John Fante - Intreaba praful

Ai o senzatie aparte cand iti vezi primul text tiparit. Nu conteaza in ce ziar puchinos sau revista uitata de lume. Nu conteaza ca este ceva ce tu pana la urma n-ai citi. Nici ca nu ti-a iesit poate perfect. Este al tau. Te uiti pe foaia mai buna sau mai proasta, citesti cateva randuri pe sarite si iti spui "asta am scris eu". Pe urma te rutinezi si ajungi chiar sa uiti senzatia. Multi cunoasteti foarte bine senzatia, unii ati publicat sute si chiar mii de texte, dar acea deflorare editoriala ramane.

Asa ca l-am inteles pe Arturo Bandini, eroul din “Drumul spre Los Angeles”, care acum, in “Intreaba praful”, a ajuns la Los Angeles, unde incearca sa supravietuiasca fara bani, fara prieteni, fara mancare si tutun, amenintat mereu sa fie dat afara din camera mizera de hotel. Nu are sperante, are doar convingerea ca va rupe lumea in doua cu randurile sale si siguranta ca va fi un mare scriitor. Care va avea cel mai fin tutun de pipa - aici il inteleg - cele mai frumoase si usuratice femei, cei mai multi admiratori, cele mai multe exemplare vandute, cel mai sigur viitor, cea mai rapida masina, el ramanand insa acelasi rebel controversat. Controversat, dar in esenta un pseudo-scriitor ratat. Traieste o viata singuratica, viseaza mult, se hraneste cu portocalele cumparate cu 5 centi duzina de la un nipon milos, bea cand poate, fumeaza chistoace culese de pe strada, bate furibund la masina pagini pe care le rupe a doua zi. Nu este un boem, este un pusti hranit cu prea multe carti nedigerate. Si cu stomacul chinuit de prea multe portocale. Care vrea doar sa fie un mare scriitor. De fapt, el este de la nastere un mare scriitor. Doar ca ceilalti nu au aflat-o inca.

Insa a reusit deja sa publice prima sa povestire, “Catelul care a ras”, intr-o revista pe care practic nu o citeste nimeni. Asta nu inseamna prea mult. Gloria, banii, femeile, editurile tarandu-se in coate, interviurile, vila, pipele, toate mai au de asteptat. Abia a doua povestire, aparuta sub titlul “Dealurile de mult uitate” in revista condusa de un anume J. C. Hackmuth ii va aduce gloria - 175 de dolari, o suma imensa pentru Arturo Bandini. Pe care o va cheltui incercand sa o impresioneze pe Camilla, o chelnerita mexicana dintr-un local jegos, singura care i-a rapit inima genialului Arturo Bandini. Ea este mexicana, ea are parul lung si negru, ea are sani mari inghesuiti intr-o uniforma prea mult spalata, ea serveste la mese, ea poarta sandale rupte si vechi, ea face baie goala in mare, ea isi cumpara pantofi albi cu toc inalt ea este visul vacant al lui Bandini, ea face glume macabre, ea fumeaza marijuana ascunsa in sifonier, ea vrea o dragoste noua, ea nu este impresionata de catei si dealuri, ea nu vrea dragostea lui Bandini. El nici nu i-o poate oferi, dar ajunge sa uite de scris din cauza ei. Cei doi se chinuie reciproc intr-un joc periculos, se jignesc ingrozitor, se despart, ajung aproape sa faca dragoste si se despart din nou. Dependenta de alinarea adusa de marijuana, atrasa de un barbat care apartine unei alte lumi, Camilla are o forta de seductie pura, originara, aproape animalica, fara fineturi, rafinamente, tehnici. Respira prin toti porii fapturii sale un miros caruia Bandini nu ii poate rezista.

Arturo Bandini, scriitorul care continua sa scrie intr-o camera de hotel, in speranta ca va fi din nou publicat - si chiar va reusi mai tarziu - se arunca intr-o poveste de dragoste cu frumoasa si nevrotica mexicana, lucreaza inversunat la primul sau roman, este parasit si incearca sa uite. Ca un sot grijuliu si serios, care a avut o criza a varstei mijlocii si a fugit dupa simpatica chelnerita din barul mizer. Revine la masina sa de scris, isi cumpara tutun, iese la plimbare in haine elegante si scrie primul sau roman. Incearca sa uite pana cand Camilla revine si ii cere sfaturi si sprijin pentru noul ei iubit, Sammy, barman si scriitor infect. Avand mai putin de un an de trait, Sammy nu va fi niciodata mai mult decat un scriitor prost. Dar unul in care Camilla crede. Un barbat aspru, simplu, care nu ezita sa o pocneasca din gand in gand, care nu ii dedica pagini intregi, care nu viseaza ca ea sa revina macar o data. Un barbat cu picioarele pe pamant. Nu un scriitor. Ii va parasi insa in final pe amandoi, alungata de Sammy si dorita cu disperare de Arturo, intorcandu-se in desertul unde scriitorul o vazuse mereu ca apartinand, lasand in urma primul roman semnat de Arturo Bandini. Roman pe care nu l-ar fi citit niciodata. Un exemplar cade pe urmele ei in final. Inutil. Camilla a ales sa plece, Bandini a ramas scriitor, Sammy este Sammy. Nimic din ceea ce s-a intamplat intre ei nu va schimba lumea. Nici macar mica lor lume.

Primul meu text a fost o stiruta despre un atentat in Irak. Aparuta intr-un ziar mai putin cunoscut. Nu cred ca avea mai mult de 8 randuri, dar avea 17 morti si 20 si ceva de raniti. Masina-capcana. Era pe vremea cand credeam ca vreau sa fiu ziarist. M-am dovedit total nepotrivit pentru o astfel de meserie. Ca si pentru oricare alta.