Samuel Gawith - Black Forest

Tutun : virginie, black cavendish
Aspect tutun : ribbon
Aroma : miere
Tărie : medie
WAF : mediu
Prezentare : cutie de 50 g

Un tutun nou de la Samuel Gawith. Cel puțin nou pentru mine. Nici nu prea am mai cumpărat ceva nou, nici măcar nu mai sunt la curent cu ce a mai apărut pe la noi ca în junețea demult trecută. Nu de alta, dar în ultima vreme am redus dramatic volumul de tabac ingerat, fără să simt vreo îmbunătățire notabilă a calității vieții, cum ar vrea să mă convingă tot felul de specialiști improvizați, dar revoltător de siguri pe ei. Dimpotrivă. Aștepți trepidând următoare cutie și cochetezi tot mai des cu ideea capturării unui spiriduș irlandez, doar să-i convertești oala de aur într-o cantitate suficientă de ribbon-uri, flake-uri și diverse. Odată ce te-ai dedulcit nu mai există scăpare.

Rupându-mă de rutina cumpărătorului prudent, care înainte de a face o achiziție se documentează extensiv, intensiv și maniacal, am luat cutia de Black Forest - poza duală îmbină faguri stilizați și crenguțe neclare plus mușchi de pădure - dintr-un capriciu. Cum în aceeași zi regăsisem ediția veche din Piticul Cinabru, cea scoasă la Ion Creangă în '83, cu sublimele ilustrații de Val Munteanu (și la un preț ridicol de mic) a fost o alegere firească. Pădurea Neagră - Hoffmann. Mă așteptam la un aromatic potrivit pentru un Crăciun clișeistic, de reclamă importată la Coca Cola. Bunicul cu pipă, bradul, casa, cadourile și copiii neverosimil de cuminți. Stas. Eventual un câine placid. Nu a fost chiar așa, chit că Black Forest este un aromatic.

Mixtură de black cavendish cu doar un pic de aurie virginie, tăietură măruntă de tip ribbon, produsul celor de la Samuel Gawith (în acest moment compania mea tabagică preferată) miroase intens, copleșitor, a... miere. Miere un pic zaharisită poate, dar miere, fără să se simtă vreun fir de tutun. Amintește - poate sunt doar locuri comune olfactiv-gustative - de câteva dintre amestecurile de la Mac Baren, pe care le-am fumat, dar nu mai simt astăzi nevoia de a repeta experiența. Un pic prea umed în cutie, merită un pic de aerisire, fără exagerări însă. Nu sunt genul care se ferește de aromatice, așa că mă așteptam la o fumată dulce până la răsfăț și chiar până la scandal în primă fază, dar rezultatul a fost destul de diferit.

În prima treime casing-ul de miere este puternic și dominator, lăsând prea puține șanse volumului generos de black cavendish să își facă simțit gustul, poate doar prezența un pic vătoasă și densă. Pe măsură ce te apropii de jumătatea fumatei gustul de miere dispare și se face simțit în sfârșit cel de tabac, de calitatea obișnuită pentru Samuel Gawith, devenind un pic amar spre final. Și nu e singurul aromatic înzestrat cu această nedorită calitate. Sau defect. După gusturi și obișnuințe. Ardere bună, miros în cameră destul de plăcut, fără bolboroseli sau înțepături. Relativ tolerat de familia terifiată de ideea unei noi latakii.

O mixtură interesantă pentru un aromatic, acest Black Forest ar merge ca o variațiune într-o listă de virginii și/sau latakii potrivite pentru consumul zilnic sau ca o nouă notă în lista de aromatice. Bun, fără să fie un tutun la care să revin prea curând, poate doar dacă l-aș primi în dar. A avut viață destul de scurtă, așadar se poate spune că mi-a plăcut.

Foto: www.cgarsltd.co.uk