNWupgGPjqHr-WIiweQRM2wkP3IeRkvsesdDE7MK4zxr8Mt0HhkSdNG/s1600/DSC00363.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEga1Bxt2tx8PIoAqkcqoPi6Ubf0iGSEjJOLqNSegqzsFwnFZLNtgPF0Y6sUnNnRJUenbakvLbmqVA9yXFW-8QSNSHNWupgGPjqHr-WIiweQRM2wkP3IeRkvsesdDE7MK4zxr8Mt0HhkSdNG/s320/DSC00363.JPG" width="180" /></a>Ca o completare necesară a unei postări pe Facebook. Luate de la <a href="http://www.anticexlibris.ro/" target="_blank"><b>Antic ExLibris</b></a>. Din câte știu se mai găsesc. <br /><br />Inițial am făcut drumul pentru <b>Queen: A Rhapsody.</b> Reticent să mai ies din cuibul meu dacă nu sunt obligat de foame sau dorințe păcătoase, asocial până la zâmbetul mecanic și eternul ”nu aveți 50 de bani”, navigând prin nămeți și intersectându-mă accidental cu conaționali, am reușit să ajung. Ceea ce a fost în sine o aventură geroasă, demnă de o poveste mult mai gonflată. Sigur în paranoia-mi hoffmanniană că nu o să mai găsesc volumul. Nici nu era. Decât juma de raft. Și dacă tot aveam banii pentru o factură presupun utilă, ușurați deja de cota parte pentru o cutie de tutun (dacă am redus la o cutie când și când deja sunt un erou pe drumul ezitant spre renunțarea la viciu) am luat și cele din lista de mai jos. După îndelungi consultări cu cei ce dorm sau joacă Arkham Horror în țeasta mea, după iau asta și nu iau aia, am plecat cu titlurile anexate. <br /><br />1. <b>Queen: A Rhapsody </b>- chiar dacă nu am văzut-o în bibliografia ”oficială” și nu aduce, ca text, mai nimic față de ce știam deja, e o ediție admirabilă. Cartonată, poze color (nu știam vreo două, dar la destule știam și locul când, și ziua unde), un soi de istorie comprimată. Coffe table book despre Queen. Frumoasă.<br /><br />2. <b>Tim Riley - Lennon -</b> îmi construiesc din nou eroi cu entuziasmul adolescentin al celui care mai are foarte mult timp înaintea lui. Ceea ce nu mai este cazul. Masivă, din ce am răsfoit exhaustivă, plus că Lennon îmi place post factum din ce în ce mai mult. Nu e prima sa biografie peste care dau, sper să fie și bună.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4sjEtZlevBs8rK3kcSv2nNpDNOWnLPsRHUlL2WS9ovKqT70lgHnwoJH6SdZK4rVnF-xcWXYREZY9viwOaMYiwo8wLLhZr8endk-fiN2ZXaZOv89lkkwDcnei7mH7KlCLHblhPaEOVLiW8/s1600/DSC00358.JPG" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4sjEtZlevBs8rK3kcSv2nNpDNOWnLPsRHUlL2WS9ovKqT70lgHnwoJH6SdZK4rVnF-xcWXYREZY9viwOaMYiwo8wLLhZr8endk-fiN2ZXaZOv89lkkwDcnei7mH7KlCLHblhPaEOVLiW8/s400/DSC00358.JPG" width="400" /></a><br />3. <b>John Lennon. The Stories Behind Every Song 1970-1980 </b>- adăugire firească la titlul de mai sus, e o colecție în care mai găsisem și alte cărți, până la urmă am luat doar două. Album cu album, piesă cu piesă, plus ceva poze. La prima vedere e un amestec de informație și generalități, dar oricum interesantă. Și utilă. <br /><br />4. <b>The Beatles. Stories Behind the Songs</b> - nu am ascultat cu atenție Beatles până când am lucrat aproape doi ani pe meterezele minunatei lumi a librăriilor cu un beatlemaniac. E adevărat că lui îî plăcea mai mult McCartney, dar oricum mi-a dat acel impuls necesar. Un fel de mini-enciclopedie, și nu pot să nu-mi doresc ceva similar și despre Queen. Sau Ramones. Sau... se poate completa destul de multă vreme. <br /><br />5.<b> Stephen Jones - Psycho Mania </b>- acuma când începi să te familiarizezi cât de cât cu ce înseamnă horror și weird fiction astăzi este practic imposibil să nu dai peste numele de Stephen Jones, antologator cu entuziasm și pricepere care tot scoate titlu după titlu, și puținele pe care le-am citit până acum - majoritatea sunt adevărate tomuri, nu broșurele anemice - sunt excepționale. Amuzant e că am trecut de vreo patru ori pe lângă raft până să-mi sară în ochi, așa că încep să mă ramolesc. Și da, sunt povestioase cu tot soiul de tandri psihopați. Teamă îmi e că am lucrat și eu cel puțin într-un loc alături de vajnici reprezentanți ai acestei categorii psiho-sociale.<br />
<br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJWLpydVL2JSrMnsU4e24WbtlA6NFTXwWRwFJSk0mvLkdIbjXzKZpOVevfTr2bu5Dg1BvFj2wPo0q3uK_xpt2bbSxhyphenhyphenWo2c1dyzxnbPDVAgMeCJYVpVfXcM3Ul0nRLeX3s9lP-sUWF-EjF/s1600/DSC00359.JPG" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJWLpydVL2JSrMnsU4e24WbtlA6NFTXwWRwFJSk0mvLkdIbjXzKZpOVevfTr2bu5Dg1BvFj2wPo0q3uK_xpt2bbSxhyphenhyphenWo2c1dyzxnbPDVAgMeCJYVpVfXcM3Ul0nRLeX3s9lP-sUWF-EjF/s400/DSC00359.JPG" width="400" /></a><br />6. <b>Lafcadio Hearn - Oriental Ghost Stories</b> - colecția asta este și ieftină (chiar dacă pe hârtie mediocră) și bună pentru weird fiction, iar omul ăsta a făcut enorm în vremea sa pentru popularizarea miturilor și mai ales poveștilor macabre din Japonia și China. Mai ales că trec iar printr-o perioadă de fascinație pentru China, în covârșitoare măsură din cauza filmelor Shaw Brothers și câteva dubioase Cat III, nu puteam să îl ratez. Și mai au din serie, să mai vedem. <br /><br />7. <b>Choosing & Looking After Your Cat </b>- de când m-am trezit posesor de pisică lucrurile s-au schimbat ca în Un motan pe nume Bob (faină carte). Nu eram un fan al pisicilor, mai mult îmi plăceau câinii, dar noul membru al familiei, cu drepturi depline și adesea tratament preferențial, m-a prostit de tot, deși sunt deja trecut de prima junețe a pasiunilor. Și dacă tot am pisic, e nevoie și de manual de instrucțiuni. Înainte de 89, când ne-am luat video - ar merita și asta o postare - taică-miu s-a chinuit ceva vreme până când a tradus manualul. Integral. Așa că dacă pentru un video aveai nevoie de instrucțiuni, cu atât mai mult pentru un răsfățat căruia trebuie să îi curăț litiera. <br /><br /><br />Pentru ce aceste precizări? Ca să mă laud, firește. <br /><br />Cinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-5337053857584148244.post-75144424197488842842017-01-15T21:11:00.001+02:002017-01-15T21:11:11.753+02:00Samuel Gawith - Palace Gate<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjI6yFbGXg_3UOA_4C_7GiSFQecCzNcnceNXQmWsXevrUqvdMDktRu9iknlfkVpcGIfIaUDM1NTreFGa9tmnn5svabty9UZ2VlYrKoJxxB7XiviYNGZIOSSO0QjAa-mjaVy3vfHEEkoeYHl/s1600/samuel+gawith.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjI6yFbGXg_3UOA_4C_7GiSFQecCzNcnceNXQmWsXevrUqvdMDktRu9iknlfkVpcGIfIaUDM1NTreFGa9tmnn5svabty9UZ2VlYrKoJxxB7XiviYNGZIOSSO0QjAa-mjaVy3vfHEEkoeYHl/s320/samuel+gawith.jpg" width="320" /></a></div>
<b>Tutun</b> : virginie, black cavendish, burley<br /><b>Aspect</b> tutun : ribbon<br /><b>Aroma</b> : nucă de cocos<br /><b>Tărie</b> : medie<br /><b>WAF</b> : ridicat<br /><b>Prezentare </b>: cutie de 50 g <br /><br />Bizară combinație. L-am primit cadou de sărbători, în bună măsură pentru că era o noutate - nu prea mai sunt la curent cu ce apare, am și redus fumatul mult față de junețe - dar poate că aș fi avut ezitări dacă îi citeam prezentarea pe site-ul producătorului sau pe etern utilul Tobacco Reviews. Un tutun aromatizat cu nucă de cocos. Cam cum erau aromaticele pe care le fumam la începuturi, multe dintre ele puternic chimizate și în esență foarte proaste, doar că nu îmi dădeam seama. Și îmi și plăceau, în entuziasmul juvenil al neofitului ce se simte unicul apostol al unui nou hobby. Fumez aromatice, dar cele bine făcute sunt rare, și în cazul lor apare destul de repede plictiseala. Numai că acest <b>Palace Gate </b>(am crezut văzând cutia cu o masivă poartă din fier forjat în filigran, pe fond crem-oranj, că voi da peste un oriental clasic) s-a dovedit nu doar o surpriză foarte plăcută, dar și poate cel mai reușit tabac de gen încercat de la Samuel Gawith. <br /><br />Odată deschisă, impresia vizuală e tentantă: tăietură ribbon, măruntă, în tonuri de auriu, galben pal, cafeniu deschis, destul de umed așa că e nevoie de o aerisire, dar nu foarte îndelungată. Aroma este puternică, intensă, de cofetărie, de baton Bounty rupt în două - dulce, intens a nucă de cocos, dominând vreo impresie de tabac. Mefient dar nerăbdător am ales una dintre pipele pentru aromatice, un <b>Danske Club</b> cu filtru de 9 mm, și în buna tradiție a unor amintiri nu tocmai plăcute m-am pregătit să îmblânzesc un diavol bolborositor, iute și isteric. Rezultatul a fost ”vițăvercea”. <br /><br />De la primele fumuri până spre primul sfert aroma este de prăjitură, de miez de cocos bine zaharisit, dar paradoxal deloc grețos sau sufocant, ci dimpotrivă, blând, egal, plăcut, si pentru întâia oară după ceva vreme și mirosul din cameră a fost pe placul soției. Nu excesiv, dar oricum mai bine decât în alte dăți. Spre jumătate gustul de cocos își pierde din forță și se fac simțite și mai bine tutunurile din fundal, cu accentul pus cum mă așteptam pe cavendish, fără să simt, spre regretul meu, prea mult din burley, deși în unele clipe se simțea gustul ierbos de virginie. Arde bine, constant, fără să necesite dese reaprinderi și fără să se iuțească în firtalul final, ceea ce puține aromatice și reușesc. Poate prea dulce și puternic la început ca tutun de toată ziua, din care să iei cantități mari, dar mai ales într-o societate simandicoasă și necruțătoare cu viciile merge perfect. <br /><br /><b>Palace Gate</b> de la Samuel Gawith a fost un deliciu luat mai mult ”în orb”, deși îmi jurasem să nu mai repet experiența după dezamăgirea numită<b> Armonia</b> de la Savinelli. Un tabac aromatizat bine (dacă îți place genul), se simte că în fundal sunt tutunuri de calitate și bine proporționate, fără minusuri frapante și fără pișcături de limbă, nu înfierbântă pipa și l-am fumat și cu și fără filtru, preferând a doua variantă. Cred că este și cel mai reușit dintre aromaticele lor, deși mai am câteva pe care nu le-am încercat. L-aș mai fuma? Categoric. Presupun că dacă acum mulți ani aș fi început cu el un Sunday's Fantasy, obsesia mea de debut, și-ar fi pierdut repede din șarm. Recomandat celor care vor un aromatic al cărui gust este pe măsura mirosului.<br />
<br />
Foto: turmeaus.co.ukCinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5337053857584148244.post-2319450106031088182017-01-03T20:48:00.001+02:002017-01-03T20:48:43.479+02:00Samuel Gawith - Black Forest<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitqHalFhwPan1c1t3QkBof_-tXv9oxSPFg_JKNnsNI3RAAck3BtRgID1gQc1QNWIuWngf9clqVdOliRSQnt3vGAvGTW-6Skqjpy2jk6QwiCUicRgxTHQ6HsMEzPpU-ecWwiT8U-Fx2LgdH/s1600/500x500_black_forest_open.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitqHalFhwPan1c1t3QkBof_-tXv9oxSPFg_JKNnsNI3RAAck3BtRgID1gQc1QNWIuWngf9clqVdOliRSQnt3vGAvGTW-6Skqjpy2jk6QwiCUicRgxTHQ6HsMEzPpU-ecWwiT8U-Fx2LgdH/s320/500x500_black_forest_open.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Tutun</b> : virginie, black cavendish<br />
<b>Aspect tutun</b> : ribbon<br />
<b>Aroma</b> : miere<br />
<b>Tărie</b> : medie<br />
<b>WAF</b> : mediu<br />
<b>Prezentare</b> : cutie de 50 g <br />
<br />
Un tutun nou de la <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2013/07/tutunuri-samuel-gawith-la-tobaccoshopro.html" target="_blank"><b>Samuel Gawith</b></a>. Cel puțin nou pentru mine. Nici nu prea am mai cumpărat ceva nou, nici măcar nu mai sunt la curent cu ce a mai apărut pe la noi ca în junețea demult trecută. Nu de alta, dar în ultima vreme am redus dramatic volumul de tabac ingerat, fără să simt vreo îmbunătățire notabilă a calității vieții, cum ar vrea să mă convingă tot felul de specialiști improvizați, dar revoltător de siguri pe ei. Dimpotrivă. Aștepți trepidând următoare cutie și cochetezi tot mai des cu ideea capturării unui spiriduș irlandez, doar să-i convertești oala de aur într-o cantitate suficientă de ribbon-uri, flake-uri și diverse. Odată ce te-ai dedulcit nu mai există scăpare. <br />
<br />
Rupându-mă de rutina cumpărătorului prudent, care înainte de a face o achiziție se documentează extensiv, intensiv și maniacal, am luat cutia de <b>Black Forest</b> - poza duală îmbină faguri stilizați și crenguțe neclare plus mușchi de pădure - dintr-un capriciu. Cum în aceeași zi regăsisem ediția veche din <i><b>Piticul Cinabru</b></i>, cea scoasă la Ion Creangă în '83, cu sublimele ilustrații de Val Munteanu (și la un preț ridicol de mic) a fost o alegere firească. Pădurea Neagră - Hoffmann. Mă așteptam la un aromatic potrivit pentru un Crăciun clișeistic, de reclamă importată la Coca Cola. Bunicul cu pipă, bradul, casa, cadourile și copiii neverosimil de cuminți. Stas. Eventual un câine placid. Nu a fost chiar așa, chit că <b>Black Forest </b>este un aromatic. <br />
<br />
Mixtură de black cavendish cu doar un pic de aurie virginie, tăietură măruntă de tip ribbon, produsul celor de la <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2014/02/samuel-gawith-skiff-mixture.html" target="_blank"><b>Samuel Gawith</b></a> (în acest moment compania mea tabagică preferată) miroase intens, copleșitor, a... miere. Miere un pic zaharisită poate, dar miere, fără să se simtă vreun fir de tutun. Amintește - poate sunt doar locuri comune olfactiv-gustative - de câteva dintre amestecurile de la <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2009/09/mac-baren-navy-flake_5910.html" target="_blank"><b>Mac Baren</b></a>, pe care le-am fumat, dar nu mai simt astăzi nevoia de a repeta experiența. Un pic prea umed în cutie, merită un pic de aerisire, fără exagerări însă. Nu sunt genul care se ferește de aromatice, așa că mă așteptam la o fumată dulce până la răsfăț și chiar până la scandal în primă fază, dar rezultatul a fost destul de diferit. <br />
<br />
În prima treime casing-ul de miere este puternic și dominator, lăsând prea puține șanse volumului generos de black cavendish să își facă simțit gustul, poate doar prezența un pic vătoasă și densă. Pe măsură ce te apropii de jumătatea fumatei gustul de miere dispare și se face simțit în sfârșit cel de tabac, de calitatea obișnuită pentru Samuel Gawith, devenind un pic amar spre final. Și nu e singurul aromatic înzestrat cu această nedorită calitate. Sau defect. După gusturi și obișnuințe. Ardere bună, miros în cameră destul de plăcut, fără bolboroseli sau înțepături. Relativ tolerat de familia terifiată de ideea unei noi <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2012/01/samuel-gawith-commonwealth.html" target="_blank">latakii</a>.<br />
<br />
O mixtură interesantă pentru un aromatic, acest <b>Black Forest</b> ar merge ca o variațiune într-o listă de virginii și/sau latakii potrivite pentru consumul zilnic sau ca o nouă notă în lista de aromatice. Bun, fără să fie un tutun la care să revin prea curând, poate doar dacă l-aș primi în dar. A avut viață destul de scurtă, așadar se poate spune că mi-a plăcut. <br />
<br />
Foto: www.cgarsltd.co.uk</div>
Cinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5337053857584148244.post-42507779850146532412017-01-02T16:21:00.003+02:002017-01-02T16:23:08.713+02:002016 în cărți și detalii<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgW3-y6Ld0xEr-GfhoBDVronzrXpzZ2Led6X92cw1-qfLWNq4yDaKMDs6EdLzZm92C9Vh9h_o00xs0dZHXmcJ_tTakZF5CxdgpaQf1TZiyaxHp3im1SjDHnC9dLy2l-_y43-kpWIcy-gnI2/s1600/DSC00250.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgW3-y6Ld0xEr-GfhoBDVronzrXpzZ2Led6X92cw1-qfLWNq4yDaKMDs6EdLzZm92C9Vh9h_o00xs0dZHXmcJ_tTakZF5CxdgpaQf1TZiyaxHp3im1SjDHnC9dLy2l-_y43-kpWIcy-gnI2/s320/DSC00250.JPG" width="180" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmRE8acj36S3GUOrj3JPVA86mALYA0DkzdT6forDcL0xk31DI-7NtY95rlXkHmWhjY_0XQG_a2JXoLH-hnj8uipuRuBtXy4egRD_pU6uyDeXTODblhmQ8PCcZnJNNzrxyOZvtQZ0AwZxvH/s1600/DSC00251.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"></a>Un an prost. Foarte prost. Unele lucruri s-au încheiat într-un sfârșit, altele au continuat. Au venit și surprize noi, nu toate plăcute. Aidoma unui pensionar nostalgic sunt la un pas de discursuri dezlânate cu ”pe vremea mea” și ”sănătatea e cea mai importantă, taică”. Ajungi sa te obișnuiești și cu răul atunci când nu ai încotro. Nu mai am de multă vreme entuziasmul tinereții, așa că nici de la 2017 nu am mari așteptări. Am reușit măcar să îmi rearanjez camera, am adus cea mai mare parte a cărților aici, am luat și un dulap pentru board games (am ajuns cu tot cu extensii la 29 de titluri, sper să mai adaug anul acesta). Primul meu Funko Pop, un Nosferatu - nu am găsit un Pennywise, și nici nou anunțatul Lemmy. Am fumat mai puțin decât în alți ani, dar s-au strâns destule tabacuri despre care trebuie să scriu și aici, și pe forumul clubului. Poate în curând. <br />
<br />
Pipe noi nu am mai luat, îmi ajunge deocamdată ce am.</div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3-Zr7H3q4gCvXpjchvlv_mAGHR2dZJWic5vSkKF3MzAhnaWbVyqw_hrAW4GSYyHSj2Eba3kuglkWbfIJMyZ7HIEFNlKMCKHB-gpHrRcQDExip1bFkJLuZLJRx-bMubRXBcCmByEKM-5Yq/s1600/DSC00251.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"></a>Cine știe, poate 2017 este și anul în care renunț definitiv și inubliabil la fumat. Nu cred, dar nu am crezut eu în multe lucruri, și totuși s-au întâmplat. La fel de bine s-ar putea să fie anul când reîncep să scriu aici, dar experiențele recente m-au învățat să nu fac promisiuni. Nici măcar mie. Mai multe filme Shaw Brothers, Hammer Horror si Amicus (plus conexe si horror-uri mai noi). Am renunțat la ideea unei colecții numismatice. Partea bună este că ne-am luat pisică. <br />
<br />
Cărți au fost câteva, și citite, și cumpărate. Majoritatea de la Libris (admirabil de serioși), dar din comoditate și din librării. Câteva cadouri, primite și făcute mie însumi. În principal mi-am urmat ”trendul” deja stabilit - weird fiction și memorii/jurnale/biografii. În principal în engleză, pentru că asta este. Într-un mesaj de acum ceva vreme o distinsă doamnă (cel puțin aceasta ar fi fost imaginea pe care și-o cultiva) îmi reproșa că citesc și scriu despre ”mizerii”, și că nu mă implic în ”promovarea literaturii române”. Ce să zic? Dacă literatura română a ajuns să depindă de mine, atunci situațiunea e cam belită. <br />
<br />
77 de titluri, deși este posibil să nu fi trecut unul sau două. Nu că sunt interesat de recorduri si adulația publicului cetitor, adus în extaz de performanțele mele. Se putea și mai bine. <br />
<br />
Revelația anului (cu tot infantilismul de care nu ma dezbar) - R.L. Stine și seria Goosebumps. Regret că nu l-am descoperit cu ani buni în urmă, eventual în copilărie, aș fi devenit cu siguranță un fanatic. De, țara mică, la marginea spațiului anglo-safoxonic, de unde <b>Goosebumps</b>. Noi aveam Cireșarii si seria Jules Verde, aia albă și cartonată. Și pionieri entuziaști. Ani despre care bine ar fi să scriu la un moment dat. <br />
<br />
Brian Keene si Edward Lee, firește, <b>I Am Legend</b> (care m-a surprins plăcut, deși încă nu am ajuns să văd filmul cu Vincent Price), Road Dahl, o biografie Freddie (Leslie Ann Jones), o excelentă biografie Peter Cushing (preferatul meu în această epocă), mai am doar două Stephen King - <b>Firestarter</b> și <b>The Wind Through the Keyhole</b>) și i-am terminat romanele. Toate. Ceea ce e în sine o performanță. Memorii de închisoare, de crematoriu, o bună istorie metalică, <b>Louder than Hell</b>. Și <b>Solenoid</b>, pentru care mi-am încălcat promisiunea de a nu mai cumpăra nimic dintr-o librărie Humanitas. Sufletul pacatos pacat făcut, cum spunea regretatul nemuritor Cadîr. Dar a meritat. Și am redescoperit <b>Emil și detectivii</b>, după mai bine de două decenii, și continuarea, <b>Emil și cei trei gemeni</b>. Și o plăcută surpriză - <b>Calitatea luminii</b>, cartea lui Mircea Pricăjan. Și au mai fost. Cel mai nou tradus Bukowski, deloc rău, deși știam deja o parte dintre povestiri. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3-Zr7H3q4gCvXpjchvlv_mAGHR2dZJWic5vSkKF3MzAhnaWbVyqw_hrAW4GSYyHSj2Eba3kuglkWbfIJMyZ7HIEFNlKMCKHB-gpHrRcQDExip1bFkJLuZLJRx-bMubRXBcCmByEKM-5Yq/s1600/DSC00251.JPG" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3-Zr7H3q4gCvXpjchvlv_mAGHR2dZJWic5vSkKF3MzAhnaWbVyqw_hrAW4GSYyHSj2Eba3kuglkWbfIJMyZ7HIEFNlKMCKHB-gpHrRcQDExip1bFkJLuZLJRx-bMubRXBcCmByEKM-5Yq/s320/DSC00251.JPG" width="320" /></a><br />
La începutul unui an nou îmi iau angajamentul, etc, etc. Sună familiar? Mie cel puțin da. Teoretic, dacă aș mai crede în promisiuni, 2017 trebuie să fie anul 1001 de nopți (integral), Hoffmann (tot ce am, și cum nu știu nemțește tot traduceri englezești și franțuzești), de terminat Proust și citit tot ce am adunat Oișteanu. Dacă mai rămâne vreme între board games și filme de kung fu atunci n-ar strica o recitire a <b>Turnului Întunecat,</b> cu tot cu volumul 4.5. Dar cum nu mai cred, sănătate să fie, ceea ce vă doresc și dumneavoastră. </div>
Cinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-5337053857584148244.post-56735628234533908482015-05-14T13:10:00.004+03:002015-05-14T13:17:51.737+03:00Stephen King - Joyland <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGzsiq5jdjMoqtKN8744cRCtFb3koxYuxfb414elVRDlXIJs7YkgXpt-Gdx53M4IjGJBsJKDe6HyJwf4Pi_AelguLharddT60WEp_rDXPFMDhNG8B1z7__msjoagRz0b7XZrEAJ04wDGkU/s1600/joyland.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGzsiq5jdjMoqtKN8744cRCtFb3koxYuxfb414elVRDlXIJs7YkgXpt-Gdx53M4IjGJBsJKDe6HyJwf4Pi_AelguLharddT60WEp_rDXPFMDhNG8B1z7__msjoagRz0b7XZrEAJ04wDGkU/s320/joyland.jpg" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Publicat în <i><b>Revista de Suspans</b></i>, nr 11, august 2013 cu titlul ”<a href="http://revistadesuspans.ro/recenzii/taramul-fericirii/" target="_blank"><i>Tărâmul fericirii”</i></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Marea iubire de la 21 de ani durează în imaginar până la sfârșitul lumii. Puppy love. Dragostea perfectă. În termeni reali, așa cum își dă seama Devin Jones, eroul celui mai nou roman semnat de Stephen King (mai e atât de mult până să apară <i>Dr. Sleep</i>!), dragostea dintre el și superficiala Wendy Keegan a durat mai puțin. Mult mai puțin. Nu cu mult timp în urmă, Devin și-a pierdut mama. Acum și pe Wendy, care era cam tot ce îi rămăsese. Student care visează să devină scriitor de succes, Devin își caută o slujbă temporară, doar pentru acea vară, mai puțin pentru bani ori vreun viitor CV, mai mult ca un refugiu unde timpul să treacă mai ușor, iar rănile să se închidă mai curând. Rememorând după decenii acea vară a lui 73 care i-a schimbat definitiv existența, acum sexagenarul Devin își dă seama că astfel de iubiri sunt cele care se vindecă cel mai greu și lasă urmele cele mai adânci.<br />
<br />
(Ar fi interesant de știut cât din Devin Jones este Stephen King. Nu că ar fi prima oară când eroii cărților sale pot fi numiți cel puțin parțial „autobiografici”. Pierderea mamei, visul scrisului, dacă am afla și dacă a existat vreo Wendy (oricare va fi fost numele ei) prin preajma acelei vârste, înainte ca Tabitha să-și intre în rol…)<br />
<br />
<a name='more'></a><br />
<br />
Unii dintre colegii lui Devin vor fi ales vreun fast-food, alții făceau primii pași în vreo agenție de publicitate, firmă micuță, purtau uniforma unui supermarket sau lucrau în vreun garaj ori benzinărie. Devin alege (sau este ales, printr-una din acele fericite coincidențe, dacă există așa ceva) să lucreze în parcul de distracții Joyland, condus cu mână fermă și, totodată, discretă de enigmaticul Bradley Easterbrook, mai bătrân decât vremea și care vede în Joyland mai mult decât o afacere. Mult mai mult.<br />
<br />
<i>Joyland,</i> noua apariție purtând semnătura lui Stephen King, este un roman destul de diferit de imaginea clișeistică și superficială a autorului care lansează în mentalul colectiv povești cumplite, presărate cu monștri, creaturi de coșmar, mașini ucigașe, clovni veniți din spațiu și reinterpretări ale temelor clasice pentru horror, pentru a numi doar câteva dintre marile sale cărți. Cu siguranță ar fi o surpriză mai mult decât interesantă pentru cineva care aude pentru prima oară de King. Confesiunea nostalgică a lui Devin Jones aduce ca tonalitate epică și atmosferă mai curând cu excepționala nuvelă The Body, este mai puțin un thriller (deși sunt destule elemente constitutive prezente) și mai mult o rememorare a unei veri așa cum poate fi trăită doar la 21 de ani. Și doar în Joyland sau undeva similar. Locul unde te simți ca acasă, dar unde nu te mai poți întoarce vreodată.<br />
<br />
După cum află Devin din primele zile, când este primit cu surprinzătoare prietenie de ceilalți, în Joyland nu ești un simplu angajat. Pentru că nici Joyland nu este Disneyland ori vreun alt parc-franciză, de serie, fără personalitate și fără imaginație. În Joyland nu ajunge să știi și să înțelegi cum funcționează uriașa mașinărie, umană și mecanică, ce oferă vizitatorilor o altă lume. Aici trebuie să vorbești așa cum trebuie, să mergi așa cum trebuie, să te adaptezi, să înveți limbajul propriu al parcului și regulile sale, scrise și nescrise. Dar mai ales trebuie să înveți să devii o parte din Joyland. Iar Devin, spre deosebire de mulți alții, se dovedește în chip ciudat parcă născut pentru Joyland. Învață mai repede decât toți, se simte în Joyland mai bine decât oriunde altundeva, și când își pune costumul mascotei parcului, Howie Cățelul Fericit, este eroul tuturor. Ajunge nu o singură dată erou din întâmplare tocmai când s-a metamorfozat în Howie, și atunci Devin începe să creadă că greoaia adunătură de blană și pânză e mai mult decât o mască. El devine Howie, iar copiii îl iubesc. Toată lumea îl iubește. Joyland este locul unde el trebuia să ajungă.<br />
<br />
Ca orice alt loc, Joyland are un secret întunecat. Cu doar câțiva ani în urmă, în Casa Groazei, un necunoscut a ucis o tânără pe nume Linda Gray. Nu a fost prins niciodată. Dar angajații mai vechi spun că uneori o poți pe vedea pe Linda acolo, cerând disperată ajutor. Și ceea ce pentru Devin pare inițial doar o legendă locală, una din acele povești născocite pentru a da și mai mult farmec unui loc, devine în scurt timp obsesie. Marea provocare. Devin, poți tu să afli ce s-a întâmplat de fapt cu Linda Gray, cine este ucigașul și mai ales îl poți tu prinde? Iar când Devin o întâlnește pe distanta și fascinanta Annie, mama surprinzător de tânără a lui Mike, un puști care mai are prea puțin de trăit și este înzestrat cu stranii capacități precognitive, s-ar putea ca această căutare să fie mult mai periculoasă decât se temuse. Annie va fi cu adevărat prima femeie din viața sa, iar Mike, fratele pe care nu l-a avut niciodată. Și cel care a ucis-o pe Linda, un criminal nu doar inteligent, dar și surprinzător de șiret, poate că este la rândul său atras mai curând de Joyland decât de alte locuri.<br />
<br />
Este fascinant cum Stephen King, cu talent de antropolog și meticulozitate de arhivar, a pus în scenă mecanismele, secretele și mai ales limbajul argotic al unui parc de distracții, cu parolele, regulile, interdicțiile și rutinele sale, vag imaginabile în afara scenei de spectacol. Pentru că, așa cum îți dai seama citind Joyland, un parc de distracții are mult din atmosfera și mecanismele unei uriașe scene de teatru, pe care în fiecare seară se desfășoară o piesă pentru mii de spectatori vremelnici, care trebuie să se simtă bine, să se distreze, să uite de tot și să devină la rândul lor o parte din Joyland, fără ca vreo greșeală să îi facă să întrezărească fie și o frântură din ceea ce se află dincolo de atracții și jocuri. Spectacolul uriașului angrenaj mecanic, uman și mai ales sufletesc ce construiește parcul de distracții, care astăzi ar fi privit ca învechit, atrage tocmai prin detaliu și inedit. Câți dintre noi nu și-au pus vreodată întrebarea cum funcționează de fapt ceva atât de frumos și complicat? King a reușit nu doar să nu plictisească, fie și în momentele descrierilor amănunțite, ci și să construiască un cadru atmosferic memorabil.<br />
<br />
Probabil că un scriitor cu mai puțină experiență ar fi ales să transforme<i> Joyland</i> într-un scenariu de slasher lesne încadrabil în categoria B, cu un psihopat, eventual unul supranatural, care a pus stăpânire pe parcul de distracții și chiar îl controlează, vânându-și și exterminându-și victimele, cât mai multe și în manieră cât mai atroce, imaginativă în cheie schizoidă. O soluție facilă, eficientă până la un punct, repetitivă, repetabilă și folosită cu minime variațiuni în nenumărate alte ocazii. King a reușit (din nou) ca, pornind de la scheletul unei povești polițiste clasice, să construiască o poveste tandră și încărcată de o minunată nostalgie. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Momentele petrecute alături de Annie și Mike, pline de o dragoste reținută din ambele părți, cu tatonări, ezitări și respingeri, un joc între un puști care nu știe prea bine ce vrea și o tânără mamă care știe că inevitabilul se apropie, orice ar face, sunt printre cele mai emoționante și reușite din carte. Este epic un thriller, cu tânărul care ajunge să calce pe urmele ucigașului inițial din curiozitate, fără să creadă cel puțin la început în existența fantomei nefericite din Casa Groazei, adunând dovezi la care nu se aștepta, până când ajunge în fața celui căutat. Dar aici crima și supranaturalul sunt doar elemente ale poveștii, iar nu structura de rezistența. Esența acestui nou roman king-ian este memoria, întoarcerea peste ani într-un paradis pe care Devin nu l-a mai regăsit niciodată, momentul și locul ce l-au schimbat pentru totdeauna. Fiecare dintre noi, dacă ne gândim bine, are un Joyland ascuns undeva în trecut.</div>
Cinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-5337053857584148244.post-72749551882542369732015-05-13T20:55:00.001+03:002015-05-13T21:01:23.234+03:00Kubrick vs Chang Cheh<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<i>The Duel</i>. 1971. Shaw Brothers. Unul dintre cele mai bune filme regizate de eternul Chang Cheh, cu David Chiang și Ti Lung în rolurile principale. Triunghiul de fier. Preferații săi pe atunci. Înainte de Venoms și ce a fost după. Înainte de Fu Sheng. Diferit de seria wuxia dinainte care îi făcuse celebri. Foarte alert. Surprinzător de violent pentru o perioadă în care Chang Cheh încă mai căuta o ”rețetă” care să mulțumească pe toată lumea. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3XVY7Zno0tuBkIjjroSICNvlrvpgMvvGOlaqZVJA0tyRANX8wP2Gd9skl7JZUdtYFM2sAhALdk4fhOIbBThW-1g4_oFlXaF1QiFEzXG9E7IQhywa6rnErZzqAv9pMKjw0PKQ9YZfWN5n3/s1600/vlcsnap-2015-05-13-19h59m26s72.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="166" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3XVY7Zno0tuBkIjjroSICNvlrvpgMvvGOlaqZVJA0tyRANX8wP2Gd9skl7JZUdtYFM2sAhALdk4fhOIbBThW-1g4_oFlXaF1QiFEzXG9E7IQhywa6rnErZzqAv9pMKjw0PKQ9YZfWN5n3/s400/vlcsnap-2015-05-13-19h59m26s72.png" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La prima întâlnire (accidentală) dintre cei doi, chiar la început, panoramare și... primele măsuri din Also sprach Zarathustra. Doar vreo 10-15 secunde. Folosit cu trei ani înainte de Kubrick. Celebră utilizare. Scena cu maimuțele și osul și monolitul. Firește, toată lumea o știe. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Poate în cazul unui film kung fu - sau în versiunea clasică ”film cu bătăi” - mica găselniță ar fi trebuit să pară ridicolă sau exagerată, dar cumva Chang Cheh a făcut să se potrivească bizar de plăcut. Ingenios. Sau fanatismul dus la extrem mi-a aneantizat simțul critic.Trebuie să caut o colecție de coloane sonore Shaw Brothers. Iar filmul a fost bun. Chiar foarte. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
