Cea mai veche carte

Leapsa preluata de la Tomata cu Scufita.

Cel mai vechi titlu din colectia mea este un almanah – Calendarulu Ghimpelui pe anulu 1875, tiparit in 1874 in Bucuresti, la Noua Tipografia a Laboratoriloru Romani (din pacate nu am diacritice pentru normele ortografice de atunci). Pretulu : 2 lei. Ilustratu cu 24 de caricaturi politice si sociale, separatu esplicate’n versuri si prosa.

In stare buna, copertile fiind insa destul de uzate, a fost una dintre ultimele achizitii facute de taica-miu, undeva prin vara lui ‘90 sau ’91. A costat atunci 130 de lei, luat de la Anticariatul 6 din Bucuresti. Nu imi mai aduc aminte unde era, dar tin minte bine ca ne-am hotarat impreuna sa-l luam, dupa ce in rasfoisem cateva minute, chiar daca pretul era cam piperat. Maica-mea ne-a cam boscorodit acasa, dar am stat cateva ore sa citim si sa ne amuzam cu poeziile mai mult sau mai putin reusite si textele adesea naive, de un umor ce ne parea desuet si stangaci. Plus ca grafia vremii iti cam da dureri de cap. M-a amuzat ca peste ani sa gasesc un exemplar si la BCU, din intamplare.

Si azi, cand se intampla sa il rasfoiesc, am aceeasi senzatie de ireal nostalgic. Cine mai stie cine era Ghinaralulu Bolgradensky, « Altulu se’ingrasia in socotela sangelui patriei » ? Sau ca Bolintineanu (chiar, cine era el) a fost ministru ? Dar Lascarachi ? Un fel de Academia Catavencu a vremii, dar in alt registru si alta cheie.

Cat de ciudata era moda de atunci, satirizata cu o insistenta prea putin sarmanta de autorii poeziilor, nu prea sensibili la farmecele frumoaselor de epoca ? E chiar subiectul secund, dupa politica, dar prea putin dintre personajele si temele de atunci, foarte in voga si in fierbere, mai au vreun ecou azi. Nu-i vorba, nici junii educati la Paris, cu joben si pantaloni evazati, nu scapa, ca doar au « pelaria tuguiata / geamu in ochi, cigara ‘n gur / fresa creta, pomadata, / guleru naltu peste mesura ». Si tot asa. Nu lipsesc nici intepaturile la adresa ungurilor (suntem in anulu 1874), un fals calendar bisericesc-ironic, o povestioara proto-stiintifica fantastica despre anulu gratiei 3875. Satana, fireste, este « spiritulu timpului », Europa este o cucoana eleganta si indelung curtata, materiile de liceu inspira o serie de acrostihuri deloc rele, avem si parodii dupa poeti celebri, precum Bolintineanu, Alesandrescu sau uitati cu totul, avem si foiletoane de tot felul, inclusiv « Ciocoismulu din Romania ». Sunt atacati cosmopolitii, demoazelele, jurnalistii rivali, scriitori, ministri, jupele bufante, rochiile imense. Nici Monarhia nu are sanse de scapare. Nici Bismarck, nici Vaticanul, nici Danemarca, din Anglia, nici... Nimeni nu mai scapa de Ghimpele. Masacru curat.

Cea mai buna si interesanta parte a « Calendarulu Ghimpelui » raman, fatalmente, gravurile. Nu le-am numarat niciodata, nu stiu daca sunt fix 24, dar sunt mici opere de arta. Pacat ca nu se mai face asa ceva. Nici poeziile nu sunt rele, chiar deloc, dar sincer paginile de proza nu m-au atras prea mult. Mai bine de un secol, dar a rezistat foarte bine, iar daca avea si coperti cartonate era in stare aproape perfecta. Cat de important sau nu a fost Ghimpele si cine scria la el, asta e deja o poveste mai lunga.

Si ca sa inchei in alt registru :

« Arde’ focu inima’n mine,

Lacrami curgu din gena mea,

Caci mi-e gandulu totu la tine,

O corona, dulce stea !...

Ah ! din ora trista’n care

Gargauni amu dobanditu,

Te dorescu cu infocare

C’unu amoru nemarginitu »

Primele doua strofe din La Ua Domnesca Coroana, parodie semnata Ghedem dupa La ua tenera feta, poesia de I. Stanian.

Nota : stiu ca nu este tocmai o carte, dar de dragul almanahului a meritat sa incalc un pic regulile. Imi pare rau ca pozele n-au iesit mai bine, asta am avut la indemana.