29 Apr 2009

Dino Buzzati : O dragoste

2 comments
Marin Preda scria la un moment dat ca un barbat indragostit e un barbat ce tine in mana un cablu de inalta tensiune, si oricat ar incerca sa se zbata si sa se salveze, nu poate. Ma rog, parafrazand. Eroul din « O dragoste », arhitectul Antonio Dorigo, un barbat trecut binisor de prima tinerete si apropiindu-se de cinci decenii de existenta si succes, ajunge intr-o situatie identica. Rafinatul si elegantul Dorigo prefera compania fetelor frumoase, mult mai tinere si mereu altele, prostituate pe care le cunoaste si poseda pasager in stabilimentul doamnei Ermelina, politicos camuflat sub numele de « salon de croitorie ». Un elegant apartament, undeva in Milano, intre zidurile caruia Dorigo are mereu parte de alte si alte fete, altfel aproape inaccesibile, pentru sume pe care le considera ridicol de mici.

Acolo, inconjurat de pereti pe care se lasa admirate doua surprinzatoare reproduceri de Breugel cel Batran, Dorigo isi traieste minim saptamanal o sexualitate ieftina, comoda si deosebit de placuta. Este un privilegiat. Obtine doar ceea ce isi doreste, un meniu variat si pe placul lui, perfect pentru un gurmand erotic deosebit de burghez, relativ conservator si incapabil sa se ataseze mai mult, ca un etern celibatar misogin. Totul pana cand apare Laide, micuta si delicata balerina la Scala (cel putin oficial), o prostituata tanara, plina de o perversa vitalitate, nou intrata in « echipa » discretei doamne Ermelina. Laide este initial un capriciu, o joaca, diferita de femeile cu care se obisnuise Dorigo. Planturoase, energice, sufocante, cu forme pline, in contrast frapant cu fizicul aproape nimfetic al micutei balerine. La inceput o curiozitate, o femeie-adolescenta ce ii ofera altceva, Laide devine treptat preferata.

Si in locul unei relaxari, a unei ejaculari platite cu firesti variatiuni, intalnirea lui Laide devine o necesitate la fel de dureroasa si urgenta ca o tigara buna, apoi ca hrana zilnica, transformandu-se intr-o obsesie identica celei a morfinomanului. Spre surprinderea sa, Laide devine prin excelenta femeia, o iubire tarzie si sufocanta de care Dorigo nu mai poate sa scape. Acel ceva de lolita, acea perversitate ingenua, felul in care Laide se joaca in fiecare clipa, evitandu-l si chemandu-l, totul il face pe altadata amuzatul si indiferentul arhitect sa devina un sclav fericit.

« O dragoste » este, pana la urma, povestea dramatica a unei obsesii. Dorigo ajunge sa o intretina pe Laide, ii satisface toate capriciile, isi cheltuie banii, nervii si energia pentru ea, accepta aproape cu o umilita fericire sa fie inselat, mintit, pacalit, jignit si abandonat pentru un timp. Este doar o jucarie. De la prostituata-obiect, de la femeia platita si folosita pentru un singur scop, Laide devine stapana care ordona, dispune, cere si porunceste, aruncand din cand in cand cate o firimitura de atentie. Este femeia care stie sa isi foloseasca sexul ca o arma catifelata si necrutatoare. Dorigo nu doar ca nu poate sa se desprinda de cablul de inalta tensiune, il apuca si mai zdravan si il strange pana cand tot corpul i se carbonizeaza, pentru ca nu mai gaseste nici o fericire mai mare. Si chiar daca finalul nu este in aparenta tragic – sinucidere sau omor pasional cu lux de amanunte – este cumplit, pentru ca arhitectul indragostit se pierde pe sine definitiv.

Un roman in cheie clasica, o poveste de dragoste ce initial mi s-a parut tare ciudata pentru Buzatti. Eram obisnuit cu stilul si temele din Monstrul Colombre, din Marele portret, pentru mine Buzzati este prin excelenta un autor fantastic. O dragoste e o alta fateta, o alta abordare si, pana la urma, un alt Buzzati. Chiar daca tema nu este foarte originala, felul in care Buzzati intelege sa o abordeze – ca un scriitor mare si ca un exercitiu de scriitura – face din O dragoste o carte foarte buna. Mi-a placut si o recomand.

28 Apr 2009

Erinmore Balkan Mixture

6 comments
Producator : Orlik
Marca : Erinmore Balkan Mixture
Tutun : Virginia, Latakia, Oriental
Aspect tutun : ribbon
Aroma : superba, latakia cu personalitate
Tarie : ridicata
WAF : foarte scazut
Prezentare : cutie 50 grame

Miros de frunze uscate, de tamaie, de fum, de taciune bine ars intr-o seara destul de racoroasa. Odata cutia deschisa mirosul este foarte puternic, greu de suportat pentru nefumatori. Arata bine, un amestec de tutunuri taiate ribbon, in nuante de la galben inchis la negru lucios, poate putin prea umed pentru gustul meu. Il mai incercasem, primit de la club, si atunci a fost un adevarat soc asupra papilelor gustative, inca de la prima incercare. S-a aprins imediat, era potrivit de uscat, dar lovitura si noutatea Latakiei balcanice m-au lasat fara cuvinte pe moment. Am cumparat mai tarziu o cutie, l-am lasat putin la uscat, pipa umpluta, aprindere, regasesc aceeasi aroma excelenta si puternica.

Un amestec englezesc in care latakia si orientalul suprima rapid virginiiile, amestecandu-se apoi intr-o armonie a gusturilor, pentru ca dulceata tutunului auriu sa se imbine spre final inspirat cu taria latakiei. Ca si cand cele trei varietati de tutunuri se joaca in fum de-a leapsa. Destul de greu, nicotina intra in forta, mirosul in camera nu mai seamana cu vechile aromatice. Nici pe departe. Arde usor, rece, catifelat si de fin, nici un pic de condens. E ca o lectie de introducere in universul mixturilor englezesti, clasice, puternice. Nici o urma de intepaturi pe limba, pipa nu s-a incins desi la un moment dat am fortat-o un pic, luat de val. Acum i-am dedicat pipa Ben Wade, si se inteleg de minune. La final ramane o cenusa fina, cenusie, si placerea de a fi fumat un tutun bun. Sotia nu il suporta deloc, e un tutun de fumat in gradina sau, uneori, in biblioteca. Doar dupa ce s-a culcat toata lumea si cu geamul larg deschis dupa.

Concluzie : o mixtura accesibila ca pret si delicioasa, una dintre latakiile perfecte pentru incepatori, care ar gasi un Dunhill sau un Samuel Gawith mult prea tare si « agresive ». Arde bine, gustul este complex, greu de uitat, destula personalitate cat sa fie suficiente doua pipe. Totusi, mirosul s-ar putea sa fie greu de suportat de nefumatorii mai sensibili.

