28 Dec 2008

Carti de sfarsit de an

7 comments

1. Gustave Flaubert - Bouvard si Pecuchet, Ed Art, 23 ron

2. Trei romane mistice ale Antichitatii - Iosif si Aseneth, Testamentul lui Iov, Testamentul lui Avraam - Editia a II-a revizuita, Ed Curtea Veche, 22 Ron

3. E.T.A. Hoffmann – Elixirele Diavolului, Ed Corint, 19.90

4. Experiente carcerale in Romania comunista. Volumul al II-lea, Ed Polirom, 36.95 Ron

5. Oscar Wilde - Toate povestirile, Ed Compania, 21 Ron

6. Milan Kundera – Cortina. Eseu in sapte parti, Ed Humanitas, 23 ron

7. Marta Petreu – Despre bolile filosofilor. Cioran, Ed Polirom, 19.90 Ron

8. Arsavir Acterian - Intelectualitatea interbelica intre traditionalism si ortodoxie, Ed Vremea, 18 Ron

9. Christopher Moore - Mielul: Evanghelia dupa Biff, tovarasul de joaca al lui Iisus, Ed Polirom, 39.50 Ron

10. Karel Capek - Fabrica de absolut, Ed Art, 27 Ron

27 Dec 2008

Cea mai pretioasa carte pe care o am

0 comments
Leapsa pornita de la Terorista si ajunsa la mine de la Adinab. Cea mai pretioasa carte pe care o am… A fost si greu, si usor sa aleg. Unele sunt speciale pentru ca mi-au placut enorm, altele pentru ca le-am gasit foarte greu, le-am primit de la cineva special sau ma leaga o amintire oarecare de acel titlu/autor. Unele m-au costat un rinichi, altele au ajuns la mine stupid de ieftin. Unele au venit de la prieteni, pentru altele am economisit ceva timp.

Dar cea mai pretioasa, conform tuturor criteriilor, castigatoare detasata, este Le Livre d’Art, o enciclopedie de arta in franceza, 10 volume in piele rosie, aparuta la Grolier. A fost cumparata prin anii ’70 (cred) de bunicul meu vitreg, desenator ca ocupatiune, si nu cred ca isi imagina vreodata ca o sa ajunga pe mana mea. Le-a pastrat in perfecta stare. Noroc de bunica-mea.

Habar n-am cat ar putea sa coste, sau cat a fost cu multi ani in urma, n-am avut curiozitatea sa caut. Ramane cel mai valoros cadou bibliofil primit pana acum. Doar ca cele 10 volume s-au strans in vreo patru, poate chiar cinci ani. De prin clasa a 10 pana hat departe, spre jumatatea facultatii. Pentru ca trebuiau sa ajunga de la Kiriat-Yam, Israel, la Bucuresti, via avion, si fiecare cantarea destul. Intr-un roman rusesc le-am cantari in puduri, asa fiecare volum are pe la un kilogram si ceva, aproape de doua. Si cum bunica-mea nu avea incredere in posta sau curier – si nici eu – singura solutie era sa aduca unu-doua volume de cate ori venea in Romania. Norocul meu ca pe atunci venea in fiecare an. Vorba vine, noroc. Numai io stiu cu ce frica stateam sa nu se piarda, sa nu se strice, sa nu le ia teroristii drept ostatice. Pe volume, nu pe bunica-mea. Pe care ne-ar fi returnat-o cu scuze. Sau ne-ar fi cerut despagubiri pentru stresul care ii astepta.

Numai Orbitorul l-am asteptat la fel. Cine a prins primul volum, la prima editie, stie la ce ma refer. Si stie cat de greu trece timpul cand vrei sa afli ce s-a mai intamplat.

