Vlad Musatescu – Expeditia “Nisetrul 2”

E una dintre cartile mai putin cunoscute ale ciclului Al Conan Doi. Din cate stiu, inainte de reeditarea din colectia Vlad Musatescu – Opere complete de la Adevarul (cat sunt de complete e alta discutie) a mai existat o singura editie, aparuta in 1987 la Editura Ion Creanga si ilustrata de un nume des intalnit in cartile pentru copii – Vasile Olac. Cine a avut editia mare Tom Sawyer, aparuta tot la Ion Creanga, prin anii ’80, il va recunoaste instant.

Un episod secundar din ciclul scriitorului/detectiv Al Conan Doi. Nu mai apar ostrogotii, nici Penke, nici Misu Falconetti, dar macar avem parte de tanti Ralita in tineretile ei. Al Conan Doi si un profesor de sport, tovarasul Vasilescu, zis si Somnu, ajung mai mult din intamplare la un motel, Istrita, unde seful este Mehmet Ali Ciubuc, ospatar aerianul Papalina, iar alti oaspeti nu exista. Asa cum se dovedeste ca nu exista nici bufetul suedez promis in prezentarea motelului, apa calda si caldura, mancarea la care viseaza cei doi haplea (in sfarsit Al Conan Doi si-a gasit un “conational” in imperiul gurmanzilor). Si mai ales borsul de crap cu cap din imaginatia infierbantat a detectivului scriitor. Si nici mecanicul auto care sa o repare pe Bombita aflata in stare grava, vecina cu coma.

Fortati sa petreaca un numar de zile la motel, Al Conan Doi si Somnu se apuca sa dea totul peste cap in tihna motelului. Si mai ales se apuca de povesti. Iar cum tovarasul profesor de sport tocmai se intorsese dintr-o excursie pioniereasca in Delta, expeditia Nisetrul 2, Al Conan Doi incepe si el sa-si aduca aminte de o aventura similara din copilaria sa, expeditia “Copaia”. Prilej pentru fanii lui Conan sa afle cum era organizata o expeditie halucinanta prin Pitestiul anilor 30, in cautarea Horezmului. Eroii : capitanul Cox sau Bicox (viitorul Al Conan Doi), Mat Robinson, Tele Nansen si Misca-te Tone. Toti patru luati de val si de lecturile intensive din Submarinul Dox, Tarzan sau Cei trei cercetasi, carti publicate in epoca in brosuri ieftine. Dar de mare succes. Si adesea originalele erau continuate de scribi anonimi de prin birourile editurii. Asa ca cei patru, secondati de cainele Motofleasca si mai tarziu de o tanti Ralita in plina a doua tinerete, se pun pe facut planuri si furat cele necesare. Sunt momente de un comic fabulos marca Vlad Musatescu, si bineinteles ca toata aventura din micile creierase visand la glorie se va termina in coada de peste. Intaratati si de nastrusnica tanti Ralita, ajung aproape sa ii demoleze casa, se electrocuteaza, fura un berbec ce se dovedeste vaca, sunt la un pas de inec, etc, etc, etc. Cine a mai citit ceva de Vlad Musatescu stie la ce sa se astepte. Unele momente mai apar si in Aventuri aproximative, altele sunt nou-noute.

Prin contrast, povestirea expeditiei Nisetrul 2, expeditie pioniereasca – fireste – condusa de profesorul de sport, este mult mai palida si pe alocuri fortata, cu momente de un patetism lozincar in spiritul epocii, dar care acum nici macar nu mai amuza. Pionierii se extaziaza in fata realizarilor oamenilor muncii, primesc lectii despre lume si viata, dau nas in nas cu expozeuri didactice – norocul cititorului ca-s scurte. Alternand episoade din cele doua aventuri, una tragi-comica, alta de-a dreptul plictisitoare, cartea schiopateaza un pic. Dar e Vlad Musatescu, e Al Conan Doi, merita citita.

Fireste ca la final, pe langa mecanicul indelung visat de cei doi – si mai ales de Papalina, care nu mai stie cum sa scape de clientii sai mancaciosi – apare si tanti Ralita, care mai mereu joaca rolul de deus ex machina prin romanele detectivului aiurit. Numai ca in loc sa salveze situatia, mai mereu o incurca si mai tare.

Umor de limbaj, umor de situatie, gaguri in cascada, multa mancare, vanatai si par smuls de pe scalp, un Al Conan Doi ireal de traznit si in copilarie, si la maturitate, un chelner care isi va mai face aparitia si in alte carti, cu mici schimbari, Bombita fara pistoane, pionieri prin Delta stergand crapii cu prosoapele, cateva lectii moralizatoare si usor de uitat. Si mult ras. Mai in hohote, mai discret, mai din plin, cum poate fiecare.

E una dintre cartile “mici” si mai slabuta decat celelalte. Dar la Vlad Musatescu slabut inseamna totusi un nivel greu de atins de alti “humoristi” de atunci si de acum. Spre deosebire de multi alti autori mult mai titrati si mai “respectati” in epoca, Vlad Musatescu a reusit o performanta destul de dificil de atins : a scris cateva carti si a creat cateva personaje memorabile. Ceea ce nu e usor de uitat. 

Foto: http://anticariatultau.ro