Foto : www.annonces.de/Pfeifenshop/index.htm

27 Apr 2009

La cumparaturi

6 comments

Alte carti

Top Trumps – Marvel Heroes

Mark Hodkinson – Queen. The Early Years

Martin Power – Queen. The Complete Guide to their Music

G & W Grossmith – The Diary of a Nobody

Charles Bukowski – Notes of a Dirty Old Man

Charles Bukowski – Ham On Rye

Mark Twain - Autobiografie

Foto : tamada.ro


24 Apr 2009

Golden Dawn Magical Tarot

14 comments
Dintre putinele pachete de Tarot aparute la noi, varianta romaneasca a Golden Dawn Magical Tarot (scoasa de editura Ananta in 1998) este cu siguranta cel mai interesant si, poate, cel mai bun. Editat atunci intr-un tiraj deloc neglijabil (tin minte ca s-a gasit usor pentru luni bune, la toate tarabele si in cateva librarii), cu titlul simplu de « Tarot », pachetul creat de Sandra Tabatha Cicero si Chic Cicero a suferit putine modificari fata de original.

Numele arcanelor si sensurile de baza au fost traduse, in locul cartii originale in pachet se gasea o brosura semnata Eugen Birgaoanu – surprinzator de buna, rezumand esentialul si oferind sensurile divinatorii si simbolice -, a fost eliminata una dintre cele doua versiuni ale Echilibrului (versiunea originala are 79 de carti) si culorile sunt putin mai sterse. In rest, versiunea romaneasca este un pachet de 78 de arcane (minore + majore), potrivit atat pentru incepatori cat si pentru avansati, grafica si culori reusite, sensul esential/numele arcanei scris la baza imaginii.

Inspiratia pentru grafica si simbolistica pachetului vine (firesc pentru Golden Dawn) din Egiptul antic, mai putin un Egipt istoric si mai curand un Egipt imaginar, magic, civilizatia originara si perfecta unde se regasesc toate originile si sensurile esentiale si de unde a pornit totul. La inceput chiar ma gandeam ca este un tarot egiptean sau Papus, pana sa il identific. Dar desertul arzator, animalele sacre, Sfinxul, Ankh-ul, divinitatile, piramidele, se imbina inspirat cu elemente din zodiac, numeroase elemente din Kabala (Arborele Vietii joaca un rol major aici), bogata mistica cromatica, etc. Sunt numeroase trimiterile la ritualurile Golden Dawn, chiar daca sunt sigur ca numeroase detalii imi scapa inca. Legaturi care se pot face intre diversele elemente simbolice fascineaza din start. Grafica este simpla, aproape primitiva, in culori vii care socheaza si trezesc sensuri si semnificatii.

Cele patru suite minore sunt traduse ca Spade, Pantacle, Cupe si Bate, iar cartile de curte sunt Printul, Printesa, Regina si Regele. Personajele, adesea nude (dar de o nuditate inocenta, primara) sunt creionate stangaci, parca naiv, in linii simple, cu decoruri austere sau fundaluri alcatuite din tuse, culori si semne. Arcanele minore, cu exceptia cartilor de curte, au ca imagine numarul de cupe/bate/pantacle/spade respectiv si fundalul gri/rosu/galben/albastru. Simple si frumoase. Sigur ca ar fi fost de dorit ca in cazul lor grafica sa nu fie atat de simpla, dar functioneaza. Pacat ca in brosura variantei romanesti nu sunt prea multe detalii, editia originala este mult mai « generoasa » in explicatii, iti lasa senzatia ca ai pierdut mult. De folos ar fi cartea lui Marcel Picard, pana la urma numeroase elemente sunt comune celor doua pachete.


Arcana 9, Pustnicul (Hermitul) este si una dintre cele mai frumoase din pachet. De aceasta data personajul central, purtand o mantie cu gluga de culoare rosie si o haina albastra nu mai este surprins in mers, din lateral, ci frontal. Este inteleptul care prezinta si celorlalti cunoasterea sub forma unui felinar/prisma stralucind de lumina galbena si verde. Nu trece pe langa lume, se infatiseaza in fata ei si o lumineaza, in timp ce toiagul nu mai este un sprijin si un simbol al apartenentei la un grup al inteleptilor, ci un sceptru al unui rege. Pustnicul din Golden Dawn Magical Tarot a lasat in urma desertul (vizibil in fundal) si a iesit din recluziune pentru a ii invata si pe altii. Pe gluga poarta cinci litere esentiale – LOGOS. In jurul picioarelor sale s-a incolacit un sarpe care isi musca flamand coada, un sarpe verde si rosu. Atat de mult intr-o singura arcana, iar altele sunt chiar mai complicate. Cum sa interpretezi spre exemplu ultima arcana, 0, Nebunul ? Un copil inghitit de un lup ? Un lup imblanzit de un copil renascut ?

De altfel, potrivit traditiei, pachetul era folosit in cadrul Golden Dawn pentru ritual si meditatie, fiind conceput dupa indicatiile lui Isreal Regardie si destinat la inceput membrilor deja initiati. Si era gandit din start ca un ghid in imagini pentru neofitul care doreste sa descopere elementele de baza ale Golden Dawn, dar si pentru cunoscatorul care vrea sa inteleaga mai mult si sa dea la o parte un nou val al lui Isis. O enigma se dezvaluia prin intermediul Tarotului. Potrivit unei legende, Israel Regardie ar fi trasat in graba schitele pentru viitorul pachet, apeland la un grafician (Wang) care ar fi trebuit sa le deseneze din nou, cu mai multe detalii si mult mai « artistice ». Wang a ales sa pastreze schitele originale, adaugand doar culorile, si ceea ce parea initial un pachet facut in graba a devenit un reper in Golden Dawn.




Concluzie : un pachet excelent si preferatul meu din cele romanesti. Din colectia mea imi place la fel de mult ca pachetul Aleister Crowley (pe care din pacate il am in versiunea germana). Si cartile au tinut in timp, s-au ingalbenit doar putin pe margini. Au dimensiuni perfecte pentru a lucra usor cu ele, se interpreteaza mai usor datorita graficii foarte expresive si sensurilor esentiale de pe arcanele minore. Brosura este foarte utila, semnificatiile pozitive si negative si cele cateva etalari sunt suficiente pentru inceput. Poate fi folosit pentru meditatie si divinatie, nu pot spune nimic despre utilitatea in ritual. In lipsa lui foarte bun este si Marsilia, se gaseste mai usor, dar are doar arcanele majore, din pacate.

