22 Sep 2013

Memoir '44


Între wargame și joc de noroc. Plus zaruri. 

Produs de cei de la Days of Wonder în 2004 și creat de Richard Borg (designerul care a imaginat sistemul Command and Colors și are în portofoliu alte câteva wargames, precum Battlelore sau Battle Cry) Memoir '44 a avut de la bun început atât fanii săi, încântați de aspect, funcționalitate și mai ales de seria aparent interminabilă de extensii, cât și detractorii înverșunați, care vedeau în Memoir un soi de blasfemie adusă genului, un joc în care hazardul juca adesea un rol mult mai important decât strategiile minuțioase și putea să aducă la disperare un pasionat. De la Axis and Allies (un Behemoth ca număr de apariții și cel mai cunoscut titlu de gen) până aici drumul era lung și marcat de nenumărate diferențe.  

Pentru că Memoir 44 este înainte de orice un joc simplu, foarte ușor de învățat, și poate cel mai potrivit prim pas pentru cei care au păstrat nostalgia soldățeilor de plastic din copilărie. Am avut și noi, fie cei românești, turnați în matrițe adesea inegale care îi făceau să aibă mari probleme de stabilitate. Mai târziu pungile cu seturi Made in China sau Made in Taiwan, excelenți și foarte colecționabili, care au dispărut în majoritatea cazurilor în acel vortex nostalgic și misterios unde se pierd cele mai multe jucării și cărți de benzi desenate. M-a atras din start tocmai pentru că îmi plac jocurile din categoria numită ”ameritrash”. Nu vreau cubulețe de lemn viu colorate, ci figurine. Nu mecanici ingenioase și revoluționare, ci o poveste și o tematică bine implementată. Chiar dacă mă costă mai mult. 

Prezentare oficială


Memoir 44 a fost din start conceput ca baza unui sistem cât mai ușor, fără reguli deosebit de complicate, fără calcule peste calcule, tabele cu valori și excepții de la regulament, fără să trebuiască să măsori distanța dintre unități cu vreo riglă miniaturială. Wargame cu miniaturi din plastic, plasat spre finalul celui de al Doilea Război Mondial (de unde și titlul) oferă un set de scenarii, 16 la număr, plus unul pentru varianta Overlord (pentru care ai nevoie de încă o copie a jocului de bază). Succesul a fost peste așteptări, este și astăzi unul dintre cele mai populare titluri Days of Wonder, și a avut până în prezent un număr impresionant de extensii și suplimente, inclusiv o geantă care să le includă pe toate. Armate noi - britanică, japoneză, rusă - cu scenariile, jetoanele, tokenele aferente, hărți în deșert și de iarnă și două Campaign Books, o extensie epuizată în prezent cu avioane, un pachet cu o campanie de iarnă, o imensă extensie cu 186 de figurine noi. Etc. Dar pachetul de start este suficient pentru început. Deși s-ar putea să nu ne ajungă prea mult timp. 

Partidă în desfășurare


Componente și surprize

Într-o cutie de dimensiuni normale pentru un boardgame, cu o grafică impresionantă, găsești o micuță comoară pentru un wargamer în devenire:

- manual cu instrucțiuni și scenarii, color, ilustrații, foarte clar și foarte bine tipărit. Reții esențialul de la prima lectură. Nimic stufos. 
- o hartă dreptunghiulară cu șase secțiuni și două fețe, pădure/plajă, împărțită în hexagoane și având pe laturi secțiunea pentru medalii. 
- 72 de jetoane - hexagoane pentru teren, medalii, Forțe Speciale, etc. 
- 70 de cărți cu ordine pentru unități, plus un set de informații succinte despre tipurile de teren, obstacole, ca să nu mai consulți manualul. Plus un suport din trei segmente, de plastic, pentru fiecare parte. 
- motivul pentru care am ales Memoir 44: două inserturi din plastic pline cu miniaturi pentru forțele Axei și Aliați, fiecare având 42 de infanteriști, 24 tancuri, 6 piese de artilerie, 18 obstacole (saci de nisip, sârmă ghimpată, baricadă). Totalul este mai mult decât generos. Axa este de un gri închis, Aliații verzi. Plus un ingenios suport pentru cărți. Miniaturile, deși de circa 28-30 mm înățime/lungime (după caz, tancuri au cam 3.6 cm) sunt surprinzător de detaliate. Nu perfecte, dar suficient de bine făcute, iar pe forumul boardgamesgeek se găsesc destule exemple de armate pentru Memoir pictate. Și când vezi o miniatură de 3 cm pictată, inclusiv arma... există pasionați dincolo de înțelegerea umană comună. Păcat că îmi lipsește orice doză infimă de talent în această direcție. 
- opt zaruri din lemn, cu simboluri (grenadă, tanc, stea, steag, infanterie). Practic ele rezolvă confruntările dintre unități. 

Suficient pentru un wargame memorabil. 

Un scenariu de Memoir 44

Exemplu de carte tactică
Sistemul este de o invidiabilă accesibilitate, și după primele partide mai ezitante nu mai ai nevoie de manual. Alegi un scenariu din cele 16, așezi pe hartă hexagoanele de păduri, râuri, orașe și restul în locurile indicate, adaugi obstacolele și unitățile pentru fiecare armată, împarți numărul de cărți de comandă necesar. O unitate de infanterie are patru unități, una de tancuri trei, artileria două. Și e o plăcere la început când vezi harta plină de unități, chiar dacă de dimensiuni reduse. Alternativ, fiecare jucător alege dintre cărțile de comandă una singură. Harta este împărțită în trei sectoare - stânga, centru, dreapta - și majoritatea cărților îți permit să muți una, două sau mai multe unități dintr-un sector. Cărțile tactice, mai puține la număr, permit atacuri aeriene, cresc numărul de mișcări, permit un contra-atac și altele. 