PS: Cei mai puțin pretențioși sau mai sinceri cu sine vor regăsi același fragment muzical și în Married With Children. Episodul 24, sezonul 9 pentru puriști. Cel în care Al și Kelly filmează un scurt-metraj ce le aduce 10.000 de dolari. SHEOS. Bun. Elitist. O altă plăcere vinovată. </div>
<h1 class="firstHeading" id="firstHeading" lang="en">
</h1>
Cinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5337053857584148244.post-69190303223443072442015-05-12T20:58:00.003+03:002015-05-14T13:18:32.498+03:00Tutunuri Obester<div style="text-align: justify;">
Privind ilustrația de pe cele trei pachete (goale) de tutun unguresc <i>Obester</i> - un mândru honved (probabil) ecvestru și cu sabia scoasă - mă gândesc după această triplă experiență că nu mai am mult până la tutunul cazon pe care îl primise Svejk, odată cu o pâine la fel de ostășească, în zilele Odiseei sale în căutarea regimentului pierdut. Undeva între un tutun fără pretenții și o mahorcă neîndeajuns prelucrată. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Deși sincer să fiu acești Rona au demonstrat, la doi pași geografici de noi, că se pot face tutunuri ieftine și decente, poate chiar bune. Un exemplu din prima categorie este <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2015/03/jacht-club.html" target="_blank"><b>Jacht Club</b></a>, a doua categoric <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2013/10/black-gold-special.html" target="_blank"><b>Black Gold</b></a>. Deși în ceea ce îl privește am ajuns la saturație. Cu Obester lucrurile stau puțin diferit. <br />
<br />
<a name='more'></a><br /><br />
Obester se prezintă în trei variante - cherry, vanilla și cavendish - fiind un soi de tabac ieftin și nemilos de simplu. Cu accent pe ieftin. Și circumflexul pe simplu. Genul de mixtură ce ar fi putut pentru ca să fie, dar n-a fost. Sigur, prețul este simbolic, dar așa cum este prefigurabil nici calitatea nu e admirabilă. Vorba ceea, dacă tot avem un revolver pe scenă, e musai să tragă până la final. Cu <i>Obester</i> am tras. De trei ori. Câte 40 de grame per pachetul de tutun de pipă. <br />
<br />
<b>Obester Cavendish</b> - cu acesta am pornit, plin de entuziasm, pentru că îmi venise chiar pofta de un cavendish simplu și decent, eventual într-un corncob, pe care să-l pufăi când încerci cu entuziasm și lipsă de pricepere să trebăluiești prin grădină. Aidoma lui Al Conan Doi vei produce un adevărat holocaust printre flori și alte buruieni fără pedigree, dar măcar ai ce fuma. Cu miros ușor aromat, puțin umed, vătos și întunecat, este din pacate un tabac ce pișcă, înțeapă și se stinge, amintind fatalmente de funestul <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2008/08/borkum-riff-black-cavendish_6044.html" target="_blank"><b>Black Cavendish </b></a>de la Borkum Riff. Ignorați tentativa de a-l promova macar ca mediocru. Eram mult mai prost pe-atunci. Cavendish-ul s-a fumat, dar nu aș mai repeta experiența. Slab și lipsit de gust, deși au fost momente când parcă se simțeau în fundal ceva note de tutun. Nerecomandat. <br />
<br />
<b>Obester Cherry </b>- nu am găsit în toți acești ani măcar un tabac aromatizat zdravăn cu cireșe care să îmi placă. Reflexe <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2012/05/mircea-eliade-si-pipa-sa.html" target="_blank">eliadești,</a> cu ”pipa” profesorului din care pufăia un tutun cherry iefin? Tribut involuntar adus clișeului tutun de pipă-miros de cireșe? Habar nu am. Dar nici nu am găsit un cherry pe măsura imaginarului. Varianta ungurească este un tutun cu aromă de cireșe fără vreun gust sau miros de cireșe, cel mult un vag iz de spițerie de multă vreme uitată închisă. Combinație de virginie și un pic de cavendish, se poate fuma, are un pic mai multă nicotină decât te-ai aștepta de la un aromatic, dar aroma este vagă și imprecisă, nici a tutun, nici a chimicale numite ”casing”. Poți să-l pufăi, dar de ce s-o faci? <br />
<br />
<b>Obester Vanilla </b>- după o experiență nu tocmai plăcută cu <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2009/03/stanwell-vanilla_7333.html" target="_blank"><b>Stanwell Vanilla</b></a> să spunem că am rămas cu o sensibilitate la tabacurile aromatizate cu vanilie. Atfel delicioasă în diversele sectoare ale vieții și activității umane, dar nu în pipă. Deloc. M-am învârtit pe lângă pachetul de <b>Obester Vanilla</b> ceva vreme, până când am rămas fără tutun. Ca Alunel în jurul mâncării, jurându-se ca asta e ultima porție triplă. Recenziile de pe<a href="http://www.tobaccoreviews.com/blend/9182/rona-obester-vanilla" target="_blank"> tobaccoreviews,</a> cele două, erau de foarte bine. Și din nicotinica treime acesta era și cel mai interesant. Gustul este de aromatic tradițional, stas, monoton, vanilie și un pic de confiserie, dar nu domină o mixtură decentă de virginie cu niște cavendish, cât să o facă mai fumabilă. Arde relativ bine, cu mici sincope, și ar putea fi un ”drugstore tobacco”, dacă aș avea cea mai vagă idee cum se spune în maghiară. Nu știu, nu întreb, dar dacă îți plac dulciurile ar merge ca experiență. <br />
<br />
Trei variante, una singură pe care aș mai încerca-o dacă mai am ocazia. Succes parțial. Mai căutăm. Poze nu-s.</div>
Cinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5337053857584148244.post-58571478894631078122015-05-12T19:27:00.001+03:002015-05-14T13:19:11.055+03:00Graham Masterton - Community<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYZdWaZakRB6CuBJWSoAPgiiP5Oy3GOeG0QDKjQHKrhyjZSADH96qaX3zFUtbp_cbEAC_q_XPPhPaS4WaMR8-BOarZsxEIork3hrQ8PgkPoGemL4sydlIC99RwJ4ki2qynGMdSdYS26MH3/s1600/17346904.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYZdWaZakRB6CuBJWSoAPgiiP5Oy3GOeG0QDKjQHKrhyjZSADH96qaX3zFUtbp_cbEAC_q_XPPhPaS4WaMR8-BOarZsxEIork3hrQ8PgkPoGemL4sydlIC99RwJ4ki2qynGMdSdYS26MH3/s320/17346904.jpg" width="213" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Publicat în <a href="http://revistadesuspans.ro/" target="_blank"><b>Revista de Suspans </b></a>nr 18, mai 2014, cu titlul ”<a href="http://revistadesuspans.ro/recenzii/prizonier-trinity/" target="_blank"><b><i>Prizonier în Trinity</i></b></a>”<br />
<br />
Sunt şi avantaje în a descoperi cu întârziere cât de vast şi divers este acest univers pe care, din comoditate şi umana nevoie de ordine, îl restrângem cu egoism în sintagma „weird fiction”, mai ales dacă înainte nu aveai cunoştinţă decât de două sau trei nume de referinţă ale genului. <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2014/03/howard-died-nothing-to-do.html" target="_blank"><b>Lovecraft</b></a>. <b><a href="http://cinabru.blogspot.ro/2012/02/stephen-king-cujo.html" target="_blank">King</a>.</b> <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2012/08/john-saul-creatura.html" target="_blank"><b>Saul</b></a>. Venit printre ultimii la petrecere, te vei arunca în recuperare cu o frenezie ce îţi aduce aminte de avatarurile de mult stinse ale tinereţii livreşti, nu fără o doză de cochetărie a frondei, dansând vesel pe vasta pânză de păianjen alcătuită în decenii de apariţii de autori şi titluri esenţiale. Ai acea bucurie incredibil de proaspătă a noului, a ineditului, entuziasmului neofitului ce şi-ar face intrarea pe furiş într-o colosală arhivă, suficientă pentru zece vieţi, a tot ceea ce formează noul gen preferat, şi diversitatea nu te sperie. Nu te îngrozeşte. Te bucură. Arheologie fanatică. S-ar putea chiar să ai generozitatea mono-maniacală şi să vrei să îi întrebi pe toţi cei din jurul tău dacă au primit Bunavestire în cheie „romane de groază”.<br />
<br />
<a name='more'></a><br /><br />
<a href="http://cinabru.blogspot.ro/2014/05/graham-masterton-djinn.html" target="_blank"><b>Graham Masterton</b></a>, un prolific britanic şi unul dintre cei mai importanţi autori pentru zona horror-thriller (dacă ai menţiona doar seria <i>Manitou</i>, şi ar fi suficient pentru cunoscători) este unul dintre contemporanii citiţi abia de curând, dar cu entuziasm. Iar acest roman numit simplu <i>Community </i>şi purtând aparenţa unei utopii este bun. Foarte bun. Genul de carte pe care ai recomanda-o cu dragă inimă oricui ar vrea, cum erai şi tu până nu demult, gata să facă primii paşi în această direcţie.<br />
<br />
Când Michael Spencer îşi revine cu greu din accidentul care ar fi putut să îl coste viaţa şi se pare că i-a răpit-o pentru totdeauna pe marea sa iubire, Tasha, memoria îi este la fel de capricioasă ca un spiriduş ce valsează isteric printre ferigi, fără să se lase prins sau măcar văzut pe îndelete. Pe un pat de spital, în clinica Trinity-Shasta dintr-un orăşel de munte somnoros şi depresiv de liniştit, cel ce purta numele de Michael are şansa unei noi vieţi. Aproape totul i s-a şters din minte, aşa că este firesc să nu îşi mai ştie nici măcar numele, ce făcea, care era filmul preferat şi dacă prefera cafeaua în locul ceaiului. Eu nu ştiu cine sunt. Sau cum spuneau cei de la Pink Floyd, parcă, e cineva în capul meu, dar nu sunt eu. Află că numele său ar fi Gregory Merrick, chiar dacă nu se simte ca un Gregory. Află că are şi o soră, care vine să îl viziteze. Are o mamă, cu care vorbeşte la telefon. Şi că era singur în maşină în momentul accidentului, deşi ceva, ca o rană superficială pe scoarţa memoriei, îi spune în permanenţă cu acea voce şoptită din fundul minţii că ceva nu este în regulă. Orăşelul unde îşi petrece convalescenţa este una din acele comunităţi perfecte şi pline de iubire, mai mereu cuprinse de omăt perfect până la fals, cu vecini zâmbitori şi mereu un chip prietenos prin preajmă. Aici sunt ţinuţi până îşi termină terapia de recuperare fizică şi mai ales psihologică cei care au avut neşansa să treacă printr-un accident ce aproape i-a costat viaţa. Trinity este un nou început. Noul Eden. De unde vei pleca, aşa cum este asigurat zâmbitor şi ferm Michael/Gregory, doar atunci când eşti pregătit. Şi, în aşteptarea fericitei zile, fiecare va primi un companion alături de care va locui, cineva care a rămas în Trinity sau care aşteaptă la rândul său să plece. Pentru că în cuplu este mai greu să găseşti timpul pentru a fi singur cu tine.<br />
<br />
Hans Castorp izolat pe propriul său munte magic, pricopsindu-se cu senzuala şi mereu inventiv-erotica Isobel Weston, totdeauna gata pentru un nou joc erotic ce ar satisface cu siguranţă fanteziile clasice ale oricărui mascul emiţător de fireşti feromoni, implicându-se şi descoperind viaţa monotonă şi, totuşi, atât de echilibrată de aici, Gregory simte că nu este Gregory şi că ceva este în neregulă. Dincolo de zâmbetele largi, amabilitatea medicilor, explicaţiile aparent veridice şi perfect logice, ceea nu este bine în Trinity. Ca în reclamele în tonuri pastel care îţi oferă insistent acel produs revoluţionar ce se dovedeşte la prima folosire o copie de cea mai joasă speţă, eventual asamblată pe o bărcuţă chinezească. O copie ce ascunde ceva. Sunt momente în care beatitudinea forţată în care ar trebui să trăiască toţi cei care au ajuns în Trinity aminteşte de atmosfera orăşelelor butaforice construite pentru testarea bombelor nucleare, pline de manechine zâmbitoare şi ochi pictaţi pe mutre de plastic, încremenite în veşnicie şi aşteptând explozia. Locul unde totul este atât de minunat, încât ar fi bine să o iei la goană cât mai repede.<br />
<br />
Să fie acei vecini prea curioşi care dispar brusc fără ca cineva să mai vorbească vreodată despre ei? Să fie faptul că vulva superbei Isobel este atât de rece, încât transformă sperma în fulgi de gheaţă? Să fie faptul că adesea, în puterea nopţii, Michael/Gregory descoperă în faţa casei sale zeci şi chiar sute de vecini, ieşiţi în gerul polar doar în pijamale respectabile şi cămăşi de noapte deloc atrăgătoare, fără ca vreunul dintre ei să lase vreo urmă pe zăpadă? Să fie necunoscuta în stare gravă, internată în clinică, şi pe care Michael sau Gregory sau oricare va fi fiind numele său pare că o cunoaşte de undeva? Falsă memorie sau bucăţile de puzzle încep într-un târziu să se adune într-un tot fragmentar? Şi dacă nu poţi niciodată să mai pleci din Trinity pentru că, de fapt, acesta este locul unde ajungi după ce… nu mai eşti? Oare cei din Trinity mai pot să moară vreodată?<br />
<br />
Senzaţia care domină <i>Community</i> este teroarea în faţa pierderii identităţii. Să nu mai ai nici cea mai vagă idee cine eşti şi cum ai ajuns acolo. Un străin care te priveşte din oglindă în fiecare dimineaţă. Corpul îţi pare nenatural, asamblat la nimereală, fără memorie. O carcasă. Fără amintiri, Michael nu mai există. Vorbim de un autor profesionist, un maestru pentru weird fiction, care ştie exact cum să se joace cu gradaţia epică, îşi construieşte inspirat şi convingător personajele, este păpuşarul atotputernic şi omniprezent care ţine totul sub control fără exagerări şi soluţii miraculoase, fără să cadă în capcana clişeului şi a rezolvărilor tip deus ex machina. Pentru prima oară după ceva vreme, am găsit un autor care creează acel gen de naraţiune care îţi stârneşte teama, groaza, teroarea. Nici nu mă mai miră acum că au fost voci care l-au definit drept un „Stephen King britanic”, sintagmă care mi-a părut în absenţa experienţei „mastertoniene” o blamabilă exagerare. Fără să facă uz de imagini şocante sau de macabru (cel puţin aici), Masterton reuşeşte să te prindă. Fără sânge scurgându-se gros pe cotorul cărţii, fără vreun zombie flămând, trei vampiri ştirbi sau carismatici, ori vreo sumbră scenă de viol necrofil. Dar te ţine captiv, un soi de prizonierat fericit care te face să îţi aduci aminte exact de ce îţi place genul. Este şi genul de poveste pe care ţi-ai dori-o ecranizată, eventual după ce ai ajuns la prima pagină deja ţi-ai ales o potenţială distribuţie şi un regizor. O carte excelentă.<br />
<br />
Dacă cineva ţi-ar lua tot trecutul şi ţi-ar oferi o şansă la nemurire, ai accepta-o? Poate doar dacă ai fi convins că lumea a fost creată acum câteva minute, fiind prevăzută cu un trecut iluzoriu.</div>
Cinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5337053857584148244.post-22463368343545433562015-05-11T21:32:00.000+03:002015-05-11T21:32:54.053+03:00Lane Limited - LEO<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0VkBq1awG2ntUFE2sGpNGWc8EpGNvGosiV2N0nzn8dKI4uEoh4KKai2j39CbmbJ-UQESQJncYjWOADYOTf5QDINGJFJXvkrjs4HDjY87OIKYhTYbDgtLib_YJGnCtoLkzHFMkLQbJfRzU/s1600/leo+pipe+tobacco.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0VkBq1awG2ntUFE2sGpNGWc8EpGNvGosiV2N0nzn8dKI4uEoh4KKai2j39CbmbJ-UQESQJncYjWOADYOTf5QDINGJFJXvkrjs4HDjY87OIKYhTYbDgtLib_YJGnCtoLkzHFMkLQbJfRzU/s1600/leo+pipe+tobacco.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Tutun</b> : latakie, oriental, virginie<br /><b>Aspect tutun</b> : ribbon <br /><b>Aroma</b> : english clasic, cu ceva note orientale<br /><b>Tărie</b> : medie<br /><b>WAF</b> : scăzută<br /><b>Prezentare</b> : cutie de 50 g<br /><br />Când fumam țigări, perioadă de care nu îmi mai aduc astăzi aminte cu plăcere, evitând să fiu însă un neo-apostol al abstinenței tabagice, știam că nu trebuie să le schimb. Altfel tușeai. Tușeai oricum, dar așa se spunea. Tabu-uri ale celor mai vechi în viciu. Când am dat de prima pipă, chit că nu era foarte bună, o vreme am mers pe același tutun. Nici el grozav, dar părând atunci ambrozie. <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2007/10/thomas-radfords-sundays-fantasy_9089.html" target="_blank"><b>Sundays Fantasy.</b></a> Acum aș prefera să nu. Abia mai târziu mi-am dat seama cât de vast este <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2012/01/tutunuri-de-pipa-de-la-vauen.html" target="_blank">curcubeul </a>ofertelor. Și de atunci tot încerc. De toate. Aromatice, english, <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2014/02/samuel-gawith-skiff-mixture.html" target="_blank">orientale</a>, latakii, ribbon, flake, virginii cu ceva perique, etc, etc. Ca un copil pofticios și supraponderal rămas peste noapte în fabrica lui Willy Wonka. Ce e nou e fascinant, uneori dezamăgitor, adesea corect și de nerepetat. Nici nu mai tușesc. E adevărat că nici nu mai fumez ca în tinerețe. <br /><br /><b>LEO</b>, produs de Lane Limited, care sunt orice altceva decât anonimi în domeniu. Orice nume trebuie să aibă și o poveste, cum bine spunea, excluzând banalitatea ideii, faimosul Tiffany Reinaud. Și de ce nu? Potrivit verso-ului cutiei, acest amestec english ar fi fost ales în 2012, la John Cotton Throwdown, drept preferatul publicului dintre cele trei variante propuse. Sincer, găsitorul de proporții - ar putea fi o traducere interpretativă pentru blender - a mers pe o variantă sigură, cu suficientă latakie și ceva orientale. Fără să fi făcut vreodată o mixtură barem inspirată, cel mult amestecuri de resturi în manieră Sherlock Holmes, și eu aș fi încercat ceva de gen, îmi pare mai ușor de nimerit decât altceva. <br /><br />Odată deschisă cutia începe și freamătul. Mirosul este puternic și un pic umed, dominând latakia, afumată, neagră în tăietura tip ribbon, cu firicele de virginie aurie și un pic de oriental, cât să se simtă fără a deveni pregnant, mai mult a condiment decât a prezență fermă și deranjantă. Promițător spre foarte. Am perioade când sunt fascinat de mixturile englezești și luni în care le evit. Așa cum spune Eclesiastul este o vreme pentru toate. Pus în pipă, preferabil fără filtru pentru a nu pierde nimic din savoare, acest <b>LEO </b>arde constant și egal până spre final, fără surprize neplăcute, fără mârâieli și bolboroseli, și practic fără condens. Gustul este cel așteptat. Puternic a latakie, afumătură, cu o bază de virginii dulcege ce își cunosc locul de la bun început și acele accente picante aduse de orientalele fără care această combinație ar fi fost relativ pasabilă, aproape plicticoasă. Plin și intens în prima jumătate, în a doua parte a cursei domină latakiile fără drept de apel. Bun, foarte bun. Și de-a dreptul criminal pentru orice îndelung răbdatoriu nefumător care se ivește prin preajmă. Scrum casant și aproape negru. Încărcătură mai mult decât decentă de nicotină, poate o idee prea multă dacă ar fi să îl alegi drept tutun cotidian. Sau poate am mai îmbătrânit și toleranța mi-e fragilă. <br /><br />Acest <b>LEO</b> a fost o plăcută, foarte surpriză plăcută. Mai ales că s-a vădit a juca rolul de cadou la o aniversare din partea cuiva drag. Căreia îi mulțumesc și aici. Un english de clasă, mai mult decât de recomandat. Păcat ca la 50 de grame viața sa a fost nemilos de scurtă. Frumoasă însă. </div>
Cinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5337053857584148244.post-4356239911399707832015-04-01T22:07:00.001+03:002015-04-01T22:11:38.473+03:00Robert Z'Dar (1950 - 2015)<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPGNVrmdW1ScofZR7o2OO_GKsaDAdl6BkaE8QgXugHWZXGYr0NLFpCzdAPqFFkMB5HhcdQPNrJj6OmGwc2kYLvKNAfjtPXt0_urNWm8pW8TBpbXrrepmi4pV0d-X7vOH9UqGCiXdJ4wvAk/s1600/maniac+cop.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPGNVrmdW1ScofZR7o2OO_GKsaDAdl6BkaE8QgXugHWZXGYr0NLFpCzdAPqFFkMB5HhcdQPNrJj6OmGwc2kYLvKNAfjtPXt0_urNWm8pW8TBpbXrrepmi4pV0d-X7vOH9UqGCiXdJ4wvAk/s1600/maniac+cop.jpg" height="180" width="320" /></a></div>
<h1 class="firstHeading" id="firstHeading" lang="en" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><span style="font-weight: normal;">Robert Z'Dar a murit <a href="http://www.dreadcentral.com/news/95346/rest-in-peace-robert-zdar/" target="_blank">luni</a>, 30 martie 2015. Vechi probleme cardiace. 64 de ani. Nu cred că există vreun pasionat de filme horror și în special de B-movies care să nu îl fi putut recunoaște în cel mult cinci secunde, chiar dacă, așa cum se întâmplă mai mereu, erau destui care nu aveau idee cum îl cheamă. Peste 60 de roluri, e adevărat că majoritatea pentru pelicule ce nu ar atrage vreodată un rafinat cinefil, dar distractive și uneori chiar de revăzut. Fără să fi existat vreo informație în acest sens nu pot să nu mă întreb ce ar fi fost dacă, spre exemplu, Bruce Campbell l-ar fi cooptat pentru viitorul său proiect. Doar nu era prima lor colaborare. Cine știe...</span></span></h1>
<h1 class="firstHeading" id="firstHeading" lang="en" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><span style="font-weight: normal;">Pentru mine rămâne Matthew Cordell din <b>Maniac Cop</b> (deși nici continuările nu sunt de evitat, chiar dimpotrivă). Și îmi dau seama că am văzut și alte câteva dintre filmele sale, nu puține. RIP. </span></span></h1>
<h1 class="firstHeading" id="firstHeading" lang="en" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><span style="font-weight: normal;"> </span></span></h1>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" class="YOUTUBE-iframe-video" data-thumbnail-src="https://i.ytimg.com/vi/0-EtXCCEIuU/0.jpg" frameborder="0" height="266" src="http://www.youtube.com/embed/0-EtXCCEIuU?feature=player_embedded" width="320"></iframe></div>
<h1 class="firstHeading" id="firstHeading" lang="en" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><span style="font-weight: normal;"><br /></span></span></h1>
Cinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5337053857584148244.post-74962664533483531782015-03-22T20:09:00.002+02:002015-05-14T13:19:31.025+03:00Richard Bachman - The Regulators<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiX7Db85Sv_I-_6XH56QyafvHk5yCqNiqm971dvCyxEdXacXtR8B-ygrm6GBzppQwuty3EJXfkTeTo2b9d47qe83CyA4-0t8xN-Kqq-AdstJHyssJ1PxjBjYwitQSXhBrlKbLayfUDznKnM/s1600/regu1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiX7Db85Sv_I-_6XH56QyafvHk5yCqNiqm971dvCyxEdXacXtR8B-ygrm6GBzppQwuty3EJXfkTeTo2b9d47qe83CyA4-0t8xN-Kqq-AdstJHyssJ1PxjBjYwitQSXhBrlKbLayfUDznKnM/s1600/regu1.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Publicat în Revista de Suspans, nr 16, ianuarie 2014, cu titlul ”<a href="http://revistadesuspans.ro/recenzii/un-western-horror/" target="_blank"><i>Un western horror</i></a>”</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
A fost Richard Bachman în copilărie un fan al filmelor şi serialelor
western? Poate a prins la un televizor alb-negru seria de succes <i>Lone Ranger</i>,
cu eroul cabalin Silver, sau aventurile în care mai de fiecare dată
John Wayne triumfa. Poate că în copilărie şi adolescenţă va fi fost
fascinat de acel Vest Sălbatic imaginar, cu orăşele prăfuite, cu şerifi
altruişti, aparent invincibili, gata să răpună cu ultimul glonţ trei
până la patru răufăcători, şi anti-eroi atât de înzestraţi cu trăsături
negative, încât ajungeau carismatice clişee. Posibil. Chiar probabil. În
definitiv, chiar şi autorii imaginari au dreptul la o biografie, şi de
ce aceasta nu ar avea astfel de mici detalii aparent neînsemnate? Pentru
că <i>The Regulators</i>, publicat în 1996 ca un companion al romanului <i>Desperation</i>
(apărut sub semnătura lui King), este în esenţa sa un western. Modern.
Aparent optzecist, dacă Poplar Street din Wentworth, Ohio, nu ar fi
unul din acele locuri prinse într-o eternă bulă temporală, unde totul
este minunat şi nesfârşit. Unde toţi se cunosc între ei. Sunt aparent
prieteni. Ştiu cam ce este esenţial unul despre celălalt. Îşi zâmbesc.
Este un cartier bun. O zonă bună. Chiar într-o vară sufocată de căldură.
Un western horror. Un western caricatural şi grotesc. Foarte sângeros.
Cred că Bachman/King s-a distrat pe cinste construind din cuvinte şi
imagini această lume, la fel cum a făcut-o în carte şi sinistrul Tak,
vampirul energetic dependent şi ahtiat după suferinţă, care nu ezită să
îl folosească pe micul Seth ca receptor şi emiţător. O unealtă
prizonieră în mintea lui Tak.<span id="more-3886"></span></div>
<div class="pullquote" style="text-align: justify;">
<br />
<a name='more'></a><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Seth, băieţelul autist care apare şi în <i>Desperation</i>, este
dependent de serialul de animaţie MotoKops 2200, aparent un soi de manga
viu colorat, cu personaje iuţi la mânie, incoruptibile şi gata să tragă
în tot ce mişcă, înzestrate cu infantilă carismă şi superbe maşini
futuriste. Am avut şi noi seriale de gen, doar că mai puţin violente.
Dar şi de un western ce nu a existat niciodată în lumea din afara
cărţii, <i>The Regulators</i>, aparent la fel de simplist şi pasionant ca şi mai sus-menţionata serie. Pe locul trei ar fi astăzi anticul serial <i>Bonanza</i>.
Le urmăreşte obsesiv în fiecare zi, la nesfârşit, rutina care îl
linişteşte aparent, ştie pe dinafară replicile şi fiecare cadru, are o
bogată colecţie cu eroii şi maşinile din MotoKops 2200. Jucăriile
preferate. Numai că Audrey, cea care a ajuns să îl crească pe micul Seth
după ce părinţii acestuia au fost ucişi într-un misterios atac (după ce
făcuseră un mic popas într-un orăşel numit Desperation) este singura
care ştie că înlăuntrul lui Seth se află altcineva. Altceva. Seth nu
este doar un băieţel cu autism, captiv în propria-i minte. În el este
ceva atât de puternic şi de nemilos încât ar putea distruge întreaga
lume pe care o cunoaşte şi poate înţelege Audrey doar pentru că se
plictiseşte. Sau pentru că are nevoie de suferinţa celorlalţi. Pentru că
îi dă putere să facă mai mult. Pentru că i-ar plăcea să o facă. Tak.
Pentru Audrey mai există doar un singur loc, un spaţiu special, unde se
poate ascunde şi unde uneori îl vede pe adevăratul Seth. Foarte rar.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Şi când Tak simte că a venit momentul, cei care locuiesc pe Poplar
Street văd cum în cartierul lor au apărut maşini ciudate, în culori
stupefiant de vii, chiar vulgare, cu tot soiul de antene parcă desprinde
din SF-uri de serie B, patrulând, mergând foarte încet în căutarea a
ceva. Şi când geamurile negre se lasă în jos şi încep primele
împuşcături este pentru toţi prea târziu ca să mai evadeze din lumea
imaginată de Tak prin mintea lui Seth. Cei mai norocoşi sunt cei deja
morţi. Maşinile sunt cele din MotoKops 2200. Cei din interior sunt eroii
din serial, dar grotesc caricaturizaţi, malefici, delectându-se cu ceea
ce fac. Chiar şi gloanţele sunt departe de versiunea reală, sunt mari,
butucănoase, ca acelea imaginate de un copil care nu a văzut vreodată o
armă în realitate. Iar când cei care au avut neşansa de a locui aici
sunt asediaţi de maşini orbitor de colorate şi mereu la pândă, când
realitatea începe să se modifice pe măsură ce apar cactuşi, animale
stângace imaginate şi porţiuni de realitate ce par un transplant din
magazia cu decoruri a serialului Bonanza, doar că mai vechi şi prăfuite,
ajungi să te întrebi unde se termină Poplar Street şi unde începe ce
vede acum Seth. Sau Tak. Cei care încearcă să îşi părăsească relativa
securitate a casei sunt destul de repede prinşi. Ucişi. Împuşcaţi de
creaturile din maşini, sfârtecaţi de vreun animal neglijent imaginat,
ucişi de cei controlaţi de Tak. Cei care rămân ascunşi ajung să fie
asediaţi în scurtă vreme pentru că Tak are nevoie de suferinţa lor
pentru ca Seth să îşi imagineze mai mult. Tak vrea să meargă mai departe
când totul se termină. Iar singura şansă ar fi să reziste până când Tak
se va plictisi de joc sau va fi cumva alungat. Pentru că, dacă Seth/Tak
va reuşi în final să transforme această lume după cum doreşte, nimeni
şi nimic nu va mai rămâne la fel.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Esenţa acestui western kingian nu este asediul, nu este lupta
disperată pentru supravieţuire a celor prea ghinionişti pentru a fi
omorâţi de la bun început, şi nici măcar jocul de a recunoaşte şi plasa
personajele de aici în universul din Desperation, ci legătura simbiotică
şi canibalică între Seth şi Tak. Pentru o bună parte din roman Seth
pare eroul negativ, distrându-se să schimbe lumea în acord cu
stereotipiile sale cinematografice, obsesiv de dragi, pare că Tak îi
este un prieten şi un protector. Tak este cel care aparent îl
completează. Tak ar fi părintele pe care nu l-a avut niciodată. Seth, cu
rutinele, obsesiile şi auto-stimulările sale, prins în boala care l-a
făcut cumplit de vulnerabil în faţa lui Tak, oferindu-i acestuia un
emiţător ce îl face nesperat de puternic, aproape invincibil, în timp ce
băieţelul încă la distanţă sigură de adolescenţă încearcă pe cât poate
să se păstreze pe sine şi să nu-l lase pe Tak să fie totul. Tak, zeul
sau vampirul, fiinţa sau creatul, ceva ce nu poate fi explicat pentru că
nu a mai fost nici unul ca el, hrănindu-se şi delectându-se cu
suferinţa umană, pe care o strânge şi o proiectează prin Seth pentru a
modifica lumea după propriul plac şi într-un final pentru a pleca mai
departe. Aşa cum a mai făcut-o. Folosindu-se de Seth. Nu sunt importanţi
nici cei din Poplar Street, pe care îi vânează pentru că are nevoie de
durerea lor, aşa cum Pennywise, temutul clovn, prefera copiii speriaţi
pentru că doar atunci carnea lor era perfectă. Îi dădea forţă. Şi
putere. Seth, ajutat de cei puţini rămaşi, ar fi singurul care îl poate
opri. Dar a mai văzut cineva un copil, mai ales unul maladiv de rău,
care să renunţe la jocul său? De bunăvoie. Iar Tak nu este oare atât de
departe de bine şi rău, interesat doar de plăcerea lui, încât este o
versiune imaginară şi diformă de copil răsfăţat, un copil foarte bătrân
şi sadic, ce ar fi trebuit să nu existe? Accident sau ironie a creaţiei,
Tak se joacă. Odinioară, copiii seniorilor erau iniţiaţi odată cu prima
lor vânătoare, de vulpi sau lupi sau fazani. Acum Tak se joacă în lumea
din imaginarul care purta abia ieri numele de Poplar Street cu toţi cei
rămaşi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Interesant acest <i>The Regulators</i>, chiar fără să fie cel mai bun
Bachman/King (deşi este greu să alegi din cele câteva titluri ale
„colecţiei” pe cel mai bun, săptămâna aceasta înclin spre <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2012/12/richard-bachman-thinner.html" target="_blank"><i>Thinner</i></a>). Suficient de tensionat, mai ales citit după <i>Desperation</i>,
atrăgător nu doar pentru jocul/ transferul personajelor (ghici unde şi
cine apare în ambele titluri şi ce se întâmplă cu el) sau pentru aproape
palpabila senzaţie de teroare, cât pentru jocul dintre Seth şi Tak.