Nota : din lipsa (temporara sper) de aparat foto am fost nevoit sa postez imagini de pe net, varianta in limba engleza a pachetului. Cu exceptia denumirilor, culorilor mai sterse si a unor mici detalii, grafica este aproape identica versiunii romanesti, asa ca pentru o idee generala sunt suficiente. Sper.

Foto : www.aeclectic.net ; www.tarotgarden.com

23 Apr 2009

Sigmund Freud: Nevroza la copil

25 comments

Opere, vol. 2 – Nevroza la copil: Micul Hans şi Omul cu lupi

Recenzie preluata de pe altheate.blogspot.com

M-am apucat sa-l citesc pe Sigmund Freud, seria Opere, de la Editura Trei. Si una dintre carti, volumul 2, se refera la nevrozele unor copii, micul Hans si omul cu lupi.

Micul Hans avea 5 ani si era baiatul unui medic, adept al psihanalizei intemeiate de Sigmund Freud, iar rezolvarea intregului caz este realizata printr-o corespondenta intre parintii copilului si Freud. Au existat si cateva intalniri pentru evaluare. Meritul este in mare masura al parintilor care au urmarit toata evolutia nevrozei, incepand de la 3 ani si jumatate si i-au oferit baiatului tot sprijinul pentru a constientiza si invinge aceste fobii, temeri.

Aceasta nevroza se manifesta prin fobii fata de animale, in special cai, dar si fata de trasuri sau carute pline de bagaje. Aceste fobii sunt de fapt proiectii ale unor intrebari si curiozitati legate de sexualitate, de formarea sinelui si intelegerea unor relatii si legaturi cu ceilalti.

Starea de graviditate a mamei si aparitia unei surioare vor bulversa intreg universul acestui copil si teama lui de a nu pierde afectiunea exclusiva a mamei, se va transforma intr-o frica fata de cai care cad( nasterea unui copil) si carute supraincarcate( mama gravida).

Diferentele sexuale intre el si aparitia unei surioare il fac curios, incearca sa dezlege misterul aparitiei copiilor. Aceste intrebari si scenarii apar ca urmare a refuzului parintilor de a-i explica pe intelesul lui, toate aceste schimbari importante din viata sa si a familiei sale. Explicatiile de genul a venit barza nu-l multumesc pe baiat.

In acelasi timp se confrunta cu celebrul complex oedipian, manifestat printr-un atasament puternic fata de mama si rivalitate fata de tata. Rezolvarea acestui complex se produce odata cu identificarea cu parintele de acelasi sex. Pana atunci, Hans va fantasma si cocheta cu ideea de a-si elimina intr-un fel sau altul tatal. Pentru ca isi iubeste tatal, nu el va fi protagonistul fanteziilor lui, ci animale mari de genul girafei ( substitut al tatalui).

Episoadele de narcisism se materializeaza prin iubirea de sine sau masturbare, cu timpul acestea diminuandu-se si aparand iubirea de obiect, de copii, de fetite si chiar de baieti, inteleasa ca prietenie si afectiune.

Al doilea caz prezentat in carte este cel al omului cu lupi, un alt caz de nevroza infantila, analizata dupa 15 ani de la incetarea ei. Perspectiva unui adult asupra copilariei este diferita, distorsiunile fiind mai mari, veridicitatea amintirilor fiind indoielnica, rezistenta la psihanaliza este mai puternica. Exista clar antecedente in familie, de nevroza, atat la tatal sau, cu care nu a avut o relatie prea buna, cat si la sora sa.

La acest copil s-a manifestat complexul castrarii materializat prin visul cu lupi urcati in copaci, dintre care unul fara coada. Mai tarziu frica de lupi s-a transformat in cucernicie religioasa obsesionala.

In ziua de astazi astfel de fobii sunt mai rare, pentru ca educatie sexuala incepe de timpuriu si problemele legate de constientizarea apartenentei la un gen se rezolva mai repede si mai usor, dar in secolul XIX era inca un subiect tabu.

De Altheate


22 Apr 2009

William Holbrook Beard (1824 – 1900)

4 comments
Pictor american, portretist si peisagist, s-a bucurat de succes mai ales datorita compozitiilor naiv-fantastice, avand ca personaje animale “umanizate”. Imbinand un stil marcat de romantism cu elemente fantastice si naive, atacand adesea personaje celebre in societatea americana a secolului XIX sau momente importante din istorie, Holbrook Beard si-a atras numerosi admiratori, dar si critici inversunati, care l-au privit mereu ca un impostor, un pictor minor si lipsit de importanta.

Discovery of Adam (1891)

Beard s-a nascut pe 13 aprilie 1824 in Painesville, Ohio. Este atras de arta si mai ales de portretistica, sub influenta fratelui mai mare, James Henry Beard (1812 – 1893), la randul sau un pictor de succes. Pentru mai multi ani William lucreaza ca portretist, apoi calatoreste in Europa pentru a-si continua studiile de arta. Petrece mult timp in Italia, Elvetia, Germania. Revine in America in 1858, sprijina deschiderea Academiei de Arte din Buffalo si se muta in 1860 la New York. Un nume important in epoca, se bucura de succes cu portrete si peisaje, foarte apreciate de public, desi unii critici il privesc cu rezerve. Ajunge chiar sa fie acuzat de "imoralitate" si "indecenta" pentru indrazneala unor scene mitologice.

Owls (1851)

Marele succes vine insa dupa ce vinde primele sale tablouri cu animale antropomorfizate, ursi, caini, pisici si maimute surprinse dansand, conversand, in ipostaze solemne sau dimpotriva relaxate, imitand si ironizand adesea personalitati ale vremii. Era o tema care il atrasese inca din adolescenta si una dintre temele preferate si de fratele sau, dar William a fost cel care a stiut sa o foloseasca si sa o personalizeze, lasandu-i o tusa usor de recunoscut.

His Majesty Receives (1885)

Pictate cu umor si sensibilitate, satirizand sau emotionand, animalele sale era expresive si amuzante, desi adesea marcate de o anumita stangacie in realizare, posturi prea rigide si prea « umanizate », un aspect oarecum naiv si artificial. Daca alti artisti atrasi de subiect mergeau spre un naturalism adesea monoton, chiar daca artistic de efect, Beard a incercat mereu sa imbine gustul pentru umor si frumusetea lumii salbatice, cu rezultate surprinzatoare . Vinde numeroase piese, expune multe altele, se vorbeste despre un stil Beard. Compozitiile sale cu animale fac deja ca primele sale lucrari sa fie ignorate, cumparatorii vor scene cu animale. Ursi (personajele preferate de Beard), veverite, vulpi, maimute, iepuri, majoritatea surprinsi in mijlocul padurii, unde au casute, unde dau petreceri, se duc la cumparaturi, ii prind pe vanatori, au drame de familie si reuniuni pline de veselie. Ursii rad si danseaza, bursucii merg la scoala, veveritele se indragostesc, maimutele descopera cu uimire oamenii, toti poarta adesea haine elegante si atat de umane, in culori vii si cu croieli conservatoare. O lume diversa si o imitatie idilica si plina de culoare a lumii oamenilor.

