18 May 2011

Underwood Universal Portable (1947)

Cred ca mi-am dorit o masina de scris inca din copilarie, desi astazi nu as putea spune unde si cand am vazut prima la lucru. Dar mi-am dorit-o, asa cum in loc de casetofon rusesc as fi vrut un pick-up si placi. Malitiosii ar spune ca eram pasionat de vintage inainte sa apara moda. In felul meu un avangardist infantil.



Nu mi-am luat o masina de scris nici in anii de scoala, nici in 1999-2000 cand in Centrul Vechi anticariatele disparute astazi gemeau de masini de scris, la preturi decente, bine pastrate, toate modelele si marcile pe care le mai admir acum doar online, pe Okazii sau Ebay. Am preferat atunci sa dau banii pe altele, mai putin importante sau uitate astazi. Unul dintre numeroasele regrete. Mai ales amintirea unei masini de scris vazute in vitrina unui magazinas de pe Covaci, undeva prin vara lui '99 (posibil). Era o masina de scris portabila, mecanica, de un rosu visiniu suprinzator de intens armonizat perfect cu carul si laturile mate, lucioasa, parea foarte bine pastrata, folosita de cineva care o vazuse mai importanta decat o simpla unealta. Se poate sa fi fost o Optima, poate o Erika, greu de spus dupa atata timp, desi n-am uitat linia generala si cromatica. Si acum imi pare rau ca n-am aflat macar cat costa, sau daca era de vanzare. 

De-a lungul anilor aveam sa vad la lucru un Olivetti Lettera 32 (pana acum cea mai buna si fiabila masina de scris "intalnita"). M-am jucat cu un Robotron (nu as recomanda) si am admirat o Erika si o Smith-Corona. M-am amuzat cu un tanc de masina ruseasca (parca) pentru clapele careia aveai nevoie de forta si dorinta de a reusi sa scrii ceva. Mi-am luat prima masina mecanica de scris (dupa ce primisem una electrica, un Sharp A 4000 in stare foarte buna) abia de curand, dupa 30 de ani. Un Underwood Universal Portable, produs conform numarului de serie in 1947. Multumesc, Mrg

Un pic de istorie

Primele masini de scris portabile purtand marca Underwood apar, din cate am aflat, undeva prin 1919/1920, dupa ce compania se bucurase deja de succes cu masini de scris mari, de birou, foarte fiabile, cel mai de succes model fiind No 5. Dupa seriile cu trei randuri de clape apar cele mai noi, cu patru randuri (din 1926), unele finisate pentru a imita lemnul, cu rolele panglicii neacoperite, pastrand ca aspect foarte mult din vechile modele, dar la dimensiuni mai reduse si folosind mai putin metal. De la jumatatea anilor '30 pana spre 1950 apare o gama interesanta de portabile, inclusiv  Universal, pentru ca anii '50 sa aduca o clara influenta italiana (de altfel in 1963 se realizeaza si fuziunea cu mult mai puternicii Olivetti). Masini in culori vii, compacte, chiar mai usoare, imitand modele de succes la Olivetti L22 si L32 sau elvetienele Hermes. Leader sau Ace sunt cele mai bune exemple de gen. In anii '60 si pana in '80, dupa fuziune, majoritatea masinilor produse vor purta marca Olivetti-Underwood sau Underwood-Olivetti, fiind facute in Italia sau, mai rar, in Spania. Modele frumoase, bine facute, dar pasionatii le reprosau o anumita, sa-i spunem, frivolitate, departe de masivitatea stilului original Underwood. 

Impresii

Este prima data cand am avut ocazia sa ma joc dupa pofta inimii cu o masina de scris. Ideea de portabilitate trebuie sa fi fost diferita atunci, are cu totul peste patru kilograme, daca nu trece usor de cinci. Foarte bine intretinuta, unsa cu grija acum nu prea mult timp, functioneaza perfect dupa ce te obisnuiesti. A venit si cu o panglica bicolora, negru-rosu (Pelikan), am intr-o cutie si o panglica neagra noua, dar deocamdata ne descurcam foarte bine cu ce avem. Negru mat, rugos, fara luciul pe care il aveau o Erika sau Remington in anii interbelici, iti da impresia ca e facuta din fonta. Carul se misca usor, iar sunetul de clopotel care te anunta ca te apropii de capatul randului - indescriptibil. In partea dreapta are selector de culori cu trei pozitii (negru, middle, rosu) si un selector Touch, pentru a regla forta cu care litera loveste hartia. Sincer sa fiu n-am vazut prea mare diferenta intre nivelul 1 si nivelul 5, poate cu o panglica noua. E adevarat ca pe nivelul maxim pe spatele hartiei se imprima literele in relief, ca un Braille rasturnat. Mult mai silentioasa decat ma asteptam, departe de acel tacanit de mitraliera miniaturiala pe care l-am auzit la alte modele, iti cere un timp de acomodare. Obisnuit cu tastele, claviatura iti pare rigida si neinduplecata in primele zile, pana cand ii prinzi ritmul si incepi sa-i intelegi muzicalitatea. Apoi e chestiune de timp si inspiratie. Singurele probleme raman consumabilele (unde mai gasesti azi panglici) si o eventuala reparatie (Doamne fereste). 

Cateva caracteristici interesante:

- spre deosebire de alte modele, rolele panglicii nu se invart automat, pe masura ce scrii, ruland banda. Din cand in cand, dupa pofta inimii, o misti tu cu un mic tumburus aflat in partea laterala dreapta, jos. Mi-a luat ceva timp pana sa descopar ce este si la ce foloseste.  

