Marcel Picard - Tarot. Practici si interpretari.

Cred ca este cea mai cunoscuta dintre lucrarile de profil aparute la noi. Nu este cea mai buna si nici una neaparat de referinta, dar nici nu se poate spune ca exista un interes prea mare pentru subiect. Publicata in doua editii de Nemira, a fost (cred) prima lucrare despre Tarot care venea si cu un set de carti - Marsilia, doar arcanele majore, din pacate. Calitatea cartilor a fost surprinzator de buna de fiecare data, iar cum era vorba despre unul dintre cele mai cunoscute seturi de Tarot, la un pret suprinzator de scazut (atunci) am inteles ca a fost ceva vanzare. N-am mai vazut de ceva vreme cartile, iar volumele din prima si a doua editie erau la un moment dat la reduceri, in anticariatele din centru.

Tarotul de Marsilia editat de Nemira si distribuit cu cartea - desi l-am gasit de vanzare si separat - este foarte bun. De fapt, unul dintre cele mai bune seturi "clasice". L-am vazut prin diverse locuri, in colectia mai multor persoane mai mult sau mai putin paralele cu subiectul. La un moment dat in anumite cercuri devenise un cadou care te scapa de obligatii. Tranteai cartea si pachetul de Tarot in bratele sarbatoritului si te infigeai in masa cu bunatati. Jenanta a fost aniversarea la care trei au adus acelasi cadou - Picard si Marsilia. Dar nu stiu cati dintre acestia au citit cartea cap-coada.

Specialistii spun despre Tarotul de Marsilia ca pastreaza cel mai bine elementele initiale, ca este cel mai aproape de imaginile primare ale cartilor, iar Marcel Picard tocmai asta si incearca sa demonstreze in lucrarea sa. "Tarot. Practici si interpretari" are doua parti : una practic, dedicata lucrului efectiv cu pachetul de arcane majore - cum se pastreaza Tarotul, cum se foloseste pentru divinatie, tiraje, interpretari, legaturi intre Tarot si alte metode - si una teoretica, sa-i spunem, de departe cea mai interesanta, in care cele 22 de arcane majore sunt prezentate una cate una. De la Scamator si pana la Mat, Picard are inteligenta si cultura necesare pentru a analiza lama cu lama. Fiecare arcana majora devine o mica poveste, dar nu este deloc ceea ce a incercat Calvino in "Castelul…" sau. De aceasta data este cineva care cunoaste multe despre istoria si practicile Tarotului - si despre ocultism in general - iar aceste capitole sunt splendide exemple de antropologie culturala. Cu unele elemente ce tin de fictiunea speculativa, dar interesant strecurate in corpul textului, mici inadvertente, intr-un un stil poate cam neglijent.

Sa luam de exemplu arcana mea preferata, IX, Hermitul. In esenta, prima reprezentare este cea a inteleptului ascetic, a descoperitorului, a magului ce a inceput sa raspandeasca intunericul cu felinarul sau, pornit la drum sprijinindu-se in toiagul sacerdotal, gata sa cucereasca mai departe misterele. Picard, pe urmele ocultistilor si specialistilor din trecut, “diseca” practic arcana, demonstrand ca nici un element nu este decorativ sau intamplator. Nici unul nu a fost un capriciu al graficianului anonim. Faptul ca personajul arcanei priveste spre dreapta simbolizeaza viitorul, pozitivul ; are barba, parul si fata de culoarea carnii pentru ca reuseste sa uneasca intelepciunea cu materia ; cele trei riduri de pe frunte formeaza un triunghi ; culoarea mantiei aminteste de noaptea pura, disimuleaza, ascunde si camufleaza ; felinarul aduce lumina in noaptea necunoasterii, flacara fiind aparata de peretii de sticla ; tinut cu mana dreapta, foarte sus, raspandeste tenebrele si semnifica nazuintele inalte ; toiagul, de culoare trandafirie, se aseamana prin forma cu un sarpe, trimitand la caduceu sau la toiagul preschimbat in sarpe de catre Moise ; este sprijin, insemn al autoritatii, unealta magica.

Sunt doar cateva dintre explicatiile pe care Marcel Picard le ofera pentru elementele ce compun arcana, si face la fel pentru fiecare dintre arcanele majore. Nimic nu este la intamplare si nimic nu este uitat. O cuta, o culoare, un milimetru patrat pot avea valori simbolice uriase, iar Tarotul este descompus si recompus intr-o maniera aproape postmoderna, pentru a fi inteles in toate detaliile sale. La final avem o prezentare a principiilor practice : cum se impregneaza Tarotul pentru a putea fi folosit, cum se face o etalare, reguli si recomandari, exemple de tiraje, un tabel al sensurilor primare ale arcanelor, pentru lame normale si pentru cele rasturnate. Suficient pentru un incepator si un bun punct de pornire.

Cartea lui Marcel Picard este perfectibila. Sunt mici erori, referinte care nu se confirma si idei fortate ; redactarea ar fi putut fi mai inchegata, mai atenta ; prezentarea sintetica a sensurilor si semnificatiilor arcanelor este totusi mult prea schematica ; poate deruta la inceput prin explicatiile complicate ale elementelor Tarotului. Dar nu sunt defecte majore. Pentru un prim pas, ramane cea mai buna alegere aparuta pe piata romaneasca. Din pacate, multe alte titluri sunt compilari, adesea neinspirate. Asa ca, vrem nu vrem, revenim mereu la Picard.