How Beautiful (1891)

Beard devine unul dintre cei mai populari artisti contemporani, un pictor aproape "canonic", cu imitatorii si elevii sai. Lucrarile sale au fost adesea reproduse, mai ales in reviste si ziare, o expunere mediatica la care alti pictori puteau doar visa. Invitat adesea la expozitii de grup, au aparut deja colectionari ai lucrarilor sale, multi tineri il cauta pentru un sfat sau pentru un mic ajutor. Animalutele i-au adus gloria.

School Rules (1887)

Beard va continua sa lucreze in atelierul sau din Tenth Street pana spre sfarsitul vietii, aproape exclusiv astfel de scene cu animale (cele mai cautate pe piata) fiind considerat spre sfarsitul secolului unul dintre maestrii picturii americane. Moare in 1900. Din pacate pentru Beard stilul si lucrarile sale incep sa fie uitate, nu mai sunt la moda, cumparatorii sunt tot mai putini, retrospectivele tot mai rare, iar pictorul ursilor este aproape ignorat mai tarziu. Intr-un nou secol plin de experimente, lucrarile sale sunt demodate si prea conservatoare, fiind gustate si redescoperite abia mult mai tarziu.


So You Wanna Get Married, Eh? (1886)

Phantom Crane (1891)


Making Game of the Hunter (1880)

Foto : www.imamuseum.org ; artrenewal.org ; the-athenaeum.org ;

20 Apr 2009

H.P. Lovecraft : Dagon si alte povestiri macabre

14 comments
Lovecraft s-a tradus si publicat prea putin in Romania. Monstrul din prag” la Vremea, in 1993 (unde ar fi trebuit sa apara si Cosmarul din Insmouth) si reeditat in 2007, « Demoni si miracole » si « Dagon si alte povestiri macabre » la Corint (ambele 2005). Din cate stiu acestea sunt singurele titluri. Destul pentru a-ti face o idee generala despre Lovecraft, mult prea putin pentru cei care chiar vor mult mai mult. Cthulhu, Reanimator, Charles Dexter Ward, Kadath, Innsmouth, shoggoth, Necronomicon, Abdul Alhazred, Ulthar, Marii Stramosi / Elder Ones, etc. Pentru cei care l-au citit pe Lovecraft stiu despre ce este vorba. Pentru ceilalti suna absurd si criptic. Parti dintr-un mesaj imposibil de decriptat.
Au fost nu putini criticii care l-au expediat pe Lovecraft incadrandu-l intr-un gen imatur – horror - si potrivit mai curand pustilor cu imaginatie prea bogata, un scriitor comercial si bizar, lipsind de un talent autentic si de forta narativa, folosindu-si cosmarul ca sursa de inspiratie principala. Mereu falit, bolnav si preferand sa se situeze in afara lumii, un caz tipic de bolnav psihic ce incearca sa scape de sine prin scris. Inca un nebun care si-a gasit cateva reviste pentru elucubratii. Altii l-au vazut ca pe un scriitor genial, de o cultura inspaimantatoare, ce avusese acces la surse si texte oculte interzise, transpunandu-le apoi in scrierile sale ca mesaje codificate. Un profet destinat doar initiatilor, care puteau sa vada in lumile imagine de el adevarul si falsul. Omul care redescoperise Necronomicon-ul. Greu de spus daca vreuna dintre tabere are dreptate cu totul.
Pana la urma Lovecraft nu a reusit in timpul vietii sa aiba macar o editie decenta a povestirilor sale, fiind nevoit sa le publice in reviste de tot soiul, mai bune sau mai proaste, multe dintre ele repede uitate si cautate astazi de fanii sai cu aviditate. Daca astazi au aparut zeci de volume si antologii, atunci i-ar fi fost imposibil sa isi gaseasca un editor care sa investeasca prea mult in Lovecraft. Inca o ironie a lumii literare. Si o alegere deloc inspirata a editorilor.
Dagon si alte povestiri macabre este un volum reunind unele dintre cele mai bune povestiri ale lui Lovecraft, intr-o reusita traducere semnata Mircea Oprita. Sunt cateva texte clasice : « Herbert West, reanimator » (povestea unui savant obsedat de dorinta de a infrange moartea prin orice mijloace), « Dagon » (o buna introducere in lumea monstrilor subacvatici ancestrali, atat de importanti in scrierile lui Lovecraft), « Dincolo de zidul somnului » (contactul cu o rece inteligenta extraterestra), « Templul » (exceptionala, povestea echipajului unui submarin german U-29, cuprins de o stranie spaima si atras in adancurile unei vechi cetati scufundate). Si nu sunt singurele. Stilul este « lovecraftian ». Pana la urma Lovecraft nu poate fi considerat un exemplu de stil, este adesea emfatic, naiv, declarativ pana la ridicol, gaseste constructii poate prea « literaturizate », potrivite mai curand pentru revistele horror/sf/fantasy, si nu unele de elita. Si totusi iti dai seama pe parcurs ca povestea te fura, te nelinisteste si chiar ajunge sa te sperie. E literatura horror de cea mai buna calitate, si totusi are ceva in plus, ceva mai mult, ceva care o scoate din limitele genului.
Principalele teme din universul lovecraftian se regasesc in Dagon... : prezenta in adancuri a unor creaturi inspaimantoare, ce pot fi invocate/aduse la suprafata ;vechii zei monstruosi, astazi uitati ; obsesia de a invinge moartea fizica prin stiinta si chiar prin magie ; blesteme ancestrale, transmise de la o generatie la alta si avand efect si astazi ; aparitia si distrugerea unor vechi civilizatii, mult mai batrane decat izvoarele pastrate ; ecourile unei confruntari de inceput intre fiinte asemeni zeilor ; prezenta perpetua a Cosmosului inghetat, infinit si inteligentele din alte universuri, malefice sau nu ; fascinatia pentru trecut si pentru redescoperirea, prin revelatie si texte oculte, a misterelor unor lumi disparute ; spaima ca prea multa cunoastere interzisa va provoca o tragedie si chiar va aduce sfarsitul lumii. Practic majoritatea temelor clasice din fantasy, sf si horror se regasesc aici, imagine de Lovecraft sau preluate si amplificate de el.
In Polaris, spre exemplu, descoperim blestemul adus de Steaua Polara ce provoaca distrugerea fara sfarsit a unei civilizatii. Sau Blestemul din Sarnath, povestea vechiului idol din piatra verde, adorat de locuitorii din Ib, idolul Bokrug, ce aduce o razbunarea cumplita in Sarnath. Lumea de dincolo are ca tema prezenta dimensiunilor paralele si a fiintelor de acolo, care ajung in lumea oamenilor si distrug totul, pentru ca sunt diferite. Doar cateva exemple... Totul avand ca fundal o mitologie stranie, personala si deloc linistitoare.
Dagon si alte povestiri macabre este cea mai buna introducere in opera lui H.P. Lovecraft dintre putinele titluri aparute la noi, alaturi de Monstrul din prag (tot la Vremea). Povestiri bune, definitorii pentru gen si stil, inspirat selectionate si traduse, cateva clasice. Lovecraft iti place foarte mult sau ti se pare stupid, ridicol, over-rated, nu exista cale de mijloc. Eu fac parte din prima categorie si recomand volumul. Fie doar ca un volum de povestiri horror, desi il consider mult mai mult.