- LE : spuneam ca nu poti seta marginile foii. Poti. Lipsa de experienta mi-a jucat festa, desi nici un manual nu ar fi fost rau. Deasupra tamburului, sub un capac pe care il credeam decorativ, ai o rigla gradata pe care selectezi marginile pana la care sa se miste carul.  

- din cand in cand, fara avertisment, lasa un spatiu suplimentar fara sa apesti pe Space. Am inteles ca e o problema mecanica destul de des intalnita, nu prea grava, dar nici nu am stiinta necesara pentru reparatii. Merge bine si asa. 


Daca as avea timpul, spatiul si finantele necesare, as extinde colectia cu un Olivetti (sper la un L 32, desi nici 22 nu este rau), un IBM Selectric 3 (singura masina electrica pe care o vreau), un Baby-Hermes si, eventual, ceva de la Adler. Nu neaparat modele rare, cat bine intretinute, functionale - macar fara probleme majore - si frumoase. Si cunoscandu-ma ar fi doar primul pas. Sa vad pe unde le pun.

Foto Underwood No 5 : http://mrtypewriter.tripod.com

14 comments:

mofturi de ochelarist said...

Eu am o masina de scris "Consul". Astept s-o refolosesc cand va incepe criza mondiala de energie electrica!

Cinabru said...

Despre Consul nu stiu prea multe, nici nu cred ca am vazut vreuna de aproape. Ar fi o idee ca alternativa, dar ce facem cu reparatiile si panglicile ? Consumabilele ne usuca :) Ar fi interesante cateva poze, sunt chiar curios.

ana said...

ai vazut proiectul celor de la the guardian? cu scriitori si masinile lor de scris
http://www.guardian.co.uk/books/gallery/2011/may/11/authors-typewriters-in-pictures#/?picture=374451806&index=4

Altheate said...

O noua colectie? Un nou hobby? Dar sotia ce spune?

Cinabru said...

Imi pare rau pentru intarzierea cu care raspund.

Ana : multumesc foarte mult pentru link. Gasisem ceva similar pe un blog despre masinile de scris, poate incropesc un articol mai incolo, cine stie.

Altheate : cam asa ceva, o noua colectie in formare. Deocamdata doar doua masini de scris, dar cine stie. Sotia ? Pai cred ca am cea mai grozava sotie din lume daca nu mi-a condimentat inca inghetata cu stricnina. Posibil sa am unele calitati ascunse.

mrg said...

Cu placere, Cinabru! Restul s-a spus, nu? ;-)

Cinabru said...

Eu iti multumesc. Nu mai ai una ? Doua sau trei ? :)

Tomata cu scufita said...

Si eu am doua masini de scris in boxa. nu stiu ce firma sunt, insa daca le vrei pentru colectia ta, sunt dispusa sa ti le trimit. mai ales ca una dintre ele are valoare sentimentala - a fost masina de scris pe care am invatat eu sa dactilografiez, masina pe care tatal meu mi-o aducea in weekenduri de la colegele lui de lucru. :) Insa, desi imi e draga, tot in pivnita sta. So, just say the words si ale tale sunt. :)

Cinabru said...

Multumesc frumos, Tomato. Sa ma gandesc cum ar fi mai bine sa le trimiti, sa vad ce si cum. Iti dau un mail cand aflu ceva, ok. Si multumesc din suflet, promit sa am grija de ele si sa le folosesc cu drag.

lascaris said...

Cand am vazut prima masina de scris am ramas profund impresionat. Era la Sibiu, pe cand eram in vacanta la un unchi ziarist. Mi-am petrecut ore bune cercetand-o si jucandu-ma scriind tot felul de prostioare. Din cate imi amintesc, pe acea vreme, cine avea acasa masina descris trebuia sa o declare la politie (sau secu).
Dupa ceva vreme (prin anii 90) mi-am convins parintii sa imi cumpere o masina de scris compacta, de mici dimensiuni. Are o culoare intre mustar si portocaliu si un capac de plastic, care o acopera in totalitate (mai putin fundul). Astfel inchisa seamana cu o mica servieta. Sotia mea (pe atunci prietena) a folosit-o pt lucrarea de licenta (pe care apoi altcineva i-a batut-o la calculator). Acum sta cuminte in sifonier, detronata de tehnologii mai moderne.

Cinabru said...

Lascaris: cand ai un pic de timp, poate imi spui ce marca era, chiar sunt curios. Mi-ar fi placut sa am una cand eram pusti, din pacate nu s-a intamplat. Ai mei mi-au luat calculator, in ideea ca voi deveni inginer. Well, nu s-a prea intamplat asta, si nici nu-mi dau seama de unde asa o dorinta. Dar astazi imi pare de 1000 de ori mai interesanta o masina de scris decat laptopul pe care scriu. Si la care inca mai platesc.
Macar pentru faptul ca atunci cand deschizi o masina, chiar o portabila micuta, si vezi increngatura aia de metal nu iti dai seama ce si cum.

lascaris said...

Am scos-o la lumina si am gasit urmatoarele inscriptii:"Sperry Remington" si "Tenfifty" (asta este modelul cred). Are un comutator (o parghie) pt a muta de pe banda neagra pe cea rosie.

Anonymous said...

am si eu in casa o masina de scris UNDERWOOD STANDARD PORTABLE , ma atrag foarte mult aceste masini de scris , dar , poate pare de ras , nu stiu deloc sa folosesc o masina de scris , nici macar cum sa-i pun hartia :( , ma puteti ajuta sa invat mai multe despre cum sa folosesc aceasta masina de scris? multumesc !!!

Anonymous said...
This comment has been removed by a blog administrator.

Post a Comment

Share This