Leapsa – cartea importanta cu care te-ai confundat

Am primit mai multe lepse si am ramas restant cu destule. Pur si simplu au fost niste saptamani pline, cu foarte putin timp liber si inca mai putin somn. Creierul imi vegeteaza pasnic intr-o zeama de nicotina si cafea, am nervii relativ foarte intinsi si ficatul sensibil. Dar trebuie sa ma achit de datorie, nu ?

S-o iau intr-o ordine inversa si sa raspund la alta primita de la Adinab/Blog de carti : “ai citit vreo carte care să aibă un asemenea impact asupra ta încât să îţi dea peste cap percepţia asupra realităţii? Nu să îţi schimbe ideile, nu să îţi revoluţioneze gândirea, ci să te facă, pentru un moment, să nu mai ştii pe ce lume eşti, la propriu?”. Am dat copy-paste, de asta apar diacritice. Enfin, sa purcedem.

Dintotdeauna am luat cartile mai in serios decat viata reala, cu isteria unei groupie clasice, chiar daca era vorba de comixuri, carti pentru copii, Romanul secolului XX sau Lanark. De unde si lungul sir de succese si realizari din lumea autentica si materiala. Asa ca mi-este foarte, foarte greu sa aleg doar un singur titlu. Doar cateva mai multe. Sunt fatalmente limitat de o memorie capricioasa. Asa ca am ales pana la urma doar trei, trei de care imi aduc aminte mai bine, trei si legate intre ele si total diferite. Fiecare a marcat in fapt o perioada si au ramas intr-un fel sau altul. Stiu, I cheated. Din nou.

1. Elias Canetti – Orbirea : carte-monstru. Carte despre care vad ca mai nimeni nu are curajul sa scrie. De teama de penibil, pentru ca sunt destui cei care au cetit-o. Este un monument de stil, un univers absurd, nebunesc, pe langa care Lanark pare un spatiu logic, acceptabil si chiar desirabil. Este un roman scris parca intr-o alta limba si lume, dupa care tradus intr-un idiom accesibil pamantenilor, cu o arhitectura ce aminteste de Gaudi. Un fals tratat despre biblioteca, sinologie, geniu, autism esential, relatii, elite, carti in general. Si obsesia pentru carti. Obligatoriu a fi impartasita pentru a intelege cartea.
2. Emanuel Swedenborg - Raiul si Iadul : cred ca la noi a aparut doar editia de la Dacia, n-am mai gasit alta. Acum ceva vreme. Cartea a picat intr-un moment de ezitari si deruta, dar pot spune ca mi-a clarificat foarte multe si mi-a oferit intr-o “erezie” mai mult decat gasisem in ortodoxie pret de cativa ani. O alta imagine asupra Raiului si Iadului, dar una atat de logica, fireasca si posibila incat mi-a aparut (atunci) ca singura viabila. Un alt crestinism. Scris mai curand de un poet decat de un teolog. Nu stiu cum as privi-o insa astazi, la ceva timp de la prima citire. E adevarat ca de la ea, mai tarziu, aveam sa ajung la Carducci, dar asta este deja o alta poveste.
3. HP Lovecraft - Complete Works : asta e un titlu general, pentru ca nu avem de fapt asa ceva (inca) dar mi-era mai usor decat sa dau titluri. La noi a aparut putin, in afara sunt vreo doua editii masive de povestiri, dar fiecare departe de a fi completa. Foarte departe. Cred ca a inceput cu volumul “Monstrul din prag” aparut la Vremea prin ’93, urmat de ce a iesit la Corint anii trecuti. Restul – format electronic, fireste. Inca nu am gasit o editie americana cat mai buna.

Lovecraft este un personaj (si un stil) mai greu de digerat, totusi. Iti place enorm sau nu, fara cale de mijloc. Sincer, dupa Lovecraft, daca l-ai inteles, citit si simtit cum trebuie, nu prea mai stii ce e real si ce nu. Chtulhu. Incepi sa iti imaginezi si sa crezi ca vezi anumite lucruri. Nu cred ca va intelege cineva cu adevarat cum a functionat mintea lui Lovecraft. Privit initial ca un autor de horror si fantasy minor, bun doar pentru revistele de nisa si benzi desenate, Lovecraft s-a dovedit mult mai mult. Pentru orice om normal scrisul sau este un semn de dementa. Geniul ca boala. Simplist, uneori bombastic, adesea aparent copilaros spre infantil stilistic, plin de exagerari si expresii marcate de traditia romanului gotic. Cu o colosala forta de a se juca si a construi o poveste din cuvinte altfel moarte.

Cam acestea ar fi. Vor fi fiind mai multe. Cine vrea sa preia leapsa, ar fi interesant de vazut. Dar mi-e lene sa pun linkuri. Am mai ramas dator cu cea despre 13 albume preferate. Mai incolo.