15 Apr 2009

Germain’s Mixture 7

15 comments
Producator : J. F. Germain & Son

Marca : Germain’s Mixture 7

Tutun : Virginia, Cavendish, Burley

Aspect tutun : ribbon

Aroma : placuta

Tarie : medie

WAF : mediu

Prezentare : cutie 100 grame

L-am fumat prima oara de la Mrg, care mi-a dat o mostra consistenta. Destul de uscat, mi-a placut din start : virginie cu putin burley, un fum echilibrat si simplu, foarte bun, relativ usor si fara sa ofere surprize neplacute la final. Asa ca am comandat si eu recent o cutie de 100 de grame, renuntand la tentatia unei cutii mari de McConnell.

Din cate am citit Germain’s Mixture 7 este un tutun destul de popular in Germania, o virginie in amestec cu burley si cavendish, cu o slaba aroma artificiala greu de definit, intre miere putin uscata si mirodenii necunoscute. Oricum, nimic deranjant, chiar ii aduce un strop de personalitate in plus. Cutia de 100 de grame arata bine, simplu, fara excentricitati de design grafic. Tutunul, taiat ribbon, este un amestec de auriu si cafeniu foarte deschis, cu rare fire aproape negre, mult virginia, o aroma foarte placuta. Este destul de umed la inceput, si cum prefer tutunurile ceva mai uscate l-am lasat ceva timp la aerisit. Minim o ora, preferabil mai multe.

Se aprinde usor si arde bine, mirosul initial este ciudat, greu de descris, dar foarte placut. Initial se simte puternic virginia, amestecata cu dulceata de cavendish, apoi, de la jumatatea pipei, intra in scena discret si aromele de burley. Aroma ramane uniforma, dulceaga cu note de nuca si acel ceva intre condimente si miere, foarte buna si foarte placuta, usor de acceptat si de sotiile cu nasucuri mai sensibile. Totusi, Germain’s Mixture 7 este neiertator cu cei care il forjeaza, intepand limba si infierbantand pipa destul de repede. Aviz grabitilor.

Fumat lent, este o virginie foarte buna, cu adaosuri inspirate, merge bine ca tutun de zi cu zi sau pentru evenimente « mondene », cand mirosul nu deranjeaza. Cu toata dulceata, nu este un tutun usor, are destula nicotina cat sa fie suficienta o pipa, cel mult doua. Pentru mine.

Concluzie : unul dintre tutunurile mele preferate, chiar daca nu este cea mai buna virginie incercata pana acum. Sigur voi mai cumpara, il fumez destul de des si de fiecare data cu mare placere.

Foto : http://www.annonces.de/Pfeifenshop/indexa.htm

Catherine Maurice : Lasa-ma sa-ti aud glasul

13 comments
Am aflat de cartea aceasta de pe un alt site si am incercat sa fac rost de ea. Este povestea unei familii cu trei copii, dintre care ultimii doi, o fetita si un baiat au avut autism infantil.

Autoarea este mama acestor copii si desi a preferat solutia pseudonimului, importanta este impartasirea experientei unice, dureroase de a se confrunta cu un astfel de diagnostic nu o data, ci de doua ori. La sfarsitul anilor 80 si inceputul anilor 90, chiar si in America mai existau inca dificultati de diagnosticare corecta dar mai ales alternativele terapeutice erau putine si de cele mai multe ori ineficiente.

Sentimentul inexplicabil al unei mame, ca ceva este in neregula cu propriul copil, inca de la varsta de 1 an, se loveste de prejudecatile celorlalti care cred ca un copil are nevoie de mai mult timp pentru a se dezvolta. Nelinistita, aceasta mama se documenteaza singura, citeste, cauta, intreaba mai multi medici si afla mai multe posibile diagnostice. Intre fiecare diagnostic, disperarea, dezamagirea creste, cere raspunsuri dar mai ales solutii si nu le gaseste.

Urmareste terifiata degradarea vertiginoasa a starii fiicei sale, priveste neputincioasa cum o pierde si nu mai poate comunica deloc cu ea. Suportul afectiv ramane fiul cel mare si sotul ei, dar si surorile si parintii lor.

Nevoia de a gasi o cale rapida si usoara de vindecare o impinge sa incerce mai multe terapii minune, gen imbratisarea fortata. Chiar daca pe fetita nu a ajutat-o prea mult, in schimb pe mama a alinat-o putin.

Terapia folosita pentru fetita ei, si mai tarziu pentru baiat, a fost terapia comportamentala a doctorului Lovaas, cunoscuta si sub numele de terapia ABA. De fapt ea a preluat doar baza si anume invatarea fortuita a unor comportamente simple de gen stat pe scaun, focalizarea privirii prin comanda si recompense primare, dulciuri, ajungand in cele din urma doar la recompense secundare, de incurajare verbala. Deoarece Catherine nu a putut sa aplice aceasta metoda, parandu-i-se inumana, in sensul dresarii copilului, a angajat o studenta familiarizata cu tehnica. Mai intai fortat si apoi dobandit, repetat, s-au dezvoltat atentia, prin promptare, motricitatea fina prin rezolvarea puzzle-urilor incastrate, largirea senzatiilor tactile, vizuale, olfactive etc. Terapia a continut si multe ore de logopedie, facuta cu un logoped experimentat, jocuri de rol, imaginatie, folosirea imaginilor pentru recunoasterea obiectelor si a insusirilor, si apoi construirea reprezentarilor, in toate activitatile de familie. Si multa dragoste, interactiune cu fratele cel mare, apoi dupa 1 an sau 2 integrarea la gradinita.

