Tara, Legiunea, Capitanul. Miscarea Legionara in documente de istorie orala

Timp de 10 ani mai multi cercetatori de la Centrul de istorie orala al Societatii Romane de Radiodifuziune (centru de care am aflat abia acum) au participat la un proiect dificil si delicat : realizarea unor interviuri ample cu unii dintre membrii supravietuitori ai Miscarii Legionare. Inceput in 1993, anul in care Horia Sima murea lasand Legiunea fara un alt lider, a fost un proiect lipsit de mediatizarea meritata. Din pacate. Printre numele alese de istorici s-au numarat Mircea Nicolau, Serban Milcoveanu, Dumitru Groza, Ana Maria Marin, Nae Tudorica, Nicolae Cracea, Ion Gavrila Ogoranu, Traian Popescu, Ovidiu Gaina, Alexandru Serafim, Filon Verca. Cei mai multi dintre ei nu mai sunt astazi in viata. Si cu siguranta ca numele nu suna familiar decat celor chiar pasionati de subiect.

Fragmente din aceste interviuri alcatuiesc volumul “Tara, Legiunea, Capitanul…” aparut recent la Humanitas (unde s-a reeditat si cea mai buna istorie a ML, lucrarea lui Armin Heinen). Se pare ca subiectul inca intereseaza. Si vinde. Selectia, suficienta pentru cei care vor sa afle cate ceva despre legionari, ofera informatii despre Fratiile de Cruce, Statul National-Legionar, congresele studentesti, Echipa Mortii, perioada primului exil in Germania, inceputurile rezistentei anti-comuniste, atentatele savarsite de legionari si represiunile autoritatilor impotriva lor. Dar si informatii interesante despre viata cotidiana a legionarilor, taberele de munca, comertul legionar, campaniile electorale, personalitatile Miscarii, momente dramatice, etc. Peste toate, in majoritatea interviurilor alese, se suprapune imaginea dominanta a Capitanului, Corneliu Zelea Codreanu, inca privit de toti legionarii ca liderul venerat, in timp ce succesorul sau, Horia Sima, este departe de a primi acelasi tratament.

Miscarea Legionara, subiect tratat cu voracitate la inceputul anilor 90 de presa de tot felul, tocmai pentru ca fusese o tema tabu pret de decenii, ramane o tema de cercetare in egala masura fascinanta si dificila. Fascinanta, pentru ca este greu de inteles astazi ce si cum s-a intamplat in perioada interbelica si in anii razboiului cu majoritatea tineretului roman (si nu numai). Cum de tineri intelectuali de prestigiu (dar nu numai) s-au dedicat cu fanatism unui Capitan si au ajuns sa fie adesea ucisi sau alungati in exil in numele unui ideal ce imbina antisemitismul si ortodoxia, caritatea si violenta, cultul muncii, eroismul si sacrificiul de sine cu atacurile virulente, nu o singura data fizice, la adresa adversarilor. Dificila, pentru ca sensibilitatile, lipsa unor documente esentiale, preconceptiile din ambele tabere si tendintele de diabolizare si angelizare s-au pastrat, chiar si in randul cercetatorilor mai tineri. Pana nu demult, cea mai des intalnita viziune era cea acuzatoare, diabolizanta, fortand adesea evidentele istorice pentru a ajunge la concluzii cel putin hilare din punct de vedere logic. Si in loc de a prezenta legionarismul asa cum a fost de fapt, cu dramele si greselile sale (nu putine la numar) se ajungea la un nou discurs de desfiintare si falsificare. Ignorand adesea contributiile istoricilor straini, paradoxal sau nu mai obiectivi si mai buni cunoscatori ai fenomenului.