Fiecare volum este dedicate unei teme/perioade : Originile artei occidentale, Arta italiana pana in secolul XIX, Arta in Flandra si Olanda, Arta in Germania si Spania pana in secolul XX, Arta in Franta in secolele XIV – XIX, Arta in Marea Britanie si America de Nord pana in secolul XX, Impresionisti si post-impresionisti, Arta moderna, Arta in China si Japonia, Interpretarea artei. In afara unei introduceri, volumul are o serie de scurte biografii ale marilor artisti ai vremii, cu ilustratii, un scurt istoric / prezentare teoretica a subiectului, urmate de o sectiune generoasa de lucrari definitorii, color sau alb negru. De la pictura la grafica, schite, sculptura, arhitectura. Calitatea este cel putin impresionanta, la nivel de Taschen, spre exemplu, dar pe hartie lucioasa, tare. O frumusete. Imi pare rau ca nu am si volume pentru anii ’80 – 2000, dar asta este.

Mai jos, cateva poze.

23 Dec 2008

Happy Festivus…for the rest of us

22 comments

Pentru toti cei care :

Nu vor sa Il cumpere anual pe pruncul Iisus la suta de grame, cu reducere pentru cei care se inghesuie in fata la biserica, precum suinele la monta

Stiu exact ce se sarbatoreste de Craciun si nu regasesc nimic din asta in jur

N-au spart pusculita pentru potolul de Craciun si foamea de dupa

Stiu cine a fost Bukowski

Ba l-au si citit

Si pe Kafka

Nu mai vor sa auda colinde din closet pana in metrou, la orice ora din zi si din noapte

Vor sa-l impuste pe Santa Claus si uneori le e un pic dor de Mos Gerila

Mai au credit, deci nu dau beeep

Au si alte carti in casa decat Biblia, cartea de telefon si Sven Hassel

Nu s-au imbracat in Mos Craciun pentru a baga Bucurestii cu anasana in Guiness Book

Nu dau mai departe aceleasi mesaje imbecile cu pruncul, fericirea si anul nou

Au incercat sa nu fie generosi doar de Craciun, eventual in fata camerei

Spun pas la petreceri trendy si stau cu cei cu adevarat dragi

Nu vor sa fie o parte din fericirea cretinoida a concetatenilor omniprezenti

Le e scarba de ce vad in jur cand incepe isteria menstrual-festiva

Nu-si fac poze in veceurile din mall. Oricare mall

Le place Ravel. Si Bach. Sau Barber. Si aia din gasca lor.

Si-ar dori ca lucrurile sa stea altfel

Nu dau minoritarilor minori de etnie incerta decat cel mult un “Mars d-aici”

Nu au rupt rafturile in Cora/Auchan/Carefour/economat sa ia un kil de carne mai mult decat vecinul

Simt ca pe Iisus astia L-ar da la orfelinat, daca s-ar mai naste din nou

Au fost, ar fi trebuit sa sau vor fi la Maiden, Metallica, Manowar, Motorhead, etc

Simt ca li se balangane daca vor avea sau nu cel mai mare brad din bloc. Si cel mai pokemonic

Nu vor vota vreodata cu Iliescu si urmasii


Pentru toti acestia : Festivus Fericit !

Un stalp de aluminiu cum va doriti, Feats of Strength din care sa iesiti invingatori si, mai ales, cat mai putine de reprosat celorlalti din familie. Sau macar fiti sinceri de Festivus. Si sa fie plina viata voastra de minuni de Festivus. Pentru ca de Craciun nu prea mai avem parte. Ni-l luara ei, muica.

PS : poate ca o sa-mi spui ca nu io am inventat Festivus, e o sarbatoare care nu exista si am ciordit-o din Seinfeld. Asa o fi, amice, dar din cate stiu nici tu nu ai inventat Craciunul.