Se pare ca a reusit sa combine atat de bine mai multe terapii, incat rezultatele nu au intarziat sa apara mai ales in sfera atentiei, limbajului si interactiunii cu ceilalti. A necesitat mult timp, bani, nervi, speranta si disperare. Experienta cu baiatul a fost diferita, semnele de manifestare au fost altele, rezistenta la terapie a fost mai mare, progresele mai lente in diferite comportamente.

Este povestea unei familii luptatoare, care s-a mobilizat foarte bine, a acceptat situatia, a beneficiat de un diagnostic precoce, inainte de varsta de 2 ani, a folosit o terapie intensa cativa ani buni si mai ales si-a impartasit experienta pentru a-i ajuta si pe altii aflati in aceeasi situatie. O recomand cu placere tuturor celor care au nevoie sau sunt interesati de subiect.

de Altheate

Articol preluat de pe altheate.blogspot.com

14 Apr 2009

2% pentru Autism

8 comments

Via Altheate si Zmeura

1 din 150 de copii au o tulburare din spectrul autismului, peste 30.000 fiind acum afectati in Romania. La acestia se adauga tinerii si adultii cu autism, precum si familiile acestora. Pentru toti acestia lipsesc serviciile ce le sint atit de necesare. Autism Romania face eforturi pentru a crea servicii pentru aceste persoane si face actiuni de constientizare a clasei politice romanesti pentru ca aceasta sa ia masurile necesare pentru a schimba situatia existenta.

Pentru a crea servicii pentru copii, tineri si adulti cu autism, ne bazam sprijiinul prietenilor nostri, pe generozitatea donatorilor, a sponsorilor.
Va rugam sa ne sprijiniti si dvs. directionind 2% din impozitul pe venit ce il datorati statului catre Autism Romania-Asociatia Parintilor Copiilor cu Autism”.

12 Apr 2009

Alte doua pipe

7 comments
Am reusit saptamana trecuta sa cumpar alte doua pipe straight de la Marcel Dobos, de la care le luasem si pe celelalte patru, despre care am povestit aici. Au venit la fel de repede, arata exceptional si fumeaza pe masura. Sunt destul de grele, cu peretii grosi, dar datorita formei mustiucului se tin relativ usor intre dinti. Si arata atat de bine.


Prima (1) este o Bradley Pipe Bruyere Extra 495, by Lorenzetti, o pipa straight, forma clasica, dar cu un joc de texturi la suprafata cum am vazut rar. Foarte bine pastrata si intretinuta, aratand ca noua, am dedicat-o virginiilor si s-a descurcat excelent cu unul dintre tutunurile mele preferate, Germains Mixture 7. Fumeaza usor, rece, n-am avut nici o problema cu ea. E o pipa fara filtru, avea in interior un condensator metalic pe care l-am scos de la bun inceput. Am destule experiente negative cu doua pipe cu condensator, nu mai imi trebuie.

Cea de a doua (2) – si marea surpriza – este o pipa Bristol, tot straight, cu bol apple si textura deschisa. Este cea mai buna pipa pe care am fumat-o vreodata (va ramane doar pentru latakii), excelenta din toate punctele de vedere, la fel ca si prima. Fum rece, potrivit de grea, cu o forma care se potriveste parca perfect in mana. Erinmore Balkan Mixture a avut parca un gust mai intens, mai bogat, mai complex fumat din Bristol, o declar fara ezitari cea mai inspirata achizitie. A detronat rapid atat primul meu Danske Club, cat si Ben Wade-ul cu care ma obisnuisem rapid.

Acum am opt pipe. E un bun inceput, nu ? Si printre urmatoarele tutunuri cumparate se va numara cu siguranta Gordon Pym.

9 Apr 2009

Leapsa terorista – via Blog de carti

9 comments

Preiau de pe Blog de carti o leapsa in ton cu ultimele certuri de pe bloguri, leapsa care deja a mai circulat si prin alte parti :

« eu zic asa: fiecare dupa posibilitati, care pe blog, care pe mail, sa scrie o cronica a uneia dintre cartile care i-au facut cu ochiul, citind despre ele pe blogul luciei. »

Sunt mai multe titluri, dar cred ca Teroristei ii datorez descoperirea lui Brautigan, dupa ce citisem la ea o recenzie dubla la In zahar de pepene si La pescuit de pastravi in America. Am citit la ea, mi s-au parut interesante si ciudate, si dupa ce le-am cumparat si citit mi-am dat seama ca e un scriitor mare. Criptic, foarte poetic, adesea absurd de seducator, adesea nu poti spune ca ai inteles ce a vrut sa spuna, dar de neuitat. Am scris doar despre La pescuit..., In zahar... isi asteapta si astazi randul.

Cine mai vrea sa raspunda, va rog.

Nota : nu vreau sa comentez ce s-a intamplat, cine s-a certat cu cine si de ce Terorista s-a decis sa renunte. Cei interesati ori stiu deja, ori au unde sa caute. Imi placea sa o citesc pe Terorista. Poate ca nu eram de fiecare data de acord cu prezentarile ei, poate priveam altfel un autor sau o carte, poate au fost postari la care nu am revenit, tocmai din aceasta cauza. Dar au fost destule care mi-au placut foarte mult si pe care s-a intamplat sa o recitesc. Destule carti despre care am citit initial la ea, si pe urma mi-au placut. Si, la fel ca multi altii, m-am simtit oarecum incurajat sa scriu pe blog, mai ales la inceput, dupa ce am vazut ce si cum scrie Luciat. Asa ca imi pare rau ca renunta sa mai scrie, dar sunt nevoit sa ii respect decizia. Luciat, toate cele bune. Cat a fost, a fost frumos.

8 Apr 2009

George Ionescu : Tulburarile personalitatii

14 comments

Recenzie preluata de pe altheate.blogspot.com

M-am apucat sa citesc despre tulburarile de personalitate, si asta inainte de a invata materia la facultate. George Ionescu a scris o carte foarte buna, concisa, Tulburarile personalitatii, Editura Asklepios, Bucuresti, 1997, despre toate tulburarile de personalitate, oferind o scurta istorie a tulburarilor de personalitate si mai multe clasificari, definitii, caracteristici. Clasificarile actuale sunt cuprinse in doua sisteme taxinomice : ICD-X european( clasificarea internationala a maladiilor) si DSM-IV american(manual diagnostic si statistic). Exista unele diferente de denumire si clasificare.

Tulburarile de personalitate NU sunt boli. Este adevarat ca sunt structuri particulare, dizarmonice care pot fi observate chiar din copilarie dar se cristalizeaza la adolescenta, odata cu structurarea personalitatii si insotesc persoana de-a lungul intregii sale vieti. La varsta infantojuvenila se vorbeste despre tulburari de comportament, tinand cont ca personalitatea este in evolutie si nu toate tulburarile de comportament se vor transforma in tulburare de personalitate la adult. Aceste tulburari se manifesta la maxim in decadele 3 si 4 ale vietii si se reduc treptat cu avensarea in varsta.