Volumul “Tara, Legiunea, Capitanul…” isi propune insa o alta abordare, oferind informatii din exterior. Greu accesibile astazi, pentru ca titlurile din literatura legionara (pentru a nu mai vorbi de arhive sau presa interbelica) se gasesc foarte greu, iar subiectul nu este tocmai unul pasionant pentru oricine. Aici insa legionari importanti sau din esalonul secund ofera informatii putin cunoscute in afara gruparii, in peste 92 de interviuri, aranjate pe capitole tematice, fiind in acelasi timp un exemplu de manual pentru “istoria orala” dar si o imagine inedita a Miscarii Legionare vazuta de veteranii sai, la mai bine de jumatate de secol de la sfarsitul efemerului stat national-legionar. Fara a fi evaluate, judecate sau prezentate in vreun fel. Materialul brut. Cateva teme si momente importante din istoria ML, unele putin cunoscute, asa cum au fost traite de principalii actori. ML din interior. Este pasionant  Ceva similar a fost volumul “Miscarea Legionara intre adevar si mistificare”, un dialog intre Liviu Valenas si Mircea Dumitriu, atunci unul dintre liderii Miscarii Legionare, aflata intr-o perpetua reorganizare. Volum interesant pentru prezentarea Legiunii post-decembriste, dar fatalmente marcat si el de un discurs cu accente puternice de hagiografie, trecand anumite lucruri sub tacere sau prezentand versiuni mult “edulcorate”. In timp ce de aceasta data multe secrete sunt scoase la iveala.  

E pasionant sa vezi cum in interviuri versiuni “oficializate” in presa si literatura legionara pret de decenii sunt rasturnate chiar de martorii vremii. Cel mai bun exemplu ar fi masacrul de la Jilava, din 26-27 noiembrie 1940, cand peste 60 de fosti politicieni si militari, implicati in represiunile anti-legionare, au fost asasinati de mai multe echipe legionare, chiar in incinta inchisorii. Multi ani, versiunea “simista” era ca legionarii care ii deshumau pe Codreanu, Decemviri si Nicadori nu si-au mai putut stapani furia si intr-o singura noapte i-au executat pe cei implicati in asasinate, detinuti atunci la Jilava. Un act spontan de pedepsire. De fapt, dupa cum recunosc in interviuri legionari ca Dumitru Grozea sau Serban Milcoveanu, totul a fost minutios planificat, de teama ca cei vinovati de represiunea anti-legionara ar putea scapa.  Si nu este singura dezvaluire, la fel de interesante sunt si relatarile privind al doilea exil din Germania, dupa “rebeliunea legionara” (prezentata in continuare ca o lovitura de stat data de Antonescu). Sau detaliile putin cunoscute despre ascensiunea lui Sima la conducerea Miscarii si lupta dintre diversele factiuni. Viata din Fratiile de Cruce sau din studentimea legionara, viata de cuib, lupta electorala, lupta anti-comunista. Ori asasinarea lui Nicolae Iorga, atentatul care practic a ingropat Legiunea, veteranii insistand ca a fost o initiativa dementa a ucigasilor, fara asentimentul conducerii. Relatia cu Germania nazista, inca o controversa in istoria Legiunii, este narata aici cu alte detalii surprinzatoare, multe dintre ele inedite.

In egala masura elemente si momente-cheie din istoria legionara sunt prezentate adesea eufemistic, trecute cu vederea, ignorate sau prezentate distorsionat. Antisemitismul, principala acuzatie adusa legionarilor si un element central al doctrinei Miscarii, este ignorat de veterani sau considerat un element minor, un detaliu, simpla exagerare, o reactie fireasca la prezenta evreilor. Rebeliunea ramane in versiunea legionara o lovitura de stat data de Antonescu, avand sprijin german, desi lucrurile sunt mult mai complexe.  Daca majoritatea erorilor si asasinatelor de dupa asasinarea lui Codreanu sunt trecute in contul taberei simiste si mai ales a lui Sima, este vizibila tentatia de a prezenta Legiunea intr-o versiune “aurita”, pozitiva, eroica. Desi sunt si voci care il prezinta pe controversatul Sima ca succesorul de drept al Capitanului venerat.

O carte interesanta, un volum care se citeste usor, dar greu de apreciat si inteles cu adevarat de cei care nu stiu mai nimic despre Miscarea Legionara, mai ales despre perioada Horia Sima si exil. Categoric nu este o lucrare de introducere in subiect sau o istorie obiectiva si suficienta. Ofera insa ceea ce era necesar pentru echilibru : o alta viziune asupra evenimentelor. Poate nu neaparat cea corecta sau general acceptata, dar mai mult decat utila cercetatorului si cititorului interesat. Sigur ca ar fi fost bine ca volumul sa fie mai consistent, dar selectia mi se pare suficienta si definitorie. O aparitie care m-a surprins placut si pe care o recomand.