22 Dec 2008

Carti de luni

0 comments
1. Jaroslav Hasek - Serata abstinentilor sau distractie americana, Ed Art, 29 Ron

2. Tara, Legiunea, Capitanul. ML in documente de istorie orala, Ed Humanitas, 42 Ron

3. Charles Bukowski - Cea mai frumoasa femeie din oras si alte povestiri, Ed Rao, 26.99 Ron

4. Umberto Eco - O teorie a semioticii, Ed Trei, 59 Ron

5. J.M.G. Le Clezio - Potopul, Ed Art, 27 Ron

6. Henri Prost - Destinul Romaniei (1918 - 1954), Ed Compania, 32 Ron

7. Flori Stanescu-Paul Goma. Dialog - Ed Vremea, 16 Ron

8. Zoltan Rostas/Sorin Stoica - Jurnal de camin, Ed Curtea Veche, 30 Ron

9. Jose Saramago, Toate numele - Ed Polirom, 34.95

10.Sorin Adam Matei, Boierii mintii - Ed Compania, 19.5 Ron

19 Dec 2008

Primul meu suport pentru pipe…si un butoias

12 comments
Cam venise vremea sa imi fac si eu un cadou de Craciun. Ma rog, de Festivus, mai curand. Pai tot sa dau, sa dau, sa dau. Sa mai si iau. O jucarie doar pentru mine. Primul meu suport pentru pipe plus un butoias pentru tutun. Imi doream de foarte mult timp asa ceva. Lemn frumos, curat, din cate imi dau seama bine lucrat, poate chiar manual, destul de vechi – au un aer vintage - dar nefolosite.Le-am luat de pe Okazii, cu 48 de Ron, pentru ca am avut norocul porcin de a fi singurul licitator. De la Rouge. O recomand si altor pasionati, seara am castigat licitatia, dimineata aveam standul. Operativitate maxima, si inteleg ca in viitor va mai pune si alte licitatii cu pipe, accesorii, etc. I-am promis ca ii voi face reclama.

Conform descrierii de pe site, au fost cumparate din Germania prin anii ’70 si pastrate in cutiile originale (pacat ca nu am primit si cutiile, dar asta este). Sa ramana intacte cateva decenii, e ceva. Si acum stau si le admir, le aranjez pe raftul pentru nicotine cravings, incerc sa le pun cat mai bine in valoare. Pur si simplu au schimbat tot locul, pipele, desi doar doua la numar (stiu, stiu, prea putin) si modeste sunt mult, mult mai frumoase. Suporturile simple din plastic au disparut intr-un sertar.

Nu stiu ce tutun voi pune in butoias, deocamdata este gol (primim donatii, inclusiv in valuta. Eu si butoiasul. Se poarta). Destul de etans, imi pare, miroase inca a lemn, capacul are o izolatie (asa ii spune ?) de cauciuc si un mic burete pentru umezeala. Habar nu am ce capacitate are, mi se pare intimidant de generos.

Am o cutie de Peterson University Flake, pe care inca incerc sa il inteleg si gust la adevarata valoare. Este cu totul diferit de tot ce am fumat pana acum. Dar e bun. Foarte bun. Am primul meu suport pentru pipe, si s-a nimerit sa fie unul pentru doar doua pipe. Mic si elegant. Doua pipe. Famelie mare, renumeratie dupa buget mica. E un pas important. Pipa violon d’Ingres.

Am pus pozele de pe Okazii.ro, n-am avut aparatul la indemana. Dar promit sa, in cel mai scurt timp. Macar asa, ca idee. Oricum io cred ca acestea sunt mai bune decat ce voi reusi sa fac.