Mi s-a parut foarte bine explicata diferenta dintre termenii tip, tulburare si modificare de personalitate. Tipul are in vedere structura personalitatii din perspectiva normalitatii, si reprezinta patternuri comportamentale relativ stabile in legatura cu modul personal de a percepe, simti, gandi si actiona. Tulburarea de personalitate este o deviatie semnificativa sau chiar extrema de la patternul comportamental al grupului cultural respectiv. Modificarea de personalitate apare in urma unor trairi stresante si indelungate sau in urma unei boli psihice severe.

Diagnosticarea poate fi monotetica, persoana primind un diagnostic doar daca prezinta toate trasaturile incluse in tabloul clinic al tulburarii respective, si politetic cand persoana e diagnosticata pe baza catorva trasaturi esentiale. Mijloacele de evaluare sunt interviurile clinice, scalele si chestionarele de evaluarea si autoevaluare.

Tulburarile de personalitate pot coexista cu alte tulburari de genul alcoolmanie si toxicomanie. dintre complicatiile cele mai frecvente sunt depresia secundara, dependenta de sibstanta, mai ales sedative, suicidul deliberat, veleitar sau prin eroare.

Terapia acestor tulburari se face prin psihoterapie psihanalitica si cognitiv-comportamentala, terapie farmacologica, dar si prin spitalizare de scurta si lunga durata.

Tulburarea paranoida se regaseste la oamenii de succes, obsedati de putere, succes, autovalorizare dar in acelasi timp suspiciosi, neincrezatori, verificand mereu autenticitatea datelor si interpretetand totul dupa bunul plac. Apare in adolescenta. Exista serioase dificultati de relationare, integrare si armonizare. Aceste persoane sunt intolerante la frustrare, esec, ignorare, critica. Au de asemenea o rezonanta afectiva redusa, aparand ca fiind reci, distanti si detasati. Aceasta tulburare este numita si fanatica, expansiva si se regaseste la aproximativ 2,5 % din populatia generala.

Tulburarea schizoida se caracterizeaza prin introversie, detasare de realitate, sociofobie, nonimplicare in activitati practice, slaba rezonanta afectiva, preferinta pentru activitati solitare. Apare in prima copilarie. Conduita acestor persoane este bizara, neconventionala. Sunt in general oameni ai ideilor si ai cartilor, sunt filosofi sau matematicieni, interesati de creativitate. Au preocupari reduse sau absente pentru activitatea sexuala cu alte persoane, practica onanitia. Se regaseste la 7% din populatia generala.

Tulburarea schizotipala se aseamana cu cea schizoida dar se adauga aspectele particulare si excentricitatile in comportament si vestimentatie, convingerea ca poseda insusiri rare, gen premonitie, clarviziune, telepatie si superstitie, in general spus gandire magica. Apar episoadele psihotice tranzitorii, de scurta durata materializate in iluzii, halucinatii, in special auditive, si delir. Se regaseste la 2% din populatia generala.

Tulburarea dissociala se caracterizeaza prin sfidarea si violarea normelor, regulilor si obligatiilor sociale, lipsa de regret, agresivitate, ignorarea consecintelor si recidivarea. Este specifica infractorilor. Apare inainte de 15 ani si cuprinde cam 4% din populatia generala. Complicatiile ei sunt numeroase, in afara de alcoolmanie, toxicomanie si suicid , apar tulburarile de somatizare si tulburarea ciclotimica.

Tulburarea borderline este un pattern pervaziv de instabilitate a relatiilor interpersonale, a imaginii de sine, a afectelor si o impulsivitate accentuata, incontrolabila la contrarieri sau mici esecuri. Reprezinta cam 2% din populatia generala, apare la adultul tanar dar se diagnosticheaza spre 40 de ani. Persoana este foarte schimbatoare, imprevizibila mai ales afectiv, polarizeaza exclusiv negativ sau pozitiv. Detesta solitudinea, au sentimentul de vid interior si dispersie a identitatii, nu se regasesc. Practica acte autodestructive repetate. Dezvolta complicatii psihotice, depresive.

Tulburarea histrionica este caracterizata de extraversie, sociofilie, comunicabilitate, impresionabilitate, labilitate dispozitionala si conduita demonstrativa, de rol. Sunt cei care vor sa fie in centrul atentiei, manipulatori, seducatori, provocatori si mai ales incapabili in mentinerea relatiilor. Nu suporta ignorarea. Se entuziasmeaza facil si efemer. Sunt dependenti de cei pe care-i investesc afectiv. Un lucru foarte interesant este amnezia traumelor, frustrarilor si afectelor. Se regaseste la 2-3% din populatia generala si apare in adolescenta.

Tulburarea narcisica este o exagerare a importantei propriei persoane, idealizarea ei si convingerea nerealista asupra calitatilor sale. Persoana este aroganta, distanta, insensibila la sfaturi si opinii diferite. Prezinta aviditate pentru titluri, demnitati su ranguri. Este manipulator al relatiilor, in favoarea sa, evident, si proiecteza sentimente ostile asupra celor care nu-l admira suficient.

Tulburarea anxioasa sau evitanta se caracterizeaza prin inhibitie sociala si sociofobie, sentimente de inadecvare si hipersensibilitate la evaluarea negativa. Persoana este foarte prudenta in orice relationare, evita initierea unor noi relatii.Isi subestimeaza insusirile personale dar simte nevoia de acceptare, securitate. Are dificultati de deliberare, decizie si angajare, exagerand posibilele pericole sau riscuri. Se trateaza prin tehnica autoafirmarii si terapie de grup.

Tulburarea dependenta se defineste prin autostima redusa, nevoie excesiva de ocrotire, incapacitate de decizie. Teama de a fi abandonat il determina sa fie foarte tolerant cu cel investit afectiv, isi evita responsabilitatile.

Tulburarea anancasta sau obsesiv-compulsiva se defineste ca un pattern comportamental de ordine, rigoare, pefectionism extrem si perseverenta. Apare in adolescenta si afecteaza cam 1% din populatia generala. Sunt adeptii regulilor si ordinelor atat in viata intima cat si profesionala. Sunt foarte constiinciosi, devotati, incoruptibili, foarte stabili si conservatori. Comunicarea este pragmatica, exprimarea afectiva este redusa, la fel si relatonarea cu altii. In conditii foarte stresante pot aparea fobii ce determina inmvalidari functionale sau profesionale.

Tulburarea emotional-instabila sau agresiva se defineste prin instabilitate afectiva si tendinte impulsive necontrolate si ignorarea consecintelor.