Două dintre cele mai reuşite personaje construite de King. Iar Tak, unul
din acei malefici memorabili, ar fi meritat o prezenţa mai longevivă în
universul lui King. Poate vom avea parte de o revenire, cândva, cumva.</div>
Cinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5337053857584148244.post-73821289746459557992015-03-10T22:01:00.001+02:002015-03-10T22:01:04.160+02:00John Bull. Royal English Pipe Tobacco <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhByXy1e7kgkb3oSh2FZpiFs2idNo1MF9IRJhfICzog1HfHEt6Dhnuxjv6IUoMoVgvOiyPPsYFsqikOtWux1QYUXMGFWgPZOV8cDuCJcEe1oNOW1Z99Ivg2c2GIfR8DXO4w92swy5NsHdTF/s1600/john+bull.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhByXy1e7kgkb3oSh2FZpiFs2idNo1MF9IRJhfICzog1HfHEt6Dhnuxjv6IUoMoVgvOiyPPsYFsqikOtWux1QYUXMGFWgPZOV8cDuCJcEe1oNOW1Z99Ivg2c2GIfR8DXO4w92swy5NsHdTF/s1600/john+bull.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Tutun</b> : latakia, virginie, burley, black cavendish<br /><b>Aspect tutun</b> : ribbon<br /><b>Aroma</b> : latakie, foc de tabără, clasic pentru un english ușor<br /><b>Tărie</b> : scăzută<br /><b>WAF</b> : mediu<br /><b>Prezentare</b> : pachet de 42.5 grame<br /><br />Produs de Scandinavian Tobacco Group. Prezentat ca <b>Royal English</b> etc, etc. Nu mă așteptam la ceva mai mult decât un drug-store tobacco, o mixtură ieftină și puternic chimizată, iar dacă nu ar fi avut <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2015/03/field-master-sutliff-private-stock.html" target="_blank"><b>latakie</b></a> presupun că aș fi lăsat-o pentru un viitor incert. Destul de îndepărtat. Și în aceeași notă confesivă trebuie să recunosc aici că am cedat ispitei mai ales datorită mascotei de pe pachet, un mops sau boxer (în fine, un soi de creatură canină ridată și cu o figură relativ bleg-agresivă) care în planul imaginarului colectiv pare surprinzător de ”english”. Din fericire pentru mine l-am încercat. Nu mi-a părut rău. <br /><br />Mixtură de <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2015/03/berkshire-sutliff-private-stock.html" target="_blank"><b>latakie</b></a>, <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2012/01/tutunuri-de-pipa-de-la-vauen.html" target="_blank"><b>virginie</b></a>, <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2011/05/solani-aged-burley-flake-blend-656.html" target="_blank"><b>burley </b></a>și presupun o doză serioasă de <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2008/08/borkum-riff-black-cavendish_6044.html" target="_blank"><b>black cavendish</b></a> - nu că aș avea ceva împotrivă, îmi place mult black cavendish-ul când joacă rol de bază - acest amestec Regal și Englezesc este în esența sa o mixtură cu latakie pentru începători, fără prea mari pretenții aristocratice și la un preț decent, ceea ce însă nu îl face un tabac de evitat. Dar nici unul de recomandat pentru latakioți sau celor care vor un tutun foarte dur și pe alocuri nepermis de aspru. Arde destul de bine și fumează rece în briar, cu și fără filtru, și nici în corncob nu s-a făcut de râs. Fără surprize neplăcute de-a lungul fumatelor, gustul este egal, de amestecătură englezească medie ca intensitate, ușoară și prietenoasă mai ales cu debutanții în domeniu, cu un pic de dulceață de la virginii, iar burley-ul mai mult un picant condiment prea puțin prezent. Domină gustul de latakie pe o doză bună de cavendish, și ar merge ca tutun de toată ziua, deși îi lipsește acel ”ceva” greu de definit care l-ar face memorabil. Dar merge, și merge bine. <br /><br /><b>John Bull. Royal English Pipe Tobacco</b> este un tutun <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2015/01/mcclelland-frog-morton.html" target="_blank"><b>englezesc</b></a> relativ ușor, ce se fumează bine și fără prea mari pretenții, bun pentru orice moment al zilei și mai ales pentru cei care vor să descopere un amestec lejer cu suficient gust de latakie. Deloc rău, se situează undeva între mediu și bun, și nu l-aș evita în viitor dacă aș mai avea ocazia să stăm la taclale. Interesant, eventual cu repetir. </div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />Foto: <a href="http://tobaccoreviews.com/">tobaccoreviews.com</a></div>
Cinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5337053857584148244.post-69112973539042143062015-03-06T12:05:00.000+02:002015-03-06T12:05:00.570+02:00Field Master (Sutliff Private Stock)<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbrQ1ovwiAOmaN9m27QtCmHf7Ifk7vdpnhmaiH2zleCztXMmqWf8lh-zirTzkdLF9gc_TslzrsjG0Efv6VKwaXRko_35pS0TFiJnTIZ4NA21k5Nsq4QCefXNELhDPVMHmX_eBlMX0_WlvB/s1600/SPS_Field_Master.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbrQ1ovwiAOmaN9m27QtCmHf7Ifk7vdpnhmaiH2zleCztXMmqWf8lh-zirTzkdLF9gc_TslzrsjG0Efv6VKwaXRko_35pS0TFiJnTIZ4NA21k5Nsq4QCefXNELhDPVMHmX_eBlMX0_WlvB/s1600/SPS_Field_Master.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Tutun </b>: latakia, virginii, burley, oriental<br /><b>Aspect tutun</b> : ribbon <br /><b>Aroma </b>: tipic englezesc, puternic <br /><b>Tărie </b>: ridicată<br /><b>WAF </b>: foarte scăzut<br /><b>Prezentare </b>: cutie de 1.5 oz <br /><br />Din prezentarea de pe <a href="http://tobaccoreviews.com/"><b>tobaccoreviews.com</b></a> aflăm, nu foarte surprinzător după ce ai încercat acest amestec al celor de la Sutliff, că a fost ales în 2013 ca cea mai bună mixtură ”english” la Richmond C.O.R.P.S. Show în 2013. Fumătorii de pipă din Richmond. Frumoasă și tentantă carte de vizită. Este clar un tabac matur și puternic, plin de personalitate, dar pe care categoric nu l-aș fi înțeles în perioada de splendidă și stupidă naivitate în care mă împăcam nesperat de bine cu invenții diabolice precum <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2008/12/borkum-riff-original_5198.html" target="_blank"><b>Borkum Riff</b></a>. O tempora o mores. Deși mai bine s-ar potrivi sancta simplicitas. Și ieșind din această scurtă incursiune în trecut să vedem ce și cum cu acest tabac pe a cărui etichetă un jocheu și al său cal sunt surprinși în plin galop. Sugestia unei arome perfecte pentru un asemenea eveniment. <br /><br />Dacă pe cutie <b>Field Master </b>este prezentat ca un mix între latakii și virginii maturate, pe site-ul producătorului descrierea adaugă și burley, plus o doză de ”turkish” la lista ingredientelor, iar mirosul este foarte puternic, de afumat, de rășină arsă, de foc de tabără (cel mai des întâlnite comparații pentru a descrie strania și delicioasa latakie). Intens, emanat de firicelele destul de umede și închise la culoare, fin tăiate, ici și colo cu puncte aurii. Se aprinde un pic mai greu, dar apoi va arde constant până la sfârșit, cu un fum relativ rece și fără să fie necesare reaprinderi dese. Iar gustul... ce ar fi un tabac de pipă fără gustul mereu în căutarea unei eluzive perfecțiuni?<br /><b><br />Field Master</b> este un amestec <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2009/10/ashton-artisans-blend_6514.html" target="_blank"><b>englezesc</b></a> tare, dominând fără drept de apel gustul de latakie, copleșitor și aspru, încărcat de nicotină - nivelul este peste generozitate - cu foarte puțin din virginiile aici dulci-amărui și vag la bază note de burley pentru susținerea întregului și poate, doar poate, ceva orientale. Dar esența este latakia, ceea ce îi conferă atât volum, cât și o interesantă personalitate. Nu este un amestec pentru fiecare zi sau oră, cel puțin pentru mine, căci riscă să îl silească pe fumător să abandoneze cursa cu un colorit gălbui al faciesului și nevoia de o pauză. Dar la ocazia potrivită este un tabac ce necesită nu doar familiarizarea cu <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2013/10/wellauers-latakia-mixture.html" target="_blank"><b>latakia</b></a> cât și rezistența experienței și pe cea în fața unui tutun bărbătesc și dur. <br /><br />Interesant și foarte bun, tutunul cu jocheu și <b><a href="http://cinabru.blogspot.ro/2012/03/merde-de-cheval.html" target="_blank">căluț</a> </b>este perfect pentru cei care au nevoie pe lângă atât de mult dorita vitamină N de gustul <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2012/03/mans-best-friend.html" target="_blank"><b>latakiei</b></a>. Greu de descris, oribil pentru nefumători și chiar pentru cei care fumează țigări, dar imposibil de uitat. Sau de abandonat. Cine are nevoie de un english de clasă îl va găsit aici. Recomandat. </div>
Cinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5337053857584148244.post-72367866581657284852015-03-05T11:32:00.000+02:002015-03-05T11:32:00.247+02:00Berkshire (Sutliff Private Stock)<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRQB01K3-FqO3PozwO6UHHd0w-c8BxUWfIAm42E0YNx0hdvv3YXoTG190YM4t-JtKst9liTUv4OOz8CEehFDV9EWWSLI274LFBMLR-Zxek0J6VYmFMNzSspBh8QFuTNsb50C7qa8ayWr11/s1600/SPS_Berkshire.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRQB01K3-FqO3PozwO6UHHd0w-c8BxUWfIAm42E0YNx0hdvv3YXoTG190YM4t-JtKst9liTUv4OOz8CEehFDV9EWWSLI274LFBMLR-Zxek0J6VYmFMNzSspBh8QFuTNsb50C7qa8ayWr11/s1600/SPS_Berkshire.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Tutun</b> : latakia, oriental, virginii, perique<br /><b>Aspect tutun</b> : ribbon <br /><b>Aroma</b> : tipic englezesc, cu note dulcegi <br /><b>Tărie</b> : medie<br /><b>WAF</b> : scăzut<br /><b>Prezentare </b>: cutie de 1.5 oz <br /><br />Sunt și prieteni generoși cu viciile noastre. Mereu atenți la plăcerile care ne ucid cu încetul pentru a da un sens plictiselii cotidiene. Sunt cei care se ivesc în perioadele de restriște cu un zâmbet puțin jenat și un pachețel de tutun, cu o sticluță miraculoasă și spirtoasă, cu o extensie la acel boardgame pe care îl visezi și noapte, și în orele de trezie. Nimic mai rar decât un asemenea prieten, ca cel care s-a prezentat într-un moment de secetă nicotinică având asupra sa, la purtător, două cutii de tutun de pipă Sutliff. Unul fiind acest <b>Berkshire</b>, prezentat ca făcând parte din <b>Sutliff Private Stock</b>. De parcă mai era nevoie de o asemenea introducere când dai de un tabac ”<a href="http://cinabru.blogspot.ro/2015/01/mcclelland-frog-morton.html" target="_blank"><b>english</b></a>”. Aferim, bre. Deși nu e musulman. <br /><br /><b>Berkshire</b> este un amestec generos de latakie, <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2014/02/samuel-gawith-skiff-mixture.html" target="_blank"><b>orientale</b></a>, virginii dulcege și ceva perique, cât să condimenteze fără a diminua (lucru greu, ținând cont de ifosele piperate ale acestuia), potrivit de umed-lucios în cutia rotundă, dominând brunul închis și negrul tăiate în firicele tip ribbon. Mirosul este delicios și angajant pentru un pipar cu oarece vechime, probabil puțin intimidant pentru un neofit, oribil pentru soția prea îndelung răbdătoare cu tentativele mereu eșuate ale soțului de a transforma odaia mică într-o vizuină-fortăreață. Se aprinde destul de ușor, iar arderea este echilibrată, fără a încinge pipa și fără a transforma mult încercatele papile în mici excrescențe agonice. <br /><br />Problema cu amestecurile atât de complexe este că devine o joacă de copil să le ratezi, să pui prea multă<a href="http://cinabru.blogspot.ro/2012/01/samuel-gawith-commonwealth.html" target="_blank"><b> latakie</b></a> sau să exagerezi cu perique-ul bine fermentat, transformând totul într-o mixtură despre care e mai bine să nu vorbim. Un rateu. Dar <b>Berkshire </b>este o reușită. Odată aprinsă pipa gustul este cel tipic pentru un tabac ”english” - cât de cuprinzător și în egală măsură de limitativ este termenul - cu o doză suficientă de latakie dominând fără drept de apel jocul între dulceața virginiilor, discrete și retrase în fundal, și notele de mirodenii ale orientalelor, în vreme ce gustul de perique este doar un bine ales condiment. Egală și plină, fără schimbări și căderi bruște, spre final aroma ”englezească” devine mult mai puternică, iar mirosul din cameră demonstrează că îți place să fumezi, dar nu vrei să ai companie. Cel puțin nu pe cineva care să nu aprecieze latakiile. Încărcătura de nicotină este generoasă, mai mult decât suficientă, și chiar dacă nu este un tabac pe care să-l fumezi mereu, zi după zi, este unul la care merită să revii periodic. Și de fiecare dată cu multă, multă plăcere. <br /><br /><b>Berkshire (Sutliff Private Stock)</b> este o mixtură <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2010/01/samuel-gawith-squadron-leader_8032.html" target="_blank"><b>englezească</b></a> bună spre foarte bună, un amestec preparat cu inspirație admirabilă, dar cu o durată de viață foarte scurtă tocmai din cauza calității. S-a dus repede, ca cei mai buni dintre noi. Mi-ar plăcea să se găsească și la noi, deși momentan este doar o dorință fără prea mare acoperire sau speranță. De încercat. Și eventual, dacă există posibilitatea, de adăugat la provizie. <br /><br /><br /><br /></div>
Cinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5337053857584148244.post-81295175423356788472015-03-04T20:46:00.002+02:002015-03-04T21:33:53.186+02:00Jacht Club<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVM8Nzqeewmi3-tnPC7UZcBTckN1G7FDjkIZ4rPRRZKANk75_Lv76jY-_rPwEgB1ZkPqfhUjuFfYyUkOitD_RqRi-HJP-gnZZ2gLiAkWjNFeqYvyy5WzLBj9tKGFeim8pKmOFrJGleKMT7/s1600/dc021a68e1d54f0d9925.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVM8Nzqeewmi3-tnPC7UZcBTckN1G7FDjkIZ4rPRRZKANk75_Lv76jY-_rPwEgB1ZkPqfhUjuFfYyUkOitD_RqRi-HJP-gnZZ2gLiAkWjNFeqYvyy5WzLBj9tKGFeim8pKmOFrJGleKMT7/s1600/dc021a68e1d54f0d9925.png" height="320" width="180" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Tutun</b> : black cavendish, virginia<br />
<b>Aspect tutun</b> : ribbon<br />
<b>Aroma </b>: fructată, aromatic clasic<br />
<b>Tărie </b>: scăzută<br />
<b>WAF</b> : mediu<br />
<b>Prezentare</b> : pachet de 40 g <br />
<br />
A început cu o confuzie. Un amic (să-i lăsăm acest statut ambiguu) dependent până la nevroză de tutunuri rulate și-a făcut din nou provizia vag lunară din vecina Ungarie. O sacoșică plină de pachete și pachețele multicolore, pline cu tabac, cărora le poate dedica la orice oră adevărate ode surprinzătoare, pline de poetic și culori extatice, cu atât mai stranii cu cât vocabularul său uzual este fatalmente limitat. Din grabă, neatenție sau un strop de lăcomie printre ele s-a strecurat și un pachet de 40 de grame cu titlul ambițios de Jacht Club. Și o siglă ce m-a făcut să mă gândesc, nu cu prea mult entuziasm, la eternul și celebrul <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2007/11/lane-limited-captain-black-royal_5010.html" target="_blank"><b>Captain Black</b></a>. Deși prin definiție un Harpagon modern amicul mi-a dăruit cu o generoasă mârâială pachețelul. Pentru analiză. Și extincție rapidă. El nu era dispus la experimente.<br />
<br />
Tutun unguresc produs de Jona, <b>Jacht Club </b>este prezentat ca un amestec de black cavendish și virginie, cu un casing aparent complex de melasă, mirodenii și sirop de arțar. Pe scurt presupun că sunt denumiri benigne pentru chimicale. Cum<a href="http://cinabru.blogspot.ro/2013/10/black-gold-special.html" target="_blank"> <b>Black Gold Special</b> </a>a fost în ultima vreme tabacul cotidian, nu în ultimul rând datorită prețului, i-am dat o șansă și acestui nou venit. Rezultatul a fost surprinzător, în pofida primei impresii foarte modeste. Vine destul de uscat în pachet, mixtura clasică dominată de cavendish, iar aroma inițială este de patiserie, de tutun ieftin puternic aromatizat, de nicotină îmbibată în esențe de tot soiul. Nu prea promițător. Aprins, arde relativ bine până spre final, fără surprize neplăcute ori bolboroseli. Nimic din cazanul macbethian în care transformă pipa unele aromatice cu multă reclamă, culori pastel pe cutie și <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2012/05/erinmore-mixture.html" target="_blank"><b>mare doză de dezamăgire.</b></a> <br />
<br />
