Primit de pe Blog de carti urmatoarea leapsa :
„…dacă ai avea de ales, să mori sau să-ţi cobori cuvintele în pământ, în locul tău, să fie mâncate de viermi, şterse, uitate, iar tu să rămâi deasupra trăind veşnic, ce-ai face?” (citatul este din Cristian Tudor Popescu, Libertatea urii, Polirom, 2004, p. 6).
De lenes ce sunt nici macar nu am scos diacriticile.
Poate nimic nu ma ingrozeste mai tare decat viata vesnica. Sa mergi mai departe, ca iepurasul Duracell, sa alergi singur de tampit fara nici o tinta, sa vezi cum putinele lucruri si fiinte care au contat dispar. Sa duci la infinit maratonul asta grotesc numit existenta. Vorba lui Bartleby « prefer sa nu ».
Si cum nu am spus/scris vreodata ceva care ar merita sa ramana, spre disperarea generatiilor succesoare (si nici nu sunt sanse) prefer sa fiu eu cel care dispare. Sper ca definitiv, pentru mine o eventuala mantuire sau trecere in alt plan, oricare ar fi, e terifianta. Pur si simplu sa mor si gata, sa dispar. Asa sunt linistit stiind ca cenusa mea, nu foarte multa (am slabit teribil in ultimele luni) va sta frumos intr-un borcan de ceramica, de un kil, amestecata cu o portie generoasa din tutunul de pipa care va fi preferat in ultimul an de viata. Numai sa nu ma fumeze cineva...
8 comments:
Perfect de acord.
Prefer sa-mi ramana cuvintele deasupra.
Hai sa zicem ca daca ai avea tu optiunea asta ar avea-o si altii, iti poti imagina o lume in care oamenii ar putea alege? Eu cred ca in cazul asta cuvintele ramase ar fi putine si prin asta cu atat mai pretioase dar ar ramane deasupra alaturi de ele tocmai cei ce n-ar sti sa le aprecieze...
Zenobia
Dar cu blogul ce facem ?
Lupul Alb : eu nici atat, mai bine dispar cu totul.
Zenobia : mi-e teama ca intr-o astfel de lume toti marlanii ar trai vesnic. Si cum spui si tu, n-ar putea nici in zece eternitati sa priceapa macar o silaba din ce a ramas de la ceilalti.
Suciu : il vindem la patron si lasam familiile rentiere :) Asta daca nu il stergem cu limba de moarte.
O, dar ce teatral mi se pare ce spune CTP.L-am mai vayut undeva si mi-a displacut...ma rog.
Dar imaginea asta citita la tine este, desi amara, remarcabila:
''Sa mergi mai departe, ca iepurasul Duracell, sa alergi singur de tampit fara nici o tinta, sa vezi cum putinele lucruri si fiinte care au contat dispar. Sa duci la infinit maratonul asta grotesc numit existenta. Vorba lui Bartleby « prefer sa nu ».''
iar in privinta slabitului din ultimele luni, iarta ma ca ma amestec, trebuie sa vezi ce si sum, din timp, o stiu pe propria mi piele
Delaskela : cu slabitul e din motiv de serviciu, alerg toata ziua si asta nu prea in favoarea mea. Sper ca nu e si altceva. Sper. E CTP teatral, cred ca ar recunoaste, dar mie tot imi place pentru Omohom si Vremea manzului sec. Si mi-a placut si aici.
Depinde, iti poti face un scop de tip ura suprema si sa devii o caricatura de tip comic book. Mai nasol e ca viata vensnica nu inseamna invincibilitate iar paranoia si obsesia propriei importante te-ar da gata la un punct.
Krossfire : un fel de Punisher in lumea ta, da, ai dreptate. Ai dreptate, e unul dintre motivele pentru care mi-ar fi frica sa traiesc prea mult.
Post a Comment