Iata unul dintre cele mai interesante site-uri dedicate trupei, si din cate stiu eu singurul care analizeaza secunda cu secunda The Wall. Unul dintre albumele mele de suflet, pe care l-as recomanda oricui, oricand, ascultat prima oara cu destui ani in urma, la care revin mereu fara sa ma plictisesc si fara sa am senzatia de saturatie, de suficient. Mi se pare perfect, fiecare nota, fiecare vers, fiecare imagine este acolo unde ar fi trebuit sa fie. Chiar daca il stiu deja pe dinafara. Genul de album (sau mai bine creatie) despre care ai vrea sa scrii sau sa vorbesti, dar ti-e frica. Ti-e frica pentru ca indiferent ce faci, riscul de a spune o tampenie este urias. In epoca, The Wall a fost interpretat de multi ca un atac la adresa Zidului Berlinului sau ca o expresie a alienarii vedetei. Pentru mine, ar fi o explicatie prea simpla. Insuficienta. The Wall a fost mereu Zidul… Si asta inseamna totul.Pink Floyd - The Wall. A Complete Analysis
Albumul este prezentat pe site cu o minutiozitate maniacala, clipa cu clipa. Initial mi-a dat fiori, gandindu-ma cat va fi durat sa analizezi un dublu album, in format audio si video, pana sa ii dai o interpretare de gen. De la When the Tigers Broke Free, part 1 pana la Isn't This Where We Came In? fiecare piesa este disecata in cate un articol, insotit de imagini din filmul omonim (genial, by the way). Ce inseamna fiecare vers, ce legaturi exista sau ar putea exista intre acest album si restul creatiilor Pink, ce au incercat membrii trupei sa spuna si ce credem ca ar fi incercat, ce semnifica o anume fraza muzicala sau un cadru de pelicula pe care altminteri le-am trece cu vederea. Ce este cu Pink, cine a fost Mother, cum ajunge sa fie rock star si cum se pierde de ceilalti, inconjurandu-se de zid, cine sunt profesorii, cine sunt inchizitorii, cum ajungi sa fii liderul unei organizatii de neoprit, ce inseamna de fapt razboiul cu ceilalti, cine si ce sunt ceilalti, cum se inchide definitiv zidul.
Am avut rabdare sa citesc mai tot site-ul, piesa cu piesa, ascultand pe fundal albumul, mai facand o pauza sa vad secventa din film. Intelegi altfel ce a fost cu albumul asta si de ce este considerat si azi o capodopera. Este fascinanta reteaua de referinte, trimiteri, interpretari existenta aici. E practic o lucrare doctorala despre The Wall decat o simpla prezentare a albumului, si chiar as fi curios sa aflu daca cei de la Pink Floyd si-ar privi la fel creatia dupa cateva ore petrecute pe site. In afara analizei albumului, avem si o sectiune de Frequently Asked Questions, care raspunde la intrebarile generale privind The Wall.
Genul de site pe care il recomand celor care iubesc albumul, celor care il mai asculta, celor care il detesta si celor care nu au auzit de el. De ascultat pe fundal Pink Floyd. Obligatoriu.
11 comments:
Am sa incerc si eu lectura si auditia: pin'-atunci Pink Floydu' meu preferat e inca "Wish you were here"...shine on you crazy diamond!! :-)
Cred ca la mine ar fi pe locul doi in topul Pink Floyd. Lectura si auditie placuta.
Cred ca e singurul album pe care nu concep sa nu-l ascult cap-coada fara oprire. Iar pentru asta trebuie sa imi rezerv si timp, ceea ce face placerea si mai mare.
Corect, asa trebuie ascultat. Doar ca te cam intoarce pe dos de fiecare data si nu te mai lasa intreg. E un album riscant.
Wow! Nu stiam de site-ul asta. Mersi de recomandare. Poate in weekend imi fac timp si gasesc si un moment de liniste (e musai sa fiu singura, sa fie liniste si sa nu fiu presata de nimic atunci cand ma las prada psihedelicelor acorduri floydiene) ma inarmez cu o sticla de vin (oi fi eu mare amatoare de bere dar cu Floyd beau numai vin :D), dau drumul la The Wall in fundal si ma pun pe citit. Adevarul e ca niciodata n-am incercat sa teoretizez albumul asta, sa-l analizez, sa vorbesc cu altii despre el si nici macar sa citesc prea multe despre el. Nici nu pot sa il ascult oricand si oricum. Pe langa liniste si timp am nevoie si de o stare speciala. Iar in perioadele mai intunecate si depresive din viata mea imi era chiar teama sa il ascult. Auzind, din greseala, la cineva acasa, Confortably Numb, intr-o astfel de perioada, am simtit ca sunt pe punctul de a claca definitiv. Efectiv I couldn't take it.
Stiu senzatia, trebuie o stare speciala pentru The Wall. Si nici asa nu rezisti prea bine, e sufocant de bun. Cred ca imi fac si eu timp in weekend pentru el.
Ai dreptate, asa simt de fiecare data....
Mai întâi am auzit muzica lui "The Wall". Primul contact cu Pink Floyd. Motivul pentru care m-am apucat serios de engleză, ca să-i pot înţelege toate cuvintele...
Apoi, crescând oleacă, am văzut la o prietenă filmul. M-am despărţit de el bolnavă pentru totdeauna. De fiecare dată când îl văd încerc aceeaşi senzaţie, nimic nu s-a estompat în timp, iar impactul asupra mea este comparabil numai cu cel pe care l-a avut mai târziu o singură carte: "Patimile după Piteşti"...
Cam aşa încep lucrurile importante. Cu o întâmplare aproape nesemnificativă, care ia la un moment dat înfăţişarea unei cavalcade de neoprit.
Cine ar fi crezut cândva că lumea se va schimba definitiv pentru mine, în momentul în care într-un film la o prietenă am să văd cum se croşetează un zid?...
Eternel : superb spus. Dupa The Wall chiar nu mai ramai la fel, ceva se schimba.
Cat despre Paul Goma, poate ar fi cazul sa scriu si despre el. Doar au fost cateva carti importante pentru mine.
Cu toata simpatia si aprecierea pentru acest excelent articol, pun aici, impreuna cu salutarile mele, o interpretare de exceptie a piesei "Shine on you crazy diamond", a celor de la Pink Floyd, asa cum a fost ea realizata de Joe Satriani.
Auditie placuta! :)
http://youtube.com/watch?v=SLsc40Ugcq8
Nasti, multumesc foarte mult pentru piesa.
Post a Comment