5 Apr 2010

Vlad Musatescu : Contratimp

Specialistii in "vladmusatescologie" stiu ca Tatapetre, bunicul fabulos al viitorului Al Conan Doi, a murit la 92 de ani (aproximativi), dupa ce se napustise cu velocipedul in urmarirea scroafei, rasturnandu-se in pulberea drumului cand roata deselata s-a dat peste cap.

Micul Vlad reuseste sa ajunga langa batranul in agonie, asistand mai apoi la o inmormantare de mahala, in dulcele stil clasic, ceremonie care ii spulbera si ultimele sperante ca nu are o familie psihotica si traznita pana la apogeu. Este un moment-cheie in toate scrierile sale, o separare brutala de copilarie a celui care visa sa ajunga capitan de submarin, poet si explorator, viitorul Marincu alb si mort ca zincu', autorul nemuritoarei mini-epopei "Balada celor trei carabusi striviti de o usa trantita". Si unul dintre primii tehnoredactori din presa romana.

In Contratimp se pleaca tocmai de la acest moment. Multi ani dupa petrecerea dintre cei vii a lui Tatapetre, Al Conan afla de la Ralita ca se va lansa un roman de aventuri, Tare ca piatra, semnat de un anonim Bazil Avaru. Dar o lansare cum putini scribalai spera sa aiba, in librarie centrala si centrata pe senzational, cu multi invitati, tigari Kent si presa. Mult pentru un debutant, tinut suspect de duios in brate de un editor barfit in epoca. Spectacol pe care fireste ca Ralita-Hagita il preface in praf si pulbere, sau mai exact in haos, cu aceeasi inconstienta celebra pentru pasionata de romane din colectia Serie Noir si fumatoare de Marasesti. Cumplite tigari. Genial personaj.

Numai ca cei doi parteneri in mirabila si delicata arta a detectivisticii zabauce, secondati de candidul Mironescu-Biletel, isi dau seama cu stupoare ca primul volum al opului Tare ca piatra (al doilea fiind "in curs de aparitie") este inspirat la litera din gromovnicul lui Tatapetre. Gromovnicul, o cronica de familie in mai multe registre comerciale, in care Tatapetre scrisese viata neamului si ii incondeiase pe toti cu un amestec de trascau de Matau si vitriol, era disparut de multe decenii. Ascunzand nu doar secretele familiei, ci si - din ce se barfea - secretul unei fabuloase averi ascunse de Tatapetre, gromovnicul a fost cautat cu inversunare de toti urmasii. Fara succes. Numai ca acum "Al baietelule" si tanti Ralita vor sa afle cum a pus mana Bazil Avaru pe asemenea sursa documentara si unde e gromovnicul. A fost Bazil Avaru un prieten al lui Tatapetre ? A pus mana intamplator pe registre ? A avut Bazil Avaru ceva de a face cu strania moarte a batranului, prezentata mult mai sangeros decat in alte scrieri ale lui Vlad Musatescu ? Inclusiv cu o bucata de bulumac infipta in matele lui Tatapetre.

Intriga, intre Agatha Cristie si Ilf si Petrov, te prinde si pentru un timp pare ca nu te va mai lasa, ca va fi un alt roman clasic pentru Vlad Musatescu. Multe dintre detaliile din viata lui Tatapetre sunt cunoscute din alte carti : iubirile de tinerete, povestea cu pravalia falimentata nu fara intentie, vasta magazie-biblioteca, iubirea pentru fasolea cu carnati si trascau, tari si ceaiul facut in castron de salata, dragostea pentru micul detectiv, conflictele cu restul copiilor, lacomi si mereu in cautare de bani, cu nevasta apriga si artagoasa. Daca ai citit Aventurile aproximative deja stii cele mai multe dintre ele, aici primesti doar ceva detalii excedentare. Pas cu pas, Al Conan Doi, Ralita si Biletel incep sa redescopere lucruri mai putin cunoscute din trecutul batranului si al mahalalei pitestene unde se petrecuse toata povestea. Si pe la jumatate cartea se rupe.

In locul unei povesti ca cele de neuitat din seria Jocurilor, cu personaje sarite de pe fix, cu nume chiznovate si biografii pe masura, Contratimp devine ceva intre roman politist si cronica de familie, un talmes-balmes in care se amesteca tigani, interlopi, legionari, militari, prostituate, scandaluri de coruptie si fugari. Un amestec bizar si prea departe de clasicele "musatesciene", ce m-a dezamagit pana la final. In final, dupa ce afla adevarata identitate a lui Bazil Avaru, iar Al Conan isi redescopera si o uitata iubita din copilarie, echipa de soc reuseste sa descurce itele si sa dea de urmele gromovnicului si mai ales de comoara. Numai ca, in stilul Tatapetre, comoara nu este tocmai ce se asteptau. Sau, mai curand, unde se asteptau.

