Irvine Welsh – Porno

Trainspotting mi-a placut enorm. Dar m-a facut si sa ma tem ca Welsh nu va mai scrie nimic la acelasi nivel. Din fericire odata cu Porno, continuarea cu titlu neortodox si simplu, Welsh mi-a dovedit ca ma inselam. Este la acelasi nivel. Sau foarte putin…mai putin. Ideea de a continua aventurile grupului de drogati/ratati/furiosi, dupa ce Mark Renton le tradase increderea, incalcase toate regulile si disparuse cu toti banii, mi s-a parut cel putin interesanta. Dupa mini-decameronul drogurilor, avem o saga a pornografiei. Cum sa faci un film porno in stil Irvine Welsh ?

Au trecut 10 ani de la evenimentele din Trainspotting. Un deceniu in care fostii junkies au ajuns fie oameni de afaceri curati, care au inlocuit dava cu elitista si mult mai scumpa heroina si freamatul pentru bani, fie ratati care se feresc de heroina si o ard pe speed. Mark Renton, cel care le-a dat cea mai mare teapa imaginabila, care a trecut peste orice prietenie si promisiune, a ajuns in Amsterdam, unde este un rezonabil organizator de party-uri si co-proprietar de club. Sick Boy a devenit domnul Simon Williamson, revenit in Leith unde preia un pub ordinar, pe care vrea sa il transforme intr-o afacere macar profitabila, daca nu de top. Spud, ratatul Spud, omul caruia nimic nu ii iesea si care ar fi facut totul pentru o doza, a inlocuit heroina cu speed si pastile de tot felul, isi pierde vremea prin baruri de duzina, spera ca lucrurile vor fi bine. Ba, mai mult, se apuca sa scrie o istorie a Leith-ului, mai mult ca sa se convinga pe sine ca nu este chiar un gunoi. Va fi, asa cum era de asteptat, inca un esec. Dar cel mai periculos a ramas psihopatul Begbie, Franco, singurul cu adevarat dement, singurul care nu avea nevoie de dava pentru a se distruge. Eliberat din inchisoare, are o singura obsesie : Mark Renton. Rentboy. Omul care i-a tras-o si care trebuie sa plateasca.

Cand grupul se va reuni – cu un Renton picat mai mult pe neasteptate inapoi acasa, ferindu-se de Begbie, un Sick Boy furios, dar deschis spre noi afaceri, si un Spud aerian si cu creierul aproape prajit – este momentul sa o ia de la capat. Doar ca de aceasta data nu mai sunt drogurile. Nu mai e dava. Sigur, ramane cocaina, dar asta este cu totul altceva. Ideea, banala in aparenta, este cheia romanului. Nu vor mai face trafic cu droguri, nu vor mai face cate o invarteala, o afacere marunta, totul pentru o doza. Vor face un film porno. Si nu un film porno de amatori, ci unul cu scenariu, replici, costume, profunzimi metafizice – ok, nu chiar, gen – care va fi lansat cu ajutorul relatiilor lui Renton din Amsterdam. Pentru ca un film porno nu este pana la urma decat un produs. O piesa infinitezimala dintr-o industrie gigantica. Mereu in expansiune. Cum spune la un moment dat Welsh, industria care a creat Internetul. Si au nevoie de camere, un regizor, gagici frumoase si “actori” care sa evolueze la comanda. Impreuna cu noile lor cuceriri si noii parteneri, femei superbe si dorince de experiente, masculi idioti dar bine dotati, cei doi – Renton si Williamson - incep cea mai reusita parte a cartii : turnarea efectiva a filmului.

Nu stiu cum se desfasoara lucrurile pe platoul de filmare al unui film porno. Dar am incredere in Welsh. Iar acesta reuseste o performanta dificila. O buna parte din roman se desfasoara aici : se filmeaza, se pregatesc scene, sunt descrise scenele, accidentele, apar firestile bloopers, reticentele, refuzurile, frustrarile. In spatele produsului se munceste serios, chiar daca pare ca este doar regulat cat e ziua de lunga. Numai ca pentru un minut care sa dea bine pe banda se trag alte 100 care nu folosesc la nimic. Welsh nu este nici aici un pudibond, spune lucrurilor pe nume, foloseste termenii de strada si nu unii docti, eufemistici. Numai ca reuseste rara performanta de a nu fi vulgar. Si nici macar obscen. E adevarat ca limita mea de toleranta fata de obscen este ridicata, dar Welsh reuseste o alta performanta stilistica. Totul este descris cu lux de amanunte, fiecare penetrare, fiecare pozitie, fiecare idee isi face loc in fraza, este surprinsa perfect natura mecanica a sexului-afacere. Si totusi nu se ajunge la vulgaritate, la gratuit. Exista chiar si cateva momente, scurte, de un erotism surprinzator. Economia si cursul textului sunt astfel gandite incat sa fie evocatoare, clare si bine tinute in frau. Nu am avut senzatia de repetitie, de oboseala, de umplutura, de mizerie. Am gustat umorul, m-a amuzat imaginea evocata, agitatia, repetitia, ridicolul, obsesia. Cartea merita citita macar pentru aceasta abordare a pseudo-pornografiei din spatele produsului final. Cum sa scrii bine despre cativa cetateni care si-o trag in fata camerei.

Filmul, cu un titlu pe masura – cititi cartea – va ajunge, cu un strop de ajutor, la celebrul festival de profil de la … Cannes. Succes, glorie, femei, cocaina de cea mai buna calitate, stralucirea reflectoarelor. Pentru ca dincolo de pornografie aceasta este tema centrala a romanului : evadarea din anonimat. Daca in Trainspotting personajele incercau sa scape de dava, de aceasta data fiecare vrea, intr-un fel sau altul, sa scapa de mediocritate, de ratare chiar, prin orice mijloace, indiferent care, pentru a obtine respectul, banii, dragostea, linistea. Confirmarea ca si tu contezi, ca nu esti un nimeni, ca ai putut sa lasi totul in urma si sa tii fruntea sus. Pana la final insa nimeni nu va reusi cu adevarat. Inchisi in cerc, la un pas de succes, vor vedea cum certitudinile se rastoarna. Adesea intr-o maniera socanta.

Traducerea, semnata de Andra Matzal – care a tradus si Trainspotting – este exceptionala. Vie, dura, adaptand perfect argoul lor argoului nostru. Atat de bine incat suna cat se poate de familiar si autentic. Personajele sunt deja familiare celor care au citit Trainspotting – chiar iti starnesc pofta de a-l reciti, umorul marca Welsh este omniprezent, realismul situatiilor este la locul sau, atmosfera sumbra si agitata este aceeasi. Si totusi, cumva se simt cei zece ani, inca o dovada ca Irvine Welsh stie sa scrie. Structural, este preluata si amplificata constructia din Trainspotting. Capitolele scurte se succed in cele trei parti ale romanului, vocile narative – surprinzator de diferentiate – se schimba de la unul la celalalt, si adesea acelasi eveniment, fie si anodin, capata o alta nuanta reflectat si povestit de un alt personaj. Registrul devine in scurt timp usor de recunoscut si iti spui “a, asta e Spud, asta e Sick Boy”, etc.

Porno este un roman pe care l-as recomanda oricui, cu doua conditii : sa accepte fara pudibonderii subiectul si sa fie pregatit pentru un limbaj foarte liber. In rest – un roman excelent. O poveste care te prinde de la o pagina la alta. Plus ca finalul este deschis, asa ca, cine stie…Poate Welsh va continua.

Mai e ceva de spus la final ? Da. Sa nu ai incredere in nimeni. Absolut in nimeni. Mai ales cand vrei sa intri pe piata pornografiei. Cam asta este concluzia.