Gustul este plăcut, mai curând a tutun natural, puternic a cavendish, cu ușoare note dulcegi de virginie, în vreme ce aroma lăsată în cameră se apropie de ”mediu” pentru nasul atât de sensibil al nefumătorilor. Prea puțin din casing-ul anunțat se strecoară discret, ca un fur altruist și atent să nu deranjeze gazda adormită, în amestecul final. Și nesperat de rece. Fără să-ți atragă atenția prea mult, e o mixtură corectă, lipsită de blazon și mari pretenții, dar care își face treaba la un preț mai mult decât modest (din ce am văzut pe okazii, unde se mai găsește din când în când). Rămâne un scrum fin, negricios, repede spulberat pe masă dacă nu ești atent. <br />
<br />
Interesant acest <b>Jacht Club</b>, o variantă maghiară a deja renumitelor drugstore tobaccos atât de blamate când capeți ceva experiență, devenite repede o plăcere vinovată și solitară. Mediu calitativ, corect ca prezentare și posibilități, nu este tutunul după care să alergi sau pe care să îl visezi, dar poate fi în anumite circumstanțe un companion discret și deloc rău. Merită încercat în lipsă de altceva și peste alte tutunuri aromatizate mai cunoscute, dar fatalmente mai puțin reușite. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Foto: tobaccoreviews.com</div>
Cinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5337053857584148244.post-52399933264353799512015-01-22T10:13:00.006+02:002015-01-22T10:13:54.186+02:00Brian Keene - Take the Long Way Home<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvK7BT4jVRLfYYLsD6FuRmdgNwQHLlVXvvmoWlYuLGamxKJpj3mcBGa-tHdBJUkr-g0TUQmdnuV_5vW_QnGC4Lo7zKg1DtYCqRPpjNn99VY6_NdXmHFRMjZiglZJ384vjsFUPpbbzKG8Cn/s1600/takethelongwayhome1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvK7BT4jVRLfYYLsD6FuRmdgNwQHLlVXvvmoWlYuLGamxKJpj3mcBGa-tHdBJUkr-g0TUQmdnuV_5vW_QnGC4Lo7zKg1DtYCqRPpjNn99VY6_NdXmHFRMjZiglZJ384vjsFUPpbbzKG8Cn/s1600/takethelongwayhome1.jpg" height="320" width="207" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Publicat în Revista de Suspans, nr 13, octombrie 2013 cu titlul <a href="http://revistadesuspans.ro/recenzii/dumnezeu-exista/" target="_blank"><i>Dumnezeu există </i></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cu un titlu atât de melodramatic, dacă nu ar fi avut pe copertă numele lui Brian Keene (una dintre recentele şi entuziasmantele descoperiri în horror-ul contemporan) şi imaginea amintind de coperţile Cannibal Corpse a unui nefericit zburând mutilat printr-un parbriz, atunci cu siguranţă nu i-ar fi venit vreodată rândul. Nici acum, nici mai târziu. Dar Keene este genul de autor horor/splattergore/completaţi categoria potrivită care are ce este bun din cinematografia de groază tip B: te face să mai vrei un titlu, şi încă unul, şi altul. De ce nu, genul de scriitor pe care vrei să-l citeşti integral, revenind la unele texte. Pentru că tocmai aceasta atmosferă terifiantă şi stilul alert, cinematografic, presărat cu scene sângeroase şi şocante, mă fac să nu mă plictisesc. Totul la Keene este mişcare, acţiune. Take the Long Way Home este o nuvelă, tipărită cândva demult şi repede epuizată, iar un exemplar al ediţiei princeps ajunge la nişte „scoruri” un pic prea ridicate. Chiar excesiv. Păcat, pentru că este o povestire reuşită, putea fi chiar baza unui roman care să rivalizeze cu seria „zombi” sau cu seria „viermilor gigantici”, şi merită citită de cât mai multă lume. Poate fi chiar un titlu potrivit pentru introducerea în „lumea lui Brian Keene în trei titluri sau mai puţine”. Bine aţi venit în Labirint. În versiune Kindle.<br /><br /><br />Spre deosebire de alte dintre cărţile sale, aici nu mai avem nici zombi reveniţi misterios la pseudo-viaţă şi gata să sfâşie tot, nici ploi infernale, nici alte creaturi. Aici, patru prieteni merg înapoi spre casă, pe autostradă, în aceeaşi maşină, pălăvrăgind aşa cum fac patru bărbaţi care se cunosc de ceva vreme. Între vulgar şi prietenesc. Un sunet ca de trâmbiţă gigantică se aude şi, când îşi revin, mai sunt doar trei. Unul a murit deja în maşină, cu o ţeavă înfiptă în ţeastă. Tot drumul este presărat de maşini de toate mărcile, unele lovite, altele intacte, mame care îşi strigă disperate copiii, bărbaţi gata să se încaiere cu oricine, cadavre, oameni de toate culorile şi vârstele în stare de şoc. Cuvântul de ordine este „atentat terorist”. 9/11 repetat, de această dată cu ceva arme biologice. Până când cei prezenţi încep să îşi dea seama că unii dintre ei au dispărut pur şi simplu. Copii, femei, bătrâni. Nu au murit, nu există urme de sânge, nu există cadavre. E ca şi când nu ar fi existat vreodată. Iar Steve, Charlie şi Frank, supravieţuitorii, încep să se întrebe unde sunt cei care nu mai sunt. Şi dacă au plecat undeva, atunci unde?<br /><br />De această dată Brian Keene porneşte de la un puternic mit, să-i spunem, din imaginarul mai multor confesiuni creştine: Răpirea creştinilor. Odată cu sunetul trâmbiţei îngerului, cei aleşi sunt luaţi de pe Pământ, pentru a fi izbăviţi de suferinţele Apocalipsei. Dumnezeu Îşi cheamă aleşii. Numai că Steve, Charlie şi Frank nu se numără printre ei. Cei buni au fost salvaţi, cei insuficient de buni şi poate nu tocmai răi au rămas aici, şi de acum, aşa cum înţelege eroul principal, Steve (întreaga nuvelă este scrisă la persoana întâi), urmează celelalte trâmbiţe. Şi finalul. Care nu va fi tocmai plăcut sau uşor, mai ales pentru cei mulţi rămaşi în urmă. Cât de fundamentată dogmatic este ideea Răpirii e o altă problemă, una pe care Keene nu o abordează. Pur şi simplu, în acest moment şi în această realitate Răpirea a avut loc. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cei plecaţi sunt altundeva, poate în Rai. Şi chiar pentru cei indiferenţi ideea că totul nu a fost un mit, o poveste, o ameninţare perpetuă, este cumplit de greu de suportat, aşa cum îşi dă seama şi Steve. Să nu crezi cu adevărat, să nu-ţi pese, să găseşti mereu altceva mai interesant, iar Răpirea să aibă loc. Şocul. Momentul în care îţi dai seama că ceea ce îţi părea doar propagandă religioasă, doar un alt mit printre miile de mituri care te înconjoară (televizorul, succesul, averea, sexualitatea, publicitatea) este adevărul. Singurul. Iar Steve nu îşi mai doreşte decât să ajungă acasă, unde poate îl aşteaptă soţia sa. Chiar dacă nu este ales şi singurul său ajutor se va dovedi un straniu înger s-ar putea ca şi pentru cei care nu au fost „răpiţi” să mai existe o speranţă. Deşi, după cum Steve înţelege, şansele sunt mici. Iar pe drumul lung spre casă, în doar câteva ore, vede cum întreaga civilizaţie, acea spoială de legi şi cutume, interdicţii şi mistere se prăbuşeşte. Oamenii ucid, fură, jefuiesc, violează, se distrug unul pe altul într-o sarabandă a libertăţii totale, o supravieţuire a celui mai puternic, convingerea că odată venită Apocalipsa totul devine permis. Totul în jurul său este infern, pentru că lumea în care a ajuns după urletul trâmbiţei este Infernul. Iar Steve, ca personajul lui Michael Douglas în <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2007/10/falling-down-1993_8687.html" target="_blank"><b>Falling Down</b></a>, nu îşi doreşte decât să ajungă acasă.<br /><br />Ca de fiecare dată Keene reuşeşte să convingă, să te prindă, să obţină acea mult dorită „suspension of disbelief”, idealul pentru orice scriitor de ficţiune. Eroii nuvelei nu sunt super-eroi, nu sunt profeţi ai unei noi religii, nici măcar nu sunt supravieţuitori care vor reuşi în stil Rambo să reziste în Cumplita Lume Nouă până la final. Steve şi prietenii săi, la fel cu cei care se întâlnesc (inclusiv un preot care şi-a dedicat întreaga viaţă Bisericii şi acum nu a fost „chemat”), sunt oameni obişnuiţi, cifre statistice, fiinţe din carne şi jeans puse în faţa unei realităţi cumplite căreia trebuie să îi facă faţă într-un fel sau altul. Steve ai putea fi chiar tu, cel care tocmai citeşte nuvela, şi acesta este secretul. Scenele „gore” sunt în buna tradiţie a lui Keene şi compania, dar sunt mai rare decât în alte dintre titlurile sale, şi poate de aceea mai eficiente. Copleşitoare este tristeţea lui Steve, felul în care înţelege şi acceptă treptat că totul este real. Că totul se întâmplă. Şi chiar dacă este o carte mai optimistă – păstrând proporţiile deja canonizate de gen şi autor – decât altele din seria Keene tocmai aceasta este esenţa care te pune pe gânduri.<br /><br />Pentru că în <b>Take the Long Way Home</b> cumplit nu este faptul că a avut loc Răpirea. Nici că Steve vede cum omul devine adevărata fiară apocaliptică. Şi nici măcar nu îl mai sperie că întâlneşte şi este salvat de un înger, ori că soţia sa ar putea fi deja moartă sau printre cei aleşi. Şocul, coşmarul, revelaţia sumbră pentru Steve, prin excelenţă omul-masă, omul comun, tu sau eu, este că a aflat, fără putinţă de tăgadă sau controverse scolastice, că Dumnezeu există.</div>
Cinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5337053857584148244.post-5476680939950726332015-01-05T22:56:00.002+02:002015-01-05T22:58:23.526+02:00McClelland - Frog Morton<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgocFmpa-2kZftT8X7fOAOrbRjTYTkvXLjh7j4taRfILLkRdTOjokJThbf9yIwgn0AmLVeALNwIds1W40h50jsRVTG8bb4Jd_uxHIQiAXWi_HZlWWsfSvKAWeTYOzQMu8Q99FlUNzezfYpA/s1600/mcclelland-frog-morton100.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgocFmpa-2kZftT8X7fOAOrbRjTYTkvXLjh7j4taRfILLkRdTOjokJThbf9yIwgn0AmLVeALNwIds1W40h50jsRVTG8bb4Jd_uxHIQiAXWi_HZlWWsfSvKAWeTYOzQMu8Q99FlUNzezfYpA/s1600/mcclelland-frog-morton100.jpg" height="200" width="186" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Tutun </b>: virginia, latakia<br />
<b>Aspect tutun </b>: ribbon<br />
<b>Aroma</b> : oriental spre english<br />
<b>Tărie</b> : medie<br />
<b>WAF </b>: mediu<br />
<b>Prezentare</b> : cutie metalică de 100 grame<br />
<br />
Pe vremurile demult apuse când începusem cătinel să descopăr ce și cum când vine vorba de tutunuri, și începeam cu inocența debutantului să pricep că nu tot ce miroase a <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2010/05/colts-american-mixture_11.html" target="_blank"><b>vanilie </b></a>ar fi recomandat a se numi tabac, această serie cu broscuța era un soi de etalon. Citeam despre ea - deși rezonanța tolkiană a numelui nu m-a atras, nefiind un fan (probabil din cauza supra-expunerii) - cu un soi de emoție altoită cu venerație, genul ”ce bine ar fi dacă aș găsi așa ceva”. Tutun cu broscuța fumătoare în mlaștina sa, elegantă și înzestrată de regulă cu modelul de<a href="http://cinabru.blogspot.ro/2012/01/colectia-de-pipe-editia-2011.html" target="_blank"><b> pipă</b></a> dorit mai ales când nu ai prea multe, sau pregătindu-se pentru o seară în oraș, sau pentru câteva zeci de minute de relaxare batracianică. Fumat mult mai târziu, pe la întâlnirile <a href="http://forum.pipa-bucuresti.ro/viewtopic.php?f=103&t=1477&p=12023&hilit=frog+morton#p12023" target="_blank"><b>PCB,</b></a> a fost așa cum mă așteptam. Foarte bun. Spre excelent. Și când ai o cutie de 100 de grame la dispoziție pentru analiză, degustare și risipă - totul e fum la final - ajungi să ai o relație destul de strânsă cu domnul <b>Frog Morton</b>. <br />
<br />
<a name='more'></a><br /><br />
Mixtura pentru care a fost nevoie de patru ani de încercări și variate procentaje este alcătuită simplu până la banal din latakie și virginii, fără vreun alt adaos exotic. Simplu, brutal de simplu, dar tare ușor de ratat, și vine un pic umed într-o cutie albă. Pe latura ei broasca-blazon fumează tacticoasă. Pufăie pe o buturugă plutitoare, în mijlocul bălții și cu delicii în plină zi, papion asortat cu pantalonii, pantofi lipsă, jiletcă roz în picățele și o haină tare elegantă pentru un senior oac-oac. Odată deschisă cutia aroma este intensă și atât de plăcută, afumătură cu un substrat anunțat de dulceață. Puzderie de latakie neagră-lucioasă în firicele de antracit și <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2010/05/sonstige-honore-flake_20.html" target="_blank"><b>virginie</b></a> moale, aurie, se anunța ca un tabac întunecat și teribil de puternic, genul de amestec sufocat de vitamina N ce aduce imediat un soi de neplăcută amețeală. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dimpotrivă, Frog Morton este un tabac blând și plin, catifelat și prietenos chiar cu un debutant, arde bine și egală fără acele bolboroseli și înțepături de limbă ce fac onorul multor tutunuri mai ușor de găsit. Gustul se menține egal și delicios pe toata perioada fumatei, inteligent alternând aroma de latakie, atât de nesuferită nefumătorilor, cu cea dulceagă și seducătoare de virginie, în proporții ce mi-au amintit de un vechi <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2010/03/dunhill-nightcap_3175.html" target="_blank"><b>Dunhill,</b></a> <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2010/03/dunhill-early-morning-pipe_1149.html" target="_blank"><b>Early Morning Pipe</b></a>, doar ceva mai interesant. Este genul de tutun ”english”, să-i spunem (pentru a nu intra într-un spațiu atât de restrâns iar în dihotomii tobacciene) pe care l-aș recomanda cu dragă inimă ca tutun de toată ziua ori ca amestec de ocazie, mai ales că nici mirosul lăsat în încăpere nu este tocmai oribil pentru cei ce-și refuză asemenea plăceri. Relativ lejer ca încărcătură <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2012/05/mircea-eliade-si-pipa-sa.html" target="_blank"><b>nicotinică</b></a>, lesne de alternat mai multe pipe în spațiul strâmt al fiecărei zile, ceea ce a și dus la grabnica dispariție a <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2011/05/solani-aged-burley-flake-blend-656.html" target="_blank"><b>cutiei</b></a> de Frog Morton. Dar cum broscuța mai are și alte încarnări, unele cu un plus generos de oriental, timp și bani să fie. </div>
<div style="text-align: justify;">
<b><br />Frog Morton</b> de la McClelland este un tutun cu destulă latakie cât să se simtă din plin fără a domina nemilos proporția, rețetă inteligentă și inspirată în onestitatea ei și genul pe care îl poți fuma cam oricând și oriunde. Recomandat. Ca experiență și gust obligatoriu. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Foto: http://www.uptowns.com</div>
Cinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5337053857584148244.post-69528985370459984002015-01-02T20:31:00.000+02:002015-01-04T17:56:30.812+02:00Carlton Mellick III ― The Cannibals of Candyland<link href="http://http://revistadesuspans.ro/recenzii/o-iubire-dulce/" rel="canonical"></link>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Publicat în Revista de Suspans, numărul 17, februarie 2014 cu titlul <a href="http://revistadesuspans.ro/recenzii/o-iubire-dulce/" target="_blank"><b>O iubire dulce</b></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJPPkfLAqoEO9HCbt-jdhxXkLHfJ_ByVFU2hY3FXN1IdlfFICjq83Pc_wIglD7B9vOB0ZHkt6salup83j1BYsl8F2g5_oFx-aMLkmPh5R0pgey_mAql929nBOUSoNTFpImhhOAEGtIhb7S/s1600/cannibals_jpg.jpeg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJPPkfLAqoEO9HCbt-jdhxXkLHfJ_ByVFU2hY3FXN1IdlfFICjq83Pc_wIglD7B9vOB0ZHkt6salup83j1BYsl8F2g5_oFx-aMLkmPh5R0pgey_mAql929nBOUSoNTFpImhhOAEGtIhb7S/s1600/cannibals_jpg.jpeg" height="320" width="207" /></a></div>
Coperta ar fi fost suficientă, prin bizareria grotesc-idilică, nu lipsită de un erotism lesne îngrozitor, amintind de creaţiile lui <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2009/03/mark-ryden-1963_8694.html" target="_blank"><b>Mark Ryden </b></a>(care a realizat şi coperţile ediţiilor princeps pentru duo-ul lui <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2012/08/stephen-king-girl-who-loved-tom-gordon.html" target="_blank"><b>Stephen King</b></a>/<a href="http://cinabru.blogspot.ro/2011/11/richard-bachman-rage.html" target="_blank"><b>Richard Bachman</b></a>, <i>Desperation</i> şi <i>The Regulators</i>), dar un Mark Ryden ce ar avea nevoie de prieteni, îngeri în albul uniformelor de infirmieră şi un sanatoriu confortabil, eventual VIP. Titlul este şi el atrăgător, de ce nu, mai ales că printre cărţile acestui <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2014/03/carlton-mellick-iii-haunted-vagina.html" target="_blank"><b>Carlton Mellick III </b></a>(de regulă particulele în cifre romane cam dovedesc vreo mult dorită ascendenţă ilustră, instinctul dinastic) se regăsesc şi altele la fel de seducătoare, precum <i>Haunted Vagina, Adolf in Wonderland, Satan Burger, The Baby Jesus Butt Plug</i> sau <i>Razor Wire Pubic Hair</i>.<br />