Infanteria se mută un hexagon și poate ataca, tancurile până la trei, artileria unul singur și nu mai poate să tragă. Atacul este și el cât de poate de simplu, fără calcule prea complicate. Dacă unitatea ta vede una inamică (celebrul line of sight) și este la o distanță potrivită atunci aruncă un număr de zaruri, în funcție de numărul de hexagoane, teren și alte modificări. Maxim trei, minim unul. Grenadă sau simbolul unității atacate înseamnă eliminarea unei miniaturi, steagul forțează de regulă retragerea plutonului, steagul este ratare. Se adaugă penalizări sau avantaje în funcție de tipul unității sau al terenului. Până la urmă e cam greu pentru un tanc să se descurce în pădure, unde infanteria sau Rezistența Franceză primesc bonusuri deloc neglijabile. O unitate eliminată total înseamnă o medalie, un punct de victorie, și mai poți câștiga puncte dacă ocupi și ții anumite obiective de pe hartă (în general orașe). Și tot așa, alternativ, până când Aliații sau Axa strâng numărul necesar de medalii. Simplu. Ușor de copiat, ceea ce s-a și făcut. O partidă nu depășește o oră, în cel mai bun caz. Teoretic se poate juca de la opt ani, în practică și un copil de șase ani, ajutat puțin să citească textul cărților de comandă, s-ar putea să îți ofere, cu dragoste filială, o înfrângere usturătoare. 

De ce funcționează? De ce nu?

Categoric, nu este genul de joc recomandat celor pasionați de strategii militare autentice sau celor care își doresc un joc pe cât posibil realist. Poți să ai o tactică aparent invincibilă și să ai ghinionul ca mâna de cărți să fie un adevărat coșmar. Poți să te descurci mai mult decât bine, și într-un atac aparent de rutină adversarul să aibă un noroc porcin, și cu un soldat singuratic, ultimul supraviețuitor al plutonului distrus, să îți elimine o divizie completă de trei tancuri. Rar, dar se întâmplă, și tocmai acest amestec de hazard și enervare fatalistă îi face pe mulți să evite Memoir 44

Zaruri de Memoir 44
Unele scenarii sunt mai dificile pentru Axă, altele pentru Aliați, dar jucătorii vechi afirmă că oricare poate fi câștigat, cu o sinteză inspirată de strategie și noroc. Pe mine tocmai asta m-a atras. Îmi dorisem de multă vreme un wargame, am fost tentat de mult mai voluminosul și complexul Tide of Iron, dar după primele partide mi-am dat seama că acest simplist Memoir 44 este mult mai distractiv decât mă așteptasem. Accesibil. Frumos. Plin de miniaturi. Și cu suficient extensii și modificări cât să aibă o viață foarte lungă. Sper să iau în viitorul apropiat o extensie cu o nouă armată. Fie rușii, fie japonezii. Primii ar avea ei Ofițerul Politic, dar să urli Banzai în timp ce zdrobești Aliații... priceless. 

Cam asta găsiți în cutie. Nice. 



Cumpărat de la Gamesstop.ro. De la care am mai luat în timp și alte jocuri, majoritatea prezentate aici. 

5 comments:

anunt said...

Un joc interactiv!

razvanvanfirescu said...

Asa-i ca-i fain? :) Si eu il am si-l joc de fiecare data cand am cu cine.
Ai jucat Twilight Struggle?
E genial jocul ala. Ti-l recomand sa-l joci intr-un weekend pentru ca nu o sa te poti rupe de el daca ai un oponent puternic. ;)
Mi-a placuta prezentarea ta si-mi place si mai mult ca ai dat si tu in boala asta. :D

Cinabru said...

Foarte bun, din pacate din prea am cu cine sa-l joci. Nu am incercat Twilight Struggle, acum sunt tentat de un Talisman sau sa continui seria Arkham.

Ma bucur ca ti-a placut si iti multumesc. Era de asteptat, venise momentul unei noi pasiuni.

razvanvanfirescu said...

Din pacate eu nu am jucat Arkham desi am ceva prieteni care ma bat la cap constant sa ne jucam. Acum de cand cu noul membru imi este extrem de greu sa mai gasesc ceva timp pentru astfel de intalniri.
Ca sa nu mai spun ca de fiecare data cand gasesc o fereastra ma joc Twilight Struggle care este de-a dreptul addictive.
Noi acum ne jucam mai mult Munchkin care este foarte distractiv in 4 jucatori. E un joc de carti atat de marsav incat nu are cum sa nu-ti placa. Un fel de RPG cu carti. :D

Cinabru said...

Arkham este, cred, genul de joc ce fie te fanatizează, fie îți displace profund. Nu e cale de mijloc cu el, avantajul major este că se joacă și solo. Plus că e Lovecraft, sau mai curând Cthulhu Mythos, ceea ce pentru mine e.... glorios. Noi jucăm mai mult Elder Sign, e adevărat că băieții mari sunt deja la școală și îl înțeleg mai bine, plus că l-au prins în linii mari surprinzător de repede. Abia aștept să iau un Eldritch Horror.

Post a Comment

Share This