14 Dec 2008

Recomandari de luni

13 comments
1. E.T.A. Hoffmann - Piticut, zis si Cinabru, Editura Art, 25 ron

2. Constantin Ticu Dumitrescu - Marturie si document. Volumul II (trei parti), Ed Polirom, 69 ron

3. Dan Puric - Alegeti. Acces la memorie - DVD, 24 ron

4. Paul Goma - Gherla-Latesti, Editura Curtea Veche, 26 ron

5. Vladimir Nabokov - Ochiul, Editura Polirom, 32.95 ron

6. Gheorghe Florescu - Confesiunile unui cafegiu, Ed Humanitas, 45 ron

7. Aleksandr Soljenitin - O zi din viata lui Ivan Denisovici, Ed Humanitas, 23 ron

8. Constantin Giurescu - Despre boieri si despre rumani, Ed Compania, 28 ron

9. Arthur Koestler - Intuneric la amiaza, Ed Humanitas, 26 ron

10.Andrew Lang - O mie si una de nopti. Povesti orientale, Ed Corint, 64.90 ron

6 Dec 2008

Piticut, zis si Cinabru la Editura Art

12 comments
Una dintre cartile mele de suflet in copilarie, Piticut, zis si Cinabru, a fost in sfarsit reeditata la Art. Editura care vad ca tot scoate titluri bune, desi este departe inca de notorietatea pe care o merita. Editia arata bine, pretul este mic (25 de Ron), iar traducerea este tot cea veche, a lui Al. Philippide. Si din ce mi-a spus candva un iubitor al lui Hoffmann si vorbitor de germana este o traducere exceptionala. Iar ilustratia de pe coperta se potriveste foarte bine cu povestea.

Am citit initial cartea in editia veche de la Ion Creanga, mare, bogat ilustrata, pe care nu stiu unde si cum am pierdut-o. A fost prima data cand i-am descoperit pe Cinabru, Fabian, profesorul Mosch Terpin, studentul Balthasar, frumoasa Candida, Prosper Alpanus si toti ceilalti. Frumosul oras cu universitatea si studentii si zanele si vrajitorii si farmecele sale, cu sedinte si petreceri, bere si tartine cu unt, prepelite umplute si haine prea lungi. Alaturi de Trei Grasani, Doctorul Au-ma-doare, Habarnam, Bertoldo si Bertoldino, Cinabru a fost una dintre cartile copilariei. Dintre titlurile pe care mi le mai aduc aminte, cat de cat cunoscute. Vor fi fost mai multe. De aici mi-am ales si numele blogului, fireste. Cine a citit sau va citi cartea va intelege de ce.

Then came the comics age.

Unii o considera capodopera lui Hoffmann. Cred ca au dreptate. Cel putin capodopera sa literara. E o carte despre care ezit de mult timp sa scriu, o nuvela-basm pe care nu o pot recomanda indeajuns. As trece-o la lecturi obligatorii pentru toti. O carte frumoasa, pur si simplu.

4 Dec 2008

Irvine Welsh – Jeg

7 comments
Inca un Irvine Welsh, ca sa terminam ce s-a tradus la noi. Sper ca nu devin monoton. Dar e Irvine Welsh. Jeg – inspirata traducere a lui Filth - nu mai are decat o legatura tangentiala cu eroii si lumea din Trainspotting si Porno. In cele doua romane ne gaseam fie in lumea drogatilor, fie in cea a pornografiei, iar unele personaje vor fi mentionate episodic si in Jeg. De aceasta data, cel putin teoretic, suntem de cealalta parte a oglinzii. Dar ca in cartile lui Lewis Caroll, cealalta parte nu este intotdeauna ceea ce pare.

