6 Jul 2011

Citind Turnul Intunecat

Am ajuns la volumul 4, Vrajitorul si globul de cristal, in traducerea excelenta a aceluiasi Mircea Pricajan. Imi place sa cred ca a inceput deja sa lucreze la volumul 5, nu de alta, dar rabdarea nu a fost niciodata punctul meu forte. Imi pare rau acum ca am amanat atat de mult seria Dark Tower, poate unde Ochii dragonului nu m-a entuziasmat, iar ideea unui King-fantasy/cyberpunk (mai ales ca nu sunt un lector al genului) nu mi se parea ca s-ar potrivi cu restul cartilor. Eram totusi curios, mai ales dupa ce in Orasul BantuiIT aparuse Testoasa, cea care la un moment dat nu a mai putut sa ajute. Poate murise in carapacea ei, inecata cu o alta galaxie. Am inceput sa citesc fara sa stiu mai nimic despre saga Dark Tower, asa ca surpriza a fost uriasa. Ