14 May 2015

Stephen King - Joyland

6 comments
Publicat în Revista de Suspans, nr 11, august 2013 cu titlul ”Tărâmul fericirii”

Marea iubire de la 21 de ani durează în imaginar până la sfârșitul lumii. Puppy love. Dragostea perfectă. În termeni reali, așa cum își dă seama Devin Jones, eroul celui mai nou roman semnat de Stephen King (mai e atât de mult până să apară Dr. Sleep!), dragostea dintre el și superficiala Wendy Keegan a durat mai puțin. Mult mai puțin. Nu cu mult timp în urmă, Devin și-a pierdut mama. Acum și pe Wendy, care era cam tot ce îi rămăsese. Student care visează să devină scriitor de succes, Devin își caută o slujbă temporară, doar pentru acea vară, mai puțin pentru bani ori vreun viitor CV, mai mult ca un refugiu unde timpul să treacă mai ușor, iar rănile să se închidă mai curând. Rememorând după decenii acea vară a lui 73 care i-a schimbat definitiv existența, acum sexagenarul Devin își dă seama că astfel de iubiri sunt cele care se vindecă cel mai greu și lasă urmele cele mai adânci.

(Ar fi interesant de știut cât din Devin Jones este Stephen King. Nu că ar fi prima oară când eroii cărților sale pot fi numiți cel puțin parțial „autobiografici”. Pierderea mamei, visul scrisului, dacă am afla și dacă a existat vreo Wendy (oricare va fi fost numele ei) prin preajma acelei vârste, înainte ca Tabitha să-și intre în rol…)

13 May 2015

Kubrick vs Chang Cheh

1 comments
The Duel. 1971. Shaw Brothers. Unul dintre cele mai bune filme regizate de eternul Chang Cheh, cu David Chiang și Ti Lung în rolurile principale. Triunghiul de fier. Preferații săi pe atunci. Înainte de Venoms și ce a fost după. Înainte de Fu Sheng. Diferit de seria wuxia dinainte care îi făcuse celebri. Foarte alert. Surprinzător de violent pentru o perioadă în care Chang Cheh încă mai căuta o ”rețetă” care să mulțumească pe toată lumea.


La prima întâlnire (accidentală) dintre cei doi, chiar la început, panoramare și... primele măsuri din Also sprach Zarathustra. Doar vreo 10-15 secunde. Folosit cu trei ani înainte de Kubrick. Celebră utilizare.  Scena cu maimuțele și osul și monolitul. Firește, toată lumea o știe. 

Poate în cazul unui film kung fu - sau în versiunea clasică ”film cu bătăi” - mica găselniță ar fi trebuit să pară ridicolă sau exagerată, dar cumva Chang Cheh a făcut să se potrivească bizar de plăcut. Ingenios. Sau fanatismul dus la extrem mi-a aneantizat simțul critic.Trebuie să caut o colecție de coloane sonore Shaw Brothers. Iar filmul a fost bun. Chiar foarte.

PS: Cei mai puțin pretențioși sau mai sinceri cu sine vor regăsi același fragment muzical și în Married With Children. Episodul 24, sezonul 9 pentru puriști. Cel în care Al și Kelly filmează un scurt-metraj ce le aduce 10.000 de dolari. SHEOS. Bun. Elitist. O altă plăcere vinovată.

12 May 2015

Tutunuri Obester

0 comments
Privind ilustrația de pe cele trei pachete (goale) de tutun unguresc Obester - un mândru honved (probabil) ecvestru și cu sabia scoasă - mă gândesc după această triplă experiență că nu mai am mult până la tutunul cazon pe care îl primise Svejk, odată cu o pâine la fel de ostășească, în zilele Odiseei sale în căutarea regimentului pierdut. Undeva între un tutun fără pretenții și o mahorcă neîndeajuns prelucrată. 

Deși sincer să fiu acești Rona au demonstrat, la doi pași geografici de noi, că se pot face tutunuri ieftine și decente, poate chiar bune. Un exemplu din prima categorie este Jacht Club, a doua categoric Black Gold. Deși în ceea ce îl privește am ajuns la saturație. Cu Obester lucrurile stau puțin diferit.

Graham Masterton - Community

0 comments
Publicat în Revista de Suspans nr 18, mai 2014, cu titlul ”Prizonier în Trinity

Sunt şi avantaje în a descoperi cu întârziere cât de vast şi divers este acest univers pe care, din comoditate şi umana nevoie de ordine, îl restrângem cu egoism în sintagma „weird fiction”, mai ales dacă înainte nu aveai cunoştinţă decât de două sau trei nume de referinţă ale genului. Lovecraft. King. Saul. Venit printre ultimii la petrecere, te vei arunca în recuperare cu o frenezie ce îţi aduce aminte de avatarurile de mult stinse ale tinereţii livreşti, nu fără o doză de cochetărie a frondei, dansând vesel pe vasta pânză de păianjen alcătuită în decenii de apariţii de autori şi titluri esenţiale. Ai acea bucurie incredibil de proaspătă a noului, a ineditului, entuziasmului neofitului ce şi-ar face intrarea pe furiş într-o colosală arhivă, suficientă pentru zece vieţi, a tot ceea ce formează noul gen preferat, şi diversitatea nu te sperie. Nu te îngrozeşte. Te bucură. Arheologie fanatică. S-ar putea chiar să ai generozitatea mono-maniacală şi să vrei să îi întrebi pe toţi cei din jurul tău dacă au primit Bunavestire în cheie „romane de groază”.

11 May 2015

Lane Limited - LEO

0 comments
Tutun : latakie, oriental, virginie
Aspect tutun : ribbon
Aroma : english clasic, cu ceva note orientale
Tărie : medie
WAF : scăzută
Prezentare : cutie de 50 g

Când fumam țigări, perioadă de care nu îmi mai aduc astăzi aminte cu plăcere, evitând să fiu însă un neo-apostol al abstinenței tabagice, știam că nu trebuie să le schimb. Altfel tușeai. Tușeai oricum, dar așa se spunea. Tabu-uri ale celor mai vechi în viciu. Când am dat de prima pipă, chit că nu era foarte bună, o vreme am mers pe același tutun. Nici el grozav, dar părând atunci ambrozie. Sundays Fantasy. Acum aș prefera să nu. Abia mai târziu mi-am dat seama cât de vast este curcubeul ofertelor. Și de atunci tot încerc. De toate. Aromatice, english, orientale, latakii, ribbon, flake, virginii cu ceva perique, etc, etc. Ca un copil pofticios și supraponderal rămas peste noapte în fabrica lui Willy Wonka. Ce e nou e fascinant, uneori dezamăgitor, adesea corect și de nerepetat. Nici nu mai tușesc. E adevărat că nici nu mai fumez ca în tinerețe.

LEO, produs de Lane Limited, care sunt orice altceva decât anonimi în domeniu. Orice nume trebuie să aibă și o poveste, cum bine spunea, excluzând banalitatea ideii, faimosul Tiffany Reinaud. Și de ce nu? Potrivit verso-ului cutiei, acest amestec english ar fi fost ales în 2012, la John Cotton Throwdown, drept preferatul publicului dintre cele trei variante propuse. Sincer, găsitorul de proporții - ar putea fi o traducere interpretativă pentru blender - a mers pe o variantă sigură, cu suficientă latakie și ceva orientale. Fără să fi făcut vreodată o mixtură barem inspirată, cel mult amestecuri de resturi în manieră Sherlock Holmes, și eu aș fi încercat ceva de gen, îmi pare mai ușor de nimerit decât altceva.

Odată deschisă cutia începe și freamătul. Mirosul este puternic și un pic umed, dominând latakia, afumată, neagră în tăietura tip ribbon, cu firicele de virginie aurie și un pic de oriental, cât să se simtă fără a deveni pregnant, mai mult a condiment decât a prezență fermă și deranjantă. Promițător spre foarte. Am perioade când sunt fascinat de mixturile englezești și luni în care le evit. Așa cum spune Eclesiastul este o vreme pentru toate. Pus în pipă, preferabil fără filtru pentru a nu pierde nimic din savoare, acest LEO arde constant și egal până spre final, fără surprize neplăcute, fără mârâieli și bolboroseli, și practic fără condens. Gustul este cel așteptat. Puternic a latakie, afumătură, cu o bază de virginii dulcege ce își cunosc locul de la bun început și acele accente picante aduse de orientalele fără care această combinație ar fi fost relativ pasabilă, aproape plicticoasă. Plin și intens în prima jumătate, în a doua parte a cursei domină latakiile fără drept de apel. Bun, foarte bun. Și de-a dreptul criminal pentru orice îndelung răbdatoriu nefumător care se ivește prin preajmă. Scrum casant și aproape negru. Încărcătură mai mult decât decentă de nicotină, poate o idee prea multă dacă ar fi să îl alegi drept tutun cotidian. Sau poate am mai îmbătrânit și toleranța mi-e fragilă.

Acest LEO a fost o plăcută, foarte surpriză plăcută. Mai ales că s-a vădit a juca rolul de cadou la o aniversare din partea cuiva drag. Căreia îi mulțumesc și aici. Un english de clasă, mai mult decât de recomandat. Păcat ca la 50 de grame viața sa a fost nemilos de scurtă. Frumoasă însă. 
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...