Prima data cand un roman de Vlad Musatescu nu m-a entuziasmat. Am citit si recitit tetralogia jocurilor rotofeiului detectiv, cred ca stiu mai multe despre universul cartilor sale decat despre numeroase alte titluri, mai bine cotate de critica serioasa si publicul elitist, iar Biba, Babane si Babacu se numara printre eroii mei de suflet. Si oricine si-ar fi dorit o matusa aidoma celebrei Tanti Ralita. Am fost la un pas, cand mi-am luat un cocker miniaturial, sa-i zic Nea Misu Falconetti.

Faptul ca Adevarul l-a reeditat aproape complet (nu, nu sunt operele complete, lipseste destul din pacate) a fost pentru mine un eveniment editorial pe cinste. Insa Contratimp nu mai are acelasi farmec. Incercand un roman politist clasic si "serios", diluandu-si umorul deja celebru, Vlad Musatescu a pierdut ceva esential. Contratimp merita citit daca deja le-ai ferfenitit pe celelalte si vrei sa afli mai multe despre Tatapetre si viata lui. Este, pana la urma, cartea despre Tatapetre si traznaile acestui batran pe care nu poti sa nu-l iubesti. Dar e prea incurcat, prea fortat pe alocuri si prea haotic pentru ce sperasem. Prea serios, poate. Nu m-am mai surprins razand in hohote pagina dupa pagina. Pentru completisti si cei care isi pregatesc diploma in "vladmusatescologie" merita citit. Mi-a placut in mare, imi doream sa-mi placa si mai mult.

Foto: okazii.ro



8 comments:

Offshore said...

cartea o am in raft..dar nu am citit o pana acum:))

Neinfectat De Comunism said...

am sa cumpar sa o citesc si eu...hristos a inviat darius...cat despre ziua asta de 2 aprilie cand se pare ca socialistii fac crize de spasmofilie la vederea flacarii violete, ce sa zic...faceti-va un vaccin, luati usturoi, ceva...eu oricum votez deceniul "Nu Nastase"te astept la mine pe blog unde fostul presedinte Iliescu cere interzicerea urmatoarelor: skinny jeans, i-pod, i-phone, i-pad, fara piercing, bluzele decoltate fara sutien, fara role, etc...,

paul said...

http://paulgabor.com/2010/04/07/mizerabila-blogosfera/

Gingasia said...

http://www.tias.com/9105/PictPage/3923621834.html

Cinabru said...

Offshore : daca ai mai citit Vlad Musatescu pana acum, merita. Daca nu, fugi la jocurile detectivului Conan. Dar cauta-le prin anticariate, pentru ca pretul editiei Adevarul e cam piperat.

Neinfectat de comunism : adevarat a inviat. Nu te opri, te citesc mereu cu placere. Si arde-i pe cetatenii in cauza mereu.

Paul : am vazut si altele mai rele in trei ani, crede-ma. Asta e, mergi mai departe si nu pune la inima.

Gingasia : multumesc frumos. 12 centi o cutie ? Cum o fi fost oare, ca pare un aromatic usor si elegant.

Alin said...

Nu credeam sa mai intalnesc pe cineva care apreciaza cartile lui Vlad Musatescu. Cand vorbeam despre ele, cu entuziasm, ma simteam ciudat: putini se pot bucura cu adevarat de umorul nebun al cartilor lui... Si da, mie Contratimp mi s-a parut trista, fortata, un pic deprimanta...

Cinabru said...

Alin : Vlad Musatescu mi se pare unul dintre cei mai subapreciati autori de la noi. A avut succes de critica atunci, a luat cateva premii, a avut si un succes de public peste asteptari, dar dupa '90 parca a fost trecut in linia secunda. Sau si mai rau. Merita mult mai mult. In afara de colectia Adevarul - admirabila, dar nu completa - ar trebui reeditat in editii de masa, ar trebui sa se vorbeasca despre el, sa se scrie, sa se ... In fine, Vlad Musatescu trebuie impus si redescoperit.

Contratimp a fost altceva, a incercat un nou registru, dar nu i-a reusit prea bine. Senzatia de trist si fortat, da, ai perfecta dreptate. Nu a mers. Dar jocurile si restul sunt atat de faine. Sa stii ca mai suntem fani Vlad Musatescu, dar ma tem ca suntem din generatia anilor '80.

vulcano said...
This comment has been removed by the author.

Post a Comment

Share This