7 Feb 2014

Revista de Suspans numărul 17

Numărul 17 al Revistei de Suspans este online. A trecut ceva vreme de la primul număr. Din păcate odată cu numărul acesta revista va avea apariție trimestrială, nu lunară. Din varii motive. Sper că numărul 18, cel din luna mai, va fi nu doar mai consistent, dar și o surpriză plăcută. 

Interesant interviul cu A.R. Deleanu. Recomand și consistenta secțiune de proză (în curând va fi lansată și o primă antologie cu cele mai bune narațiuni apărute în Revista de Suspans) unde am găsit deja o povestire ce mi-a plăcut foarte mult. Și va urma o antologie cu un titlu seducător pentru mine, Romanian Cthulhu. Pentru cine este interesat. 

17 numere. Până acum am publicat aici 20 de articole, sper ca pe viitor să fie mai multe. Și mai bune.




În secțiunea Recenzii am scris despre două cărți citite foarte de curând, fiecare o plăcută surpriză. Dacă deja m-am obișnuit cu stilul și maniera lui Brian Keene, unul dintre autorii de horror ce nu m-a dezamăgit vreodată, acest bizar Carlton Mellick III este o relevație, și fără vreo exagerare. Bun, straniu, fără limite. Și înzestrat cu mult umor. Sadic. 


Primul este Brian Keene - Kill Whitey, apărut cu titlul Un Jason Vorhees comunicativ şi inteligent. Bun. Așa cum era de așteptat de la Keene. 


”Este acest scurt şi reuşit roman reimaginarea în cheie „keene-iană” a mitului optzecist pe nume Jason Vorhees, anti-eroul seriei interminabile, inegale şi în egală măsură memorabile Friday 13th (ce a trecut deja la statutul de remake şi nu pare a se opri în curând, aidoma iepuraşului Duracell)? Whitey, temutul mafiot, patron al localului Odessa. Whitey, cu totul alb. Părul, sprâncenele, barba. Şi suficient de întunecat pentru a corespunde canonului eroilor negativi din universul lui Keene. ”




Al doilea titlu este revelația, The Cannibals of Candyland, semnat de Carlton Mellick III, un autor de care mă tot ciocnisem până acum, și care și-a găsit în sfârșit loc pe Kindle și timp liber. Până acum din cele cinci titluri citite acesta este și cel mai bun. Curat O iubire dulce.

”Coperta ar fi fost suficientă, prin bizareria grotesc-idilică, nu lipsită de un erotism lesne îngrozitor, amintind de creaţiile lui Mark Ryden (care a realizat şi coperţile ediţiilor princeps pentru duo-ul lui Stephen King/Richard Bachman, Desperation şi The Regulators), dar un Mark Ryden ce ar avea nevoie de prieteni, îngeri în albul uniformelor de infirmieră şi un sanatoriu confortabil, eventual VIP.”



0 comments:

Post a Comment

Share This