Eroul principal din Jeg este politistul Bruce Robertson. Din Edinburgh. Ar trebui sa fie un erou pozitiv. Siguranta si incredere. Moralitate, loialitate, o contrapondere. Un cetatean exemplar care vegheaza ca legea sa fie respectata in litera si spiritul ei. Unul care sa ii bage pe eroii din Trainspotting si Porno dupa gratii. Robertson este insa murdar, alcoolic, dependent de droguri si calmante, violent, corupt , afemeiat, homofob, rasist, pasionat de pornografie, lacom. Nu exista nimic bun si frumos, poate doar ca asculta in principal heavy metal. Aproape tezist de negativ, este chinuit de o eczema dezgustatoare, care i-a cuprins zona genitala, incapabil sa aiba o relatie normala cu o femeie sau cu ceilalti colegi, nu ezita sa se foloseasca de ceilalti daca are ceva de castigat. Sunt jocurile lui Bruce, care il distreaza si il fac sa se simta mereu superior celorlalti. Profita si santajeaza de cate ori poate. Distruge viata unui coleg, inscenandu-i un caz de hartuire sexuala asupra propriei sotii, pentru ca Bruce dorea sa i-o traga stimatei doamne. Si-o trage in stanga si in dreapta, fara sa tina seama de nimic, isi distruge presupusii prieteni, face totul pentru o avansare de care de fapt nu are nevoie. Mimeaza ca isi face treaba, duce in dodii ancheta unei crime deosebit de violente – care va fi si o previzibila surpriza finala – cauta orice “motiv” pentru a rani, viola, fura. Bruce Robertson este el insusi un jeg. Un jeg dement, care isi pierde incetul cu incetul controlul si ajunge la nebunia pura.

In Trainspotting eroii macar puteau sa dea vina pe heroina. Heroina era raul. Bruce nu are, pana spre finalul cartii, nici macar o scuza. Welsh ofera abia in ultima parte o explicatie pentru dementa in care se scalda Bruce Robertson. Cat de viabila este…e discutabil. Este poate cea mai slaba parte a cartii, pentru ca deja personajul pare sa-si piarda din dezgustatoarea anti-carisma de pana atunci. In locul unui erou negativ prin excelenta, se dezvaluie un om slab, cu traume si deceptii pe care nu a reusit sa le depaseasca si care l-au adus la stadiul actual. Dezamagitor. Patrick Bateman, un erou cu care Robertson are destule in comun, nu are nevoie de astfel de explicatii si justificari, este raul pur, este produsul unei lumi in declin, poate produsul reprezentativ.

Dar in interiorul lui Bruce – la propriu – se ascunde un parazit, de fapt un cuplu de paraziti, doua tenii care se distreaza in matele politistului anti-erou, care isi traiesc viata de viermi gigant indragostiti. Sunt, fireste, scarbosi, trebuie ucisi, masacrati, eliminati. Si totusi, exista si, in felul lor, traiesc. Adesea se dovedesc mai umani decat gazda lor. Mai mult, au sentimente, constiinta si chiar vorbesc. Vorbesc atat de tare incat se suprapun peste gandurile lui Bruce, il controleaza ca niste sumbri aliens, iar gaselnita tipografica gasita este ingenioasa : de fiecare data textul teniilor se suprapune fizic peste cel al politistului. Doua texte suprapuse, sendvis de litere, din care ceea ce simte-gandeste-spune-traieste Bruce ramane doar fragmentar si ininteligibil, pe margini. Nu stiu cine a avut ideea, initial arata foarte ciudata in pagina, zici ca e eroare de paginare, dar transmite mai mult decat o descriere livresca. Un simplu artificiu inspirat. Teniile sunt adevaratul stapan. Ca in Moartea lui Ivan Ilici, in Bruce se ascunde boala, dusmanul, intunericul, ceea ce il face sa sufere si ar putea sa-l ucida. Simbolismul – inutil a-l mai discuta. Si citesti de fapt doua povesti intrepatrunse, ajungand sa tii partea teniilor din acest butoi de jeg.

Bruce Robertson este un personaj pe care nu il poti indragi sau admira, este un gunoi, o existenta malefica, scarboasa si corupta, o fiinta care nu ar trebui sa existe decat in literatura. Daca nu ar exista multiplicat in realitate, adesea chiar mai rau decat in fictiune. Milioanele de Bruce, cu sau fara tenii, macinati de un evantai seducator de boli reale si imaginare, concentrati intr-un singur personaj. Urmarindu-l in existenta sa lugubra, de la o zi la alta, iti doresti sa sufere cat mai mult, sa se prabuseasca, te bucuri la fiecare dovada ca sfarsitul este aproape. Iti urasti personajul principal. Welsh te pacaleste si te face sa il detesti sufocant de tare. Ceea ce e totusi mai greu decat sa iubesti sau macar sa placi un personaj.