Tulburarea depresiva se caracterizeaza prin pesimism si tristete excesive, autostima redusa si pasivitate. Persoana nu poate trai satisfactia, succesul. Desi e constiincios si responsabil este foarte sever atat cu el dar si cu ceilalti. In general sunt linistiti, introvertiti, pesimisti si nonasertivi.

Tulburarea pasiv-agresiva se definneste printr-un pattern de rezistenta pasiva la orice fel de cereri, profesionale, sociale, adica amanare, si prin atitudine negativista, de opozitie fata de autoritate, de invidie fata de colegi. Sunt morocanosi, cinici, artagosi, cu autostima redusa. Evolueaza spre depresii, tulburari somatice si ipohondrii.

Tulburarea defetista este declansata de situatii de agresivitate in familie, predominanta la femei. acestea refuza si evita experientele placute, prefera relatiile melefice, se invinovatesc si refuza ajutorul pozitiv, si mai ales fac sacrificii nesolicitate.

Tulburarea sadica se defineste prin cruzime, agresivitate, umilire in relatiile interpersonale, insultarea celorlati in public, folosirea mijloacelor indirecte ca minciuna, zvon etc. Cei mai multi au probleme cu politia si justitia, devin dependenti de alcool si droguri.

Altheate

6 Apr 2009

Raftul lui Cinabru

12 comments
Am fumat prima mea pipa in toamna lui 2007. O pipa veche, zgariata, in stare proasta (pastrata in familie) dar din briar, si un plin de Sunday’s Fantasy. Mai am si aceasta prima pipa, are mare nevoie de reparatii serioase, dar acum prefer oricand o latakie sau o virginie, foarte rar aromatice. Am descoperit tutunuri extraordinare, dar si tutunuri incredibil de proaste, am scris si de unele, si de altele. Am facut greseli de incepator si am invatat cat am putut, de peste tot. Si mai sunt foarte multe de invatat.

Pana acum am adunat sase pipe, asezate frumos deasupra unui corp jos de biblioteca. Raftul meu de pipar. Fiecare este frumoasa in felul ei, si oricare fumeaza cel putin decent (majoritatea foarte bine), fara sa fi fost foarte scumpe sau « de firma ». Imi plac atat pipele straight, cat si cele bent, si daca e sa aleg prefer una sablata / rusticata (dupa cum se observa si din poza). Cu siguranta voi mai cumpara si altele in viitor, e o pasiune la care nu mai poti renunta dupa ce ti s-a asezat confortabil in cord.

  1. Prima mea pipa noua, un Danske Club Vario 185. O pipa masiva, cu pereti grosi si filtru de 9 mm, un model frumos. Destul de grea, fumeaza excelent cam orice tutun, a fost mult timp pipa « buna ». Acuma are concurenta puternica, dar va ramane mereu o pipa foarte draga. Danske Club sunt pipe bune si ieftine, cred ca voi mai cumpara pe viitor.
  2. O pipa cumparata recent de pe Okazii.ro, sistem Falcon (in intregime din briar), destul de grea, cu bolul mic si pereti medii ca grosime. Sigla Lorenz sau ceva de gen, e aproape stearsa. Bine pastrata si intretinuta, inca nu m-am decis ce tutun ii dedic. Fumeaza foarte bine.
  3. Un Ben Wade foarte subtire si usor, in stare excelenta, o voi pastra doar pentru latakii (s-a descurcat excelent cu un Erinmore Balkan Mixture, la ora actuala unul dintre preferatele mele). Are peretii cam prea subtiri, se incinge usor, dar cu putin grija fumeaza invidiabil. Plus ca forma delicata mi-a facut din start foarte draga. Mi se pare tare eleganta.
  4. O Erica neagra, destul de lunga, cu bolul inalt si subtire, o folosesc doar pentru aromatice. Aceeasi problema cu incingerea daca este grabita, altfel merge foarte bine si fumeaza uscat. Sa vad in timp cum se va adapta, nu prea mai fumez aromatice atat de des cat sa o forjez zi dupa zi dupa zi. Imi place mult forma.
  5. Un no-name cu filtru de 9 milimetri, putin mai grea, forma clasica, tot neagra dar cu pereti mai grosi. Virginie si orientale pana acum, se comporta excelent fara sa poarte o semnatura prestigioasa. Pipa de cursa lunga si de tavaleala.
  6. Prima mea pipa, are mai bine de 20 de ani si este ratusca cea urata a colectiei. Busita, zgariata, cu o crapatura destul de mare in shank, mustiuc decolorat si muscat. Nici sigla nu se mai vede din cauza uzurii. Era lacuita, am smirgheluit-o, i-am scos din interior filtrul metalic si fumeaza mediu spre bine. Norocul ei ca are bolul solid, gros. Cum a fost prima are deja o serioasa incarcatura emotionala implantata bine in fibre, n-as renunta la ea. Poate reusesc in viitor sa o repar si eventual schimb. Uratica, dar utila.

Am si cateva futacuri, adunate in timp (patru la numar), periile le tin intr-o mica “vaza” de alpaca, filtrele intr-o cutiuta metalica (absenta in poza), cateva cutii de tutun, un borcan din lemn (gol) si un suport, un borcan cu garnitura etansa luat din IKEA (are in el vreo 50 de grame de Germain 7). Si, fireste, scrumiera marca Twain, design Humidor, care tinde sa devina un trademark pentru membrii PCB :) Sper sa am candva atatea pipe cat sa nu mai incapa pe raft.

Foto trademark Altheate

Puteti citi articolul si pe forumul PCB, unde se gasesc si alte colectii, si mai frumoase.

5 Apr 2009

Patru pipe

6 comments
Am reusit saptamana trecuta sa cumpar de pe Okazii.ro patru pipe straight, in stare surprinzator de buna, fara arsuri si defecte (singura problema ar fi ca mustiucurile a doua dintre ele au urme de dinti). Un Ben Wade (frumos, usor, elegant), o Erika, un Falcon sau ceva asemanator, dar cu sigla Lorenzo (cred) si un no-name. Toate patru fumeaza foarte bine spre excelent, cel mai probabil fiecare va avea cate un tutun dedicat – deja Ben Wade am trecut-o la categoria « doar latakia », in timp ce Erika are sanse mari sa ramana pentru rarele aromatice.

Le-am cumparat de la Marcel Dobos, au venit rapid, foarte bine ambalate si cu un bonus foarte util (doua futacuri englezesti), totul la un pret excelent. Am vazut ca momentan are in licitatii si alte pipe, posibil sa mai vina, aproape sigur voi mai cumpara de la dansul. Il recomand.

Poza este cea de prezentare de pe okazii.ro, vor veni si altele si un articol mai mare despre raftul meu de pipar, cel mai probabil peste cateva zile.


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share This