Benoit Duteurtre - Fetita si tigara

Fumez de prin 1998. Fumez pentru ca imi place. Si nu intentionez sa ma las. Tigara mi-a fost in toti acesti ani cel mai apropiat prieten. E adevarat, pe care trebuia sa il platesc pentru a fi alaturi de mine. Dar asa se intampla de fiecare data. Nu ma intereseaza legislatia anti-fumat, nu ma intereseaza ca s-ar putea sa mor de cancer, inima sau ceva de gen, nu ma ating campaniile pentru o viata fara fumat, si mai bine renunt la carti si mancare pentru acel gust ideal, de tabac zdravan si aromat. Am fumat afara, in casa, in scoala, in universitate, la joburi, in baie, in padure, cam peste tot pe unde am ajuns. Am fumat pana m-am confundat cu tigara. Si nu vreau sa renunt.

Tocmai de aceea am asteptat cu interes "Fetita si tigara", romanului lui Benoit Duteurtre, publicat in colectia Cotidianul. Anuntat ca o pledoarie pro-fumat, romanul nu este o capodopera, dar este suficient de bun pentru a fi citit. Avem doua povesti care se intrepatrund la un moment dat. Prima este cea a unui condamnat la moarte, Desire Johnson, acuzat de uciderea unui politist, a carui ultima dorinta este sa fumeze o tigara. Regulamentul corect din punct de vedere politic interzice fumatul in inchisoare, alta lege spune ca ultima dorinta a condamnatului trebuie respectata. Si de aici, prima criza. Ce faci ? Ce lege respecti ? Cat de birocrat trebuie sa fii ? Intrebarea desparte opinia publica in doua tabere in razboi : cei care vor ca Desire sa fumeze si cei care il vor direct lichidat. Totul transpus in imagini emotionante de massmedia, care il va transforma intr-o vedeta si care ii va inlesni o miscare de geniu, de as al manipularii prin televiziune. Un condamnat la moarte, un nimeni, care "ar fi putut" sa il ucida pe politist (este deja putin important daca a facut-o sau nu) devine prin puterea televizorului un erou, un simbol al iubirii si pacii, un erou.

Societatea imaginata de Benoit Duteurtre aici ne va parea absurda, este societatea in care esti sanatos, vesel si iubesti orice copil, altfel de ia mama dracului. Unii l-au comparat cu Franz Kafka, mi se pare exagerat, nu are suferinta si alienarea acestuia. Este o lume gretos de roz si birocratica, unde esti fortat sa fii fericit dupa cum vor ei, un fel de 1984 ce nu sperie, dar socheaza prin absurd. Un Orwell diabetic. Fumatorii sunt prigoniti aici mai ceva ca vrajitoarele in Salem, au tot mai putine locuri unde sa se bucure de viciu, sunt pocniti de campanii si amenzi, se ascund ca liceenii prin toalete, pentru a savura acel cilindru mic de hartie plin cu iarba lui Al din balta. In tabara ostracizatilor, la celaltalt capat al lumii, il gasim pe eroul nostru , fumator ilegalist. Intelectual, mereu in conflict cu sefii sai imbecili, ocupand un post bun si bine platit, nu ii pasa de regulile si valorile impuse de lumea in care traieste. Vrea sa fumeze, vrea sa se simta bine, vrea sa se bucure de viata asa cum o vede el. Iubeste si este iubit, nu are copii pentru ca ii detesta, iar placerea sa secreta este sa fumeze la birou. Numai ca locul unde lucreaza este impanzit de copii. Parte birouri, parte cresa, gradinita, loc de joaca, intr-o lume in care copiii sunt imparatii atotputernici ai zilei, in care ei sunt noii stapani, unde cuvantul si interesele lor primeaza, iar adultii trebuie sa ii slujeasca sau sa duca viata unui evreu in al treilea Reich. Orice greseala, orice suparare minora adusa unui copil, te distruge. Nu il mai iubesti pe Marele Frate, dar iubesti fiecare copil.

Ori eroul nostru ii detesta. Nu se teme de ei, ii respinge, ii dispretuieste, il obosesc, il sufoca, ceea ce il face suspect. Obisnuieste sa se ascunda in toaleta institutiei, departe de detectoarele de fum, isi da jos pantalonii, se aseaza pe tron si fumeaza cate o tigara, cu detasarea si placerea celui care triseaza sistemul si incalca regulile. Gustul tigarii devine secundar, marea placere este sa nu respecti niste interdictii idioate, mai ales cand sunt in favoarea copiilor, adica celor pe care ii detesti. Mica sa fronda – destul de grava totusi pentru lumea sa – il duce la dezastru cand este prins fumand in toaleta. Cel care il prinde este o fetita, la fel ca toate celelalte, pe care nefericitul o ameninta sa nu spuna nimic.

De aici incepe gloriosul dezastru. De la fumatul in loc interzis. Acuzatiile aduse vor fi insa infinit mai grave, ii vor distruge viata si il vor forta sa incerce, la fel ca Desire, ca castige simpatia publicului intr-un joc televizat extrem, cu un singur castigator, in care marea sa sansa este sa piarda. Daca va castiga sau nu pana la sfarsit…

Nu a fost deloc o carte rea, ci una destul de buna. Ideea interzicerii fumatului pana la consecinte orwelliene mi-a dat fiori, ca oricarui fumator. Sa stii ca din cauza pasiunii tale ajungi sa iti distrugi identitatea si sa te pierzi pe tine – iata ceva mai cumplit decat spectrul cancerului. Tocmai de aceea am renuntat la tigari. De vreo cateva luni fumez pipa.