Stilistic, romanul este un superb exemplu de nebunie argotica. Excelent tradus, redand inspirat expresiile si dialectul folosit de Robertson. Senzatia de veridic, de reportaj, de inregistrare. Limbaj de cartier, dar in varianta UK. Este o carte dificil de citit, si cu siguranta insuportabila pentru multi. O carte fara nimic frumos sau bun. Si totusi o carte de calibru greu. Nu putini au fost cei care cred ca Jeg este cel mai bun roman al lui Welsh. Este poate cel mai bine scris si cel mai dur, cu cel mai intunecat personaj posibil pentru Welsh. L-as fi vazut mai curand la alti doi “colegi de generatie”, Palahniuk ori Ellis. Chiar daca pastrez “a soft spot” pentru Trainspotting, Jeg a fost o lectura de exceptie.

1 Dec 2008

Borkum Riff – Original

2 comments
Marca : Original
Producator : Borkum Riff
Tutun : Virginia, Burley
Aspect tutun : taietura mare, ribbon
Aroma : alcool, putin vanilie, tutun ieftin
Tarie : slaba
WAF : scazut
Prezentare : plic 50 g

Mrg a avut gentiletea sa-mi doneze un pachet de Borkum Riff Original, alb si nou-nout, cu celebra corabioara pe el si 50 de grame de tutun inauntru. Cum printr-un concurs de imprejurari am ajuns sa fumez vreo patru feluri de Borkum Riff – doar doua tolerabile – eram curios daca Original va fi diferit. Daca inteapa la limba, gustul, taria, etc, etc. Teste kamikaze, ca doar trebuie sa le faca cineva si pe astea.

Hmmm, si da, si nu. La deschiderea plicului tutunul este destul de umed, aroma fiind un amestec de alcool – alcool ieftin – si un strop de vanilie dulceaga. Cred ca este cel mai neglijent taiat tutun pe care il voi vedea vreodata, un soi de ribbon grosier, cu bucati mai mari si mai mici si nervuri intregi ale frunzei. Bine macar ca nu am primit si o tulpina full-sized. Trebuie lasat sa se usuce putin, apoi se incarca pipa si se fumeaza.

Celebrul tongue-bite este prezent, cred ca e definitoriu pentru Borkum Riff, un trademark, daca vreti. Cred ca este pentru producator un soi de conditie obligatorie pentru CTC. Nu inteapa la limba, nu poate iesi din fabrica noastra, ne pierdem renumele, domnilor. Dar cand ajungi cu limba umflata ca un somn gras si gestant, nu prea sunt sanse sa mai cumperi Borkum Riff.

Pipa se incinge destul de tare si de repede daca este forjata, iar Borkum Riff Original se aprinde destul de greoi. Dupa aceea arde foarte repede, mult prea repede fata de asteptari, iar aroma este usor dulceaga, mult Virginia – dar nu grozav – si la inceput ceva vanilie. Dar se termina socant de repede, un tutun fast-forward, oricat de lent as fi incercat sa fumez. Bun pentru o pauza scurta, dar prea lipsit de personalitate, intepator si artificial pentru a starni pasiuni.

In concluzie, se poate fuma, cu multa rabdare si fara pretentii prea mari. E un tutun pasabil, care nu te atrage prin gust sau aroma si nu iti retine atentia. Un tutun simplu, o experienta, dar sunt altele, multe altele mai bune, la acelasi pret. Original este mai bun decat altele din gama, dar doar atat. Si cand ai alte optiuni, nu prea merita timpul.

Nota foarte speciala : Radu, multumesc mult pentru tutun, a picat intr-un moment cum nu se putea mai potrivit. N-a fost el de top, dar a fumegat in pace si s-a dovedit util. A trecut usor mini-vacanta.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This