<br />
Ultimul fiind cu siguranţă o tandră poveste de dragoste, poate inspirată de avatarurile unei romantice contese în mizerie, aşteptându-şi credincioasă alesul plecat la Weimar. Sau altundeva. Încă nu l-am citit. Unul dintre numele majore ale curentului bizarro fiction, cum se recomandă oficial – şi e greu să-ţi imaginezi ceva mai bizarro decât ce am citit până acum de la el – Carlton Mellick III este un autor prolific, cu peste 40 de titluri, majoritatea romane. Între care acest <i>The Cannibals of Candyland</i> este unul dintre cele mai bine cotate de către fani. Printre care mă număr şi eu de circa şase, poate şapte zile. Una dintre întrebările esenţiale de la finalul cărţii este cum s-ar traduce „candy people”? Oamenii dulci? Oamenii-bomboană? Oamenii-ce-te-ajută-să-eviţi-criza-hiperglicemică-devorându-te în copilărie?<br />
<br />
<a name='more'></a><br />
<br />
Franklin Pierce urăşte copiii, dansul, mâncarea chinezească, moda, cadourile, cele două neveste (de fapt, soţia şi mama), să se tundă, zgomotul aspiratorului, şefii, politica şi multe altele. Iubeşte animalele, îi place mult culoarea roşie (cu un strop de portocaliu), aşa că toate hainele sale sunt roşii, ascultă Mozart şi death metal, e pasionat de istorie, preferă mâncarea coreeană, joacă bine şah, are un creier cibernetic experimental (care a costat o avere), este lent, nu are prieteni, îi place să facă sandvişuri şi să vorbească despre cărţi. Are o pisicuţă pitică, pe care o ţine mai mereu într-un buzunar al hainei sale roşii. Şi-a cumpărat recent un pistol şi un baston cu o sabie înăuntru. Îi mai plac puţine alte lucruri. Soţia şi mama l-ar vrea mort. Cât mai repede. Se teme de aproape toate celelalte. Îşi câştigă existenţa predând cursuri de CPR pentru animalele de companie, o specializare pe care ai crede-o imaginară. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Este un respins, un paria, nu îşi găseşte locul într-o lume ameninţătoare, mai ales că ascunde un secret cumplit pe care ceilalţi nu vor să-l ştie. Candy People. Cel mai mult se teme de „candy people”. Aceştia există, chiar dacă nimeni nu îl crede pe Franklin. Sunt bărbaţi şi femei, miros dulce, a cofetărie, pentru că sunt făcuţi din dulciuri. Cu totul din dulciuri. Colţii sunt ascuţiţi, sunt prădători feroce, iar cel mai mult le place carnea copiilor (se va fi gândit Carlton Mellick III la Pennywise?). Carne cât mai proaspătă, dar nici viscerele nu sunt de lepădat, iar sângele e un complement nutritiv strict necesar. Şi delicios. Unul dintre aceşti Candy People, o femeie, i-a ucis şi devorat fraţii şi sora când Franklin era la rându-i un copil şi de atunci nu face decât să-i caute. Ar vrea să prindă unul viu. S-ar mulţumi şi cu unul mort. De ani de zile nu face decât să îi caute, iar ceilalţi îl văd ca unul din acei demenţi ridicoli, înduioşători în momentele mai calme, care predică la colţ de stradă vreo nouă Apocalipsă. Până când Franklin chiar găseşte un Candy-Man. O persoană viu colorată, pe care o urmăreşte şi o ucide în regatul subteran al oamenilor-dulci, undeva sub canalele oraşului.<br />
<br />
Lumea din care vin aceşti canibali multicolori, Candyland, cu râurile sale din suc de pepene, dealuri de ciocolată, animale prădătoare cu gust de lămâie şi formă sferică, locuinţe ca în Hansel şi Gretel – dar cu mult mai multe fiinţe malefice în interior, de ambele sexe, plus animale de companie din vată de zahăr – este un amestec între prima cameră din fabrica lui Willy Wonka şi fanteziile post-erotice ale nefericiţilor ce nu au voie să se atingă de dulciuri. Simfonie de arome şi culori intense, populată de candy-people. Printre ei şi seducător-dominatoarea Jujube, sau Jujy. O femeie-dulce. Nu poartă haine, dar pielea ei este din glazură lucioasă. Părul este vată de zahăr roz, piele albă cu un pic de scorţişoară în obraji, un nas de cireaşă confiată, picioare dungate ca bastonaşele pe care le agăţi în pomul de Crăciun, umeri de ciocolată, o spirală de acadea pe abdomenul plat, sâni superbi şi domoli, făcuţi din bezea, cu sfârcuri de bomboane. Şi colţi ascuţiţi. Este cea care i-a ucis fraţii lui Franklin şi i-a distrus viaţa. Este cea care va încerca să îl transforme şi pe el într-un candy-man, mai întâi din pură distracţie şi un pic de foame, apoi din dragoste. Iar Franklin va descoperi că în Candyland s-ar putea să găsească fericirea alături de cea care a fost coşmarul său preţ de ani buni. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aici va învăţa să mănânce carne de copii, generos adusă de Jujube din lumea oamenilor. Va învăţa că nu ai nevoie de toate părţile originale ca să fii întreg. Şi mai ales că în loc de foliculină Jujy secretă o delicioasă şi intoxicantă aromă de căpşune. Cu un pic de kiwi. Foarte dulce. Dar oare cum se înmulţesc oamenii-dulci, şi fructul iubirii lor va fi uman sau o mixtură de carne, ADN şi ciocolată pură? Aici, în Candyland, viscerele prăzii pot fi servite într-un delicios sos dulce cu un pic de amaretto. De ce nu? Canibalii din Candyland au fost cândva oameni, au avut un strămoş comun, dar au evoluat diferit. Mult prea diferit. Dar pot fi ei blamaţi pentru ceea ce fac, va ajunge să se întrebe Franklin pe măsură ce este la rândul său transformat în ceea ce a fost marele său coşmar, ceea ce l-a metamorfozat în omuleţul speriat şi inadaptat de astăzi?<br />
<br />
The <i>Cannibals of Candyland </i>a fost primul Carlton Mellick III (neapărat al treilea) şi, dincolo de plăcuta surpriză, a creat la final dependenţă. Nu atât de dulciuri, cât de acest sub-gen numit bizzaro, diferit de tot ceea ce asociam cu horror-ul, să-i spunem, tradiţional. Teoretic şi în ficţiunea de gen ar trebui să existe limite, doar că Mellick III le depăşeşte râzând. În hohote. Un thriller dement, cu accente de umor negru, sadism cât cuprinde şi prezentarea unei lumi seducătoare la prima vedere, cu făpturi făcute din bucăţi de clovni şi pofte de licantrop. Şi cu regulile sale, aparent absurde, dar când ajungi să trăieşti aici s-ar putea să fie nu doar simple, dar mai ales utile. Şi logice. O poveste de dragoste între o victimă şi un potenţial devorator, un paria obsedat de ideea răzbunării şi o seducătoare canibală care are acea inocenţă a fiinţei din afara civilizaţiei umane, un joc în care fiecare încearcă să domine şi se lasă dominat. Situaţi în afara tabuurilor din lumea care l-a creat pe Franklin, el şi Jujube pot fi fericiţi. O iubire dulce. Şi categoric o mare surpriză din partea unui autor necunoscut mie până de curând.</div>
<h2 class="title">
</h2>
Cinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5337053857584148244.post-68546838221246627072015-01-01T22:38:00.001+02:002015-01-01T22:38:29.108+02:00Cele mai bune 13 titluri weird-fiction în 2014<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEho_tuQb8lTxOdt6fbK-zumCrYx0S9aq4knsDoh59fyyA-fGJRC5OOxZmmTR7LIPXzARVVPMDI0J7g4C1-21B08OANt8-OHZCUuluhhzeYC1qrnkaAVXYDwuLmMC7UbrXWr6lsHMKSPFgiE/s1600/doa.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEho_tuQb8lTxOdt6fbK-zumCrYx0S9aq4knsDoh59fyyA-fGJRC5OOxZmmTR7LIPXzARVVPMDI0J7g4C1-21B08OANt8-OHZCUuluhhzeYC1qrnkaAVXYDwuLmMC7UbrXWr6lsHMKSPFgiE/s1600/doa.jpg" height="200" width="132" /></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj81tBPGuZEx4Ia-zF5TLvfeLxvey7Jq_ffY8hYhZKlY8ti7yBt5aCi5kP-TQ96bciDDeQeXKg57gZ6Fgii3tiyevaK4Ric3ug8wj4jmxmksaIGk-mRm9PqsiBpzKSp9Vp_JFBEpERFmY34/s1600/sea+sick.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj81tBPGuZEx4Ia-zF5TLvfeLxvey7Jq_ffY8hYhZKlY8ti7yBt5aCi5kP-TQ96bciDDeQeXKg57gZ6Fgii3tiyevaK4Ric3ug8wj4jmxmksaIGk-mRm9PqsiBpzKSp9Vp_JFBEpERFmY34/s1600/sea+sick.jpg" /></a>Firește, în accepțiune proprie și incompletă...<br /><br />Un an mizerabil în plan profund personal. Cineva mai trebuie să și piardă. Din nou eu, fără reveniri spectaculoase în stil John Liu, unul dintre altruiștii eroi ai unei copilării vesel-schizoide. Destul de generos când vine vorba de cărți, în principal de weird-fiction. Când îmi place un subiect prefer, dacă tot este să fiu blamat pentru subiectivismul scandalos al opțiunilor vag estetice, să am o bibliografie solidă în spate. Cam 100 de titluri, majoritatea ceea ce am numi horror dacă nu am limita sufocant genul. În rest ceva memorialistică (Humanitas, firește), un pic de prozatori contemporani, ceva monografii și autobiografii muzicale - Johnny <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2010/02/cum-am-descoperit-ramones_5928.html" target="_blank"><b>Ramone</b></a>, Mark Blake despre Pink Floyd și <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2014/06/queen-live-at-rainbow-74-in-curand_17.html" target="_blank"><b>Queen</b></a>, ambele foarte bune - și cam atât. Par multe, dar au fost destule restrânse ca dimensiuni paginale și câteva la fel de solicitante ca un horror de categorie epsilon. Dar distractive. Spre deosebire de mulți autori mai respectați, mai cu ștaif și neapărat mai pretențioși, în weird-fiction încă mai este pe prim-plan povestea. Și cei de mai jos chiar știu să spună o poveste. <br /><br /> </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzKFsOpJQLNaRH_3luSnDyrlmHQA1FgLUfdXgyq6hHuVg02hKZZki4whhhzE9ZSJ3UW2IKrzuonmOQcmDmoGifuoXoGJCYXNYtw4DNOU6dMgYlc1Bb5fjf1DetMsNIBqrfpl_LFFQZkr3o/s1600/the+pig.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzKFsOpJQLNaRH_3luSnDyrlmHQA1FgLUfdXgyq6hHuVg02hKZZki4whhhzE9ZSJ3UW2IKrzuonmOQcmDmoGifuoXoGJCYXNYtw4DNOU6dMgYlc1Bb5fjf1DetMsNIBqrfpl_LFFQZkr3o/s1600/the+pig.jpg" /></a> Lipsește plăcerea colecționării, șirul de paperback-uri sau chiar ediții cartonate în raft, așteptarea trepidantă până când vine cartea de la librăria X. Mirosul de hârtie nouă. Colțurile un pic uzate în timp. Ebook-uri aproape exclusiv, aceeași carte dar fără această bucurie. Cum sunt și directoarele aranjate cronologic față de casetele POKER cu albume <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2008/05/queen-queen-i_6920.html" target="_blank"><b>QUEEN</b></a>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Multe surprize. Regretatul <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2014/04/jf-gonzalez-isi-vinde-masina-de-scris.html" target="_blank"><b>J.F. Gonzalez</b></a> cu destule titluri bune, subgenul bizarro cu epicul său monarh, <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2014/03/carlton-mellick-iii-haunted-vagina.html" target="_blank"><b>Carlton Mellick III,</b></a> surprinzătorul <b>Joe Hill</b> deja mai bun în acest an decât tatăl său, <b><a href="http://cinabru.blogspot.ro/2012/03/stephen-king-112263.html" target="_blank">Stephen King</a> </b>palid cu noutățile sale, câteva antologii și două <b>Richard Laymon </b>bune, dar neconvingătoare, aceiași <a href="http://revistadesuspans.ro/recenzii/un-horror-reusit/" target="_blank"><b>Brian Keene</b></a> și <a href="http://revistadesuspans.ro/recenzii/mai-mult-decat-un-tribut/" target="_blank"><b>Edward Lee</b></a>, constanți sau cu străluciri neașteptate, primul împreună cu același <b>Gonzalez,</b> <b>Ligotti</b> cu care nu m-am lămurit încă și un promițător <b>Andersen Prunty</b>, <a href="http://cinabru.blogspot.ro/2014/07/iain-rob-wright-sam.html" target="_blank"><b>Iain Rob Wright</b></a> (care a trimis fanilor două dintre titlurile sale, perfect gratuit, eu primind trei), dezamăgiri serioase pentru un pasionat în persoana lui <b>Adam Nevill </b>cu <i>The Ritual</i> și <b>Lindqvist </b>cu <i>Harbour</i>, antologia <i>Best of Mistery and Horror 1</i> (recomandată). Și o noutate accidentală, <b>Daniel Pyle</b>. Bun. Nostim. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieAqTkGe_juspvJmiWOJ3kJFR4q_L6kw3zZ-dIbrQbV5CPIRePLrOIDIby78wYm3qm5x-SwKo-BRIRU_cM_wGp50FmLZdYGNNQAG24tSCQghCUOQsQTPdOEtyg9CsZr0Qr9X1sXhcPl9TJ/s1600/doorkeepers.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieAqTkGe_juspvJmiWOJ3kJFR4q_L6kw3zZ-dIbrQbV5CPIRePLrOIDIby78wYm3qm5x-SwKo-BRIRU_cM_wGp50FmLZdYGNNQAG24tSCQghCUOQsQTPdOEtyg9CsZr0Qr9X1sXhcPl9TJ/s1600/doorkeepers.jpg" height="320" width="192" /></a>Și marea descoperire - <b><a href="http://cinabru.blogspot.ro/2014/05/graham-masterton-djinn.html" target="_blank">Graham Masterton</a>.</b> Ușor în top 10 sau chiar top 5<br /><br />Titlurile sunt cele de mai jos. Nici un mare câștigător, imposibil de ales. Toate excelente sau măcar recomandabile. Și 13, ca să îmi aducă noroc în 2015. </div>
pentru mine. 21 de titluri citite doar în 2014, dacă le-am notat pe toate. Excelent, cel mai jos este peste media consacrată, mai mereu foarte bun, adevărate revelații în anumite romane. Dacă ar fi fost doar el și 2014 era un an livresc excelent. Și cea mai bună - e un autor prolific și chiar excesiv de fecund, așa că nu există o bună vreme riscul să rămân fără noutăți. <br />
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<b>TOP 13 WEIRD-FICTION 2014 </b></div>
<div style="text-align: center;">
<br /><b><a href="http://revistadesuspans.ro/recenzii/plina-fantezie-macabra/" target="_blank">Iain Rob Wright</a> -</b> Sea Sick<br /><b>Joe Hill - </b>NOS4A2<br /><b>Carlton Mellick III - </b><a href="http://revistadesuspans.ro/recenzii/o-iubire-dulce/" target="_blank">The Cannibals of Candyland</a><br /><b>Ramsey Campbell - </b><i>The Last Revelation of Glaki</i><br /><b>J.F. Gonzalez - </b><i>Survivor</i><br /><i>D.O.A. II -</i><b> </b><i>Extreme Horror Collection</i><br /><i>Hot Blood.</i><b> </b><i>Tales of Erotic Horror</i><b></b></div>
<div style="text-align: center;">
<b>Adam Pepper </b>- <i>Super Fetus</i><br /><b><a href="http://revistadesuspans.ro/recenzii/prizonier-trinity/" target="_blank">Graham Masterton</a> - </b><i>The Doorkeepers</i><br /><b>Graham Masterton - </b><i>The Manitou</i><br /><b><a href="http://cinabru.blogspot.ro/2014/04/edward-lee-vampire-lodge.html" target="_blank">Edward Lee</a> - </b><i>The Pig and the House</i><br /><b><a href="http://revistadesuspans.ro/recenzii/dumnezeu-exista/" target="_blank">Brian Keene </a>& J.F. Gonzalez -</b><i> Clickers vs Zombies</i><br /><b>Daniel Pyle - </b><i>Down the Drain</i></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgY9IIZ0fm4T_BU_GzSMTYhQq0uPnewP5h4JJeonvIbKUa6OAJKxt2eQ2it0LmVWM3M9qyffRK_OMHfzRK-mccEs1wJyhcU4ya0Ffy5fcIivtEB80MQuo2_iJQ26lGFNMDlAIBzUQrUxXPP/s1600/super+fetus.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgY9IIZ0fm4T_BU_GzSMTYhQq0uPnewP5h4JJeonvIbKUa6OAJKxt2eQ2it0LmVWM3M9qyffRK_OMHfzRK-mccEs1wJyhcU4ya0Ffy5fcIivtEB80MQuo2_iJQ26lGFNMDlAIBzUQrUxXPP/s1600/super+fetus.jpg" height="320" width="207" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
Cinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5337053857584148244.post-56856136064403152092014-12-10T17:54:00.003+02:002014-12-10T17:54:44.925+02:00Negustorul de începuturi de roman - romanul anului 2013<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtGrJkqZh_iKYyaCwj4TI5EOQquBtoFbyxXuF0cpSzAqFx79kT7fTo6RV5xf4YtERcFspQC5qMJ3q9qHCgDv2_0-WYLl_LnI4-gES-IRrYnQddO6i-6xeJWnwrQ_kKZa03nTo8Z4KJ5dMg/s1600/negustorul-de-inceputuri-de-roman_1_fullsize.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtGrJkqZh_iKYyaCwj4TI5EOQquBtoFbyxXuF0cpSzAqFx79kT7fTo6RV5xf4YtERcFspQC5qMJ3q9qHCgDv2_0-WYLl_LnI4-gES-IRrYnQddO6i-6xeJWnwrQ_kKZa03nTo8Z4KJ5dMg/s1600/negustorul-de-inceputuri-de-roman_1_fullsize.jpg" height="320" width="211" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Câștigătorul <a href="http://www.premiulaugustinfratila.ro/negustorul-de-inceputuri-de-roman-de-matei-visniec-a-castigat-premiul-literar-augustin-fratila-romanul-anului-2013-editia-a-iii-a-in-valoare-de-10-000-de-euro-n41.html" target="_blank"><i>Premiului literar Augustin Frățilă</i></a> de anul acesta este „<i>Negustorul de începuturi de roman</i>” de Matei Vişniec. Firește, și de această dată a fost și este loc de controverse și ”a fost sau nu a fost”-uri. Nu știu dacă nu ar fi o idee mai bună să se selecteze mai multe titluri pentru lista scurtă a finalistelor data viitoare, sunt cel puțin trei din cele înscrise care ar fi putut câștiga. În fine... <br /><br />A doua oară când particip ca membru al juriului, deși parcă anul acesta mi-au plăcut mai mult cărțile înscrise în concurs decât la ediția precedentă. Au fost bune, toate cinci, și am stat ceva să mă gândesc până am ajuns la <a href="http://www.premiulaugustinfratila.ro/punctajele-oferite-de-bloggeri-n42.html" target="_blank"><b>clasamentul </b></a>de mai jos. De asta m-am temut de la bun început, să nu îmi pierd vremea și timpul cu vreo carte care să nu îmi placă, sau să mă plictisească ore bune și irosite. N-a fost cazul. Firește, punctaj pur subiectiv:<br /><br />1. „<i>Negustorul de începuturi de roman</i>”, de Matei Vişniec - 5 puncte<br /><br />2. „<i>Kinderland</i>”, de Liliana Corobca - 4 puncte<br /><br />3. „<i>Un singur cer deasupra lor</i>”, de Ruxandra Cesereanu - 3 puncte<br /><br />4. „<i>Boala şi visul</i>”, de Dan Stanca - 2 puncte<br /><br />5. „<i>Jurnalul unui cântăreţ de jazz</i>”, de Bujor Nedelcovici - 1 punct<br /><br />Să vedem anul viitor ce și cum. </div>
Cinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-5337053857584148244.post-13540497164268191812014-10-20T20:42:00.000+03:002014-10-20T20:45:37.554+03:00Romanele finaliste la Premiul literar „Augustin Frăţilă”, ediţia a III-a <div class="western" style="background: rgb(255, 255, 255); line-height: 150%; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><b>Un singur cer deasupra lor”</b></span><b>,
</b><span lang="ro-RO"><b>„Kinderland”,</b></span> <span lang="ro-RO"><b>„Jurnalul
unui cântăreţ de jazz”, „Boala şi visul”</b></span><b> şi
</b><span lang="ro-RO"><b>„Negustorul de începuturi de roman”
</b></span><b>sunt cele cinci romane finaliste la Premiul literar
</b><span lang="ro-RO"><b>„</b></span><b>Augustin Fr</b><span lang="ro-RO"><b>ă</b></span><b>ţilă</b><span lang="ro-RO"><b>”,
ediţia a III-a, acordat de compania Philip Morris Trading.</b></span></span></div>
<div class="western" style="background: rgb(255, 255, 255); line-height: 150%; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="western" style="background: rgb(255, 255, 255); line-height: 150%; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;">Premiul literar <span lang="ro-RO">„</span><b><a href="http://www.premiulaugustinfratila.ro/" target="_blank">AugustinFrăţilă</a></b><span lang="ro-RO">”- romanul
anului 2013, acordat de compania Philip Morris Trading, anunţă cele
cinci romane finaliste:</span></span></div>
<div class="western" style="background: rgb(255, 255, 255); line-height: 150%; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><br /></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5mMscg0s-d2nYbmgPeM9TqJFjsQ7hgS-cazzIggrZbJ4LF3JuUMSl_48OAqyk-9GH9T8CH5g_tAKlejn8m3aQ4t9Iraih4a_Faw8wp5GSsCEekN8b4JlPxHvU5_kh-tHr16SAQ134WAqa/s1600/Afis+promo+romane+finaliste-+2014fin.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: justify;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5mMscg0s-d2nYbmgPeM9TqJFjsQ7hgS-cazzIggrZbJ4LF3JuUMSl_48OAqyk-9GH9T8CH5g_tAKlejn8m3aQ4t9Iraih4a_Faw8wp5GSsCEekN8b4JlPxHvU5_kh-tHr16SAQ134WAqa/s1600/Afis+promo+romane+finaliste-+2014fin.jpg" height="320" width="224" /></a></div>
<div class="western" style="background: rgb(255, 255, 255); line-height: 150%; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><br /></span></span></div>
<ol>
<li><div class="western" style="line-height: 150%; text-align: justify;">
„<span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><b>Un singur cer deasupra lor”</b></span><b>,
de Ruxandra Cesereanu</b>, Bucureşti, Ed. Polirom, 2013</span></div>
</li>
<li><div class="western" style="line-height: 150%; text-align: justify;">
„<span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><b>Kinderland”</b></span><b>,
de Liliana Corobca</b>, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2013</span></div>
</li>
<li><div class="western" style="line-height: 150%; text-align: justify;">
„<span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><b>Jurnalul unui cântăreţ de
jazz”</b></span><b>, de Bujor Nedelcovici</b>, Bucureşti, Ed.
Allfa, 2013</span></div>
</li>
<li><div class="western" style="line-height: 150%; text-align: justify;">
„<span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><b>Boala şi visul”</b></span><b>,
de Dan Stanca</b>, Bucureşti, Ed. Tracus Arte, 2013</span></div>
</li>
<li><div class="western" style="line-height: 150%; text-align: justify;">
„<span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><b>Negustorul de începuturi de
roman”</b></span><b>, de Matei Vişniec, </b>Bucureşti, Ed.
Cartea Românească, 2013</span></div>
</li>
</ol>
<div class="western" lang="ro-RO" style="background: rgb(255, 255, 255); line-height: 150%; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><br /></span></div>
<div class="western" lang="ro-RO" style="background: rgb(255, 255, 255); line-height: 150%; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><br /></span></div>
<div class="western" lang="ro-RO" style="background: rgb(255, 255, 255); line-height: 150%; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;">Regulile sunt deja cunoscute, cred. <b><a href="http://www.premiulaugustinfratila.ro/premiul-literar-augustin-fratila-editia-a-III-a-p3.html" target="_blank">Juriul de specialitate </a></b>- criticii literari Alex. Ştefănescu, Tudorel Urian, Daniel Cristea-Enache - a ales din cele 65 de titluri înscrise în concurs cele cinci de mai sus. Un juriu alcătuit din <b><a href="http://www.premiulaugustinfratila.ro/premiul-literar-augustin-fratila-editia-a-III-a-p3.html" target="_blank">24 de bloggeri </a></b>- printre care am onoarea de a mă afla și eu - va citi cărțile, va acord puncte romanelor finaliste, iar la final fericele autor cu cel mai mare punctaj va primi Premiul literar </span><span style="background-color: transparent; line-height: 150%;">„Augustin Frăţilă”. Romanul anului 2013. Și suma de 10.000 de euro. </span></div>
<div class="western" lang="ro-RO" style="background: rgb(255, 255, 255); line-height: 150%; text-align: justify;">
<span style="background-color: transparent; line-height: 150%;"><br /></span></div>
<div class="western" lang="ro-RO" style="background: rgb(255, 255, 255); line-height: 150%; text-align: justify;">
<span style="background-color: transparent; line-height: 150%;">A fost o plăcută surpriză să fiu din nou invitat să particip în juriu, oricât nu-mi place termenul de ”blogger”. La ediția precedentă am descoperit două titluri care mi-au plăcut mult, din păcate și unul care a început promițător și s-a prăbușit catastrofal după prima parte. Și de această dată mi-a părut rău că vreo trei sau patru din cele <b><a href="http://www.premiulaugustinfratila.ro/romane-inscrise-2014-19.html" target="_blank">65 de romane înscrise</a></b> nu au ajuns în finală - exemple bune ar fi <i>Roșu și negru</i> sau <i>O telenovelă socialistă</i>. Cât și cât, mai citim și noi. Nu toate candidatele, recunosc fapta și poate o regret relativ. Mai am timp. </span><br />
<span style="background-color: transparent; line-height: 150%;"><br /></span>
<span style="background-color: transparent; line-height: 150%;">Plus că este o schimbare de ton, subiect și lume după o bună perioadă petrecută aproape exclusiv printre titluri ”weird fiction”. Sau romane cu Rumpeltstilskini, cum le numea un aproape fost coleg. Și la început a rămas curiozitatea. </span></div>
<div class="western" lang="ro-RO" style="background: rgb(255, 255, 255); line-height: 150%; text-align: justify;">
<span style="background-color: transparent; line-height: 150%;"><br /></span></div>
<div class="western" lang="ro-RO" style="background: rgb(255, 255, 255); line-height: 150%; text-align: justify;">
<span style="background-color: transparent; line-height: 150%;">Și ca să nu uităm și restul:</span></div>
<div class="western" lang="ro-RO" style="background: rgb(255, 255, 255); line-height: 150%; text-align: justify;">
<span style="background-color: transparent; line-height: 150%;"><br /></span></div>
<div class="western" lang="ro-RO" style="background: rgb(255, 255, 255); line-height: 150%; text-align: justify;">
</div>
<div class="western" lang="ro-RO" style="line-height: 150%;">
<span style="font-size: small;">Parteneri
media: Digi 24, Agerpres, Evenimentul zilei, Radio România Cultural,
Observator Cultural, HotNews.ro, RFI România, Sapte Seri,
bookblog.ro, Agenţia de carte, BookMag.ro, LiterNet.ro, Getica OOH.</span></div>
<div lang="ro-RO" style="line-height: 150%; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="western" lang="ro-RO" style="background: rgb(255, 255, 255); line-height: 150%; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><br /></span></div>
<div class="western" lang="ro-RO" style="background: rgb(255, 255, 255); line-height: 150%; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><br /></span></div>
Cinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5337053857584148244.post-72227744815285398382014-08-31T22:04:00.001+03:002014-08-31T22:04:54.211+03:00At the Mountains of Madness – viitoarea extensie Eldritch Horror<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgiERm7LSlkByFuPiJ192Y_WQ6F8kP_B4t0oagbk0Zmd7VFkMs2jRcPCgz-RectNaT2UIUrBCGMWqkB0BkJFJAj6tQBX1NeR607jSl0X9m5hxnXcjkR065-fcdYMV6mQqXiJyzBbssxgMEJ/s1600/EH03-boxright.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgiERm7LSlkByFuPiJ192Y_WQ6F8kP_B4t0oagbk0Zmd7VFkMs2jRcPCgz-RectNaT2UIUrBCGMWqkB0BkJFJAj6tQBX1NeR607jSl0X9m5hxnXcjkR065-fcdYMV6mQqXiJyzBbssxgMEJ/s1600/EH03-boxright.png" height="320" width="302" /></a></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;">
Prima extensie mică
pentru <b>Eldritch Horror </b>– rival sau continuator pentru <b><a href="http://cinabru.blogspot.ro/2012/03/arkham-horror.html" target="_blank">ArkhamHorror</a></b>, în funcție de preferințe și obsesii – s-a dovedit mai
mult decât necesară, ținând cont de numărul infim de cărți din
jocul de bază. <b>Forsaken Lore</b>, avându-l pe Yig în rolul principal
și aducând un nesperat plus de dificultate a fost o adăugire utilă
și destul de apreciată.
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;">
Încă nu am testat-o,
când vine vorba de acest nou joc tip <b>Arkham Horror </b>am doar trei
partide la activ, una la o sală, două la un prieten mai norocos
care l-a cumpărat deja. <b>Eldritch Horror</b> simplu. Baza. Este diferit
de Arkham, dar în egală măsură are suficiente elemente în comun,
uneori mi-a părut mai bun și au fost mecanici cizelate și inspirat
regândite, alteori mi-a părut superficial și mult prea
simplificat. Ezitări. Mi-a plăcut, dar nu m-a entuziasmat. Încă
nu sunt convins că trebuie luat urgent, dar rămâne o anumită
neliniște când văd că mai am spațiu liber pe rafturi. Și e
<b><a href="http://cinabru.blogspot.ro/2012/01/elder-sign.html" target="_blank">Cthulhu Mythos</a></b>...
<br />
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;">
<br />
<a name='more'></a><br /></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;">
Până la o decizie
finală cei de la Fantasy Flight continuă exploatarea nemiloasă a
francizei și, în stilul deja consacrat cu Arkham Horror, au anunțat
pentru finalul lui 2014 o nouă extensie. <b>At the Mountains of
Madness</b>. În fapt noua campanie se vrea o continuare a nuvelei. Cine
(chiar, oare cine și mai ales de ce) nu o cunoaște o poate citi în
<i><a href="http://www.millenniumbooks.ro/91-in-muntii-nebuniei.html" target="_blank">tălmăcirea lui Mircea Pricăjan</a></i>. Merită.
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;">
Cel puțin teoretic este
o <b>extensie</b> generoasă: opt noi investigatori (între care Ursula
Downs), doi Ancient Ones, noi monștri, condition cards, cărți de
locație, obiecte și arme noi, pinguini ucigași, probabil alte
creaturi arctice (dacă Ithaqua din Elder Sign Omens e un indiciu) și
cel mai important o hartă nouă, aparent una mică (stil <b><a href="http://cinabru.blogspot.ro/2013/11/arkham-horror-dunwich-horror.html" target="_blank">Dunwich</a></b> sau
<b><a href="http://cinabru.blogspot.ro/2012/11/arkham-horror-innsmouth-horror.html" target="_blank">Innsmouth</a></b>) cu Antarctica. De această dată investigatorii vor ajunge
aici pe urmele expediției dispărute și vor trebuie să afle nu
doar ce s-a întâmplat cu nenorocoșii predecesori, dar să rezolve
noile mistere în stil Eldritch. Comunicatul oficial este ca și
grafica în dulcele stil deja clasicizat de <b>Fantasy Flight </b>: aparent
multă informație, dar prea puține detalii punctuale, numai câteva
imagini, aluzii și vagi promisiuni, trimiteri la universul deja
standardizat și în aparență noi mecanici și modificări. Dar
ținând cont de ce scot de obicei sunt optimist.
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZJ6jE_ictaxiZRU-admxG8gTHTFDOmMplV9R5qwjUFV4uATdv1jK__11Om28KuwyPXKRhTfq8tX3dx5q3rB3kPvK0UNfGwXKP9_w4aELAJRbjG117V01Z67_WDgEr8zmpVdNW9bV-HATW/s1600/EH03-GameLayout.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZJ6jE_ictaxiZRU-admxG8gTHTFDOmMplV9R5qwjUFV4uATdv1jK__11Om28KuwyPXKRhTfq8tX3dx5q3rB3kPvK0UNfGwXKP9_w4aELAJRbjG117V01Z67_WDgEr8zmpVdNW9bV-HATW/s1600/EH03-GameLayout.png" height="268" width="400" /></a></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;">
Pentru cei care au rămas
cel puțin pentru moment la <b>Arkham Horror </b>– salut, sunt X și am o
stranie dependență de un joc masiv pe care de regulă îl pierd –
este o veste proastă. Se pare că <b>Miskatonic Horror </b>a fost ultima
<b><a href="http://cinabru.blogspot.ro/2013/07/arkham-horror-lurker-at-threshold.html" target="_blank">extensie </a></b>pentru longeviva serie, iar o îndelung visată <b><a href="http://cinabru.blogspot.ro/2012/04/arkham-horror-king-in-yellow.html" target="_blank">extensie</a></b>
Arkham inspirată de <b>At the Mountains of Madness</b> a devenit extrem de
puțin probabilă. O nouă ediție a jocului de bază? O extensie cu
noi Ancient Ones sau ceva investigatori ori ceva obiecte? Șanse
reduse, dar oricum mai bune. Și așa nu mi-am completat colecția,
comoara Arkham Horror, îmi lipsesc două extensii mari și două
mici. Pentru a nu mai pomeni și miniaturile. O, miniaturile... Un om
și-ar putea vinde atât de ușor sufletul pentru colecția completă.
</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<br />
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;">
Pentru noii fani <b>Eldritch
</b>e un semnal că lucrurile merg bine, financiar și ca impact, este
prima extensie cu hartă și presupun că nu va fi și singura.
Presupun că sunt la rând și alte noi cutii, probabil încă o
extensie mică, ceva romane inspirate din universul Eldritch și
toate celelalte. Și totuși ar merge și un Eldritch Horror,
eventual cu ambele extensii. În definitiv poate este momentul să
regresez infantil și să mă port ca un excentric milionar, ce joacă
în fața lentilei Zeiss rolul unui amar și sumbru proletar. Ar
merita... măcar ca ultimă declarație semi-oficială înainte de
lovecraftiana demență.</div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0in;">
Foto: <a href="http://www.fantasyflightgames.com/edge_news.asp?eidn=4996" target="_blank">fantasyflightgames.com </a> </div>
Cinabruhttp://www.blogger.com/profile/04049867319273112064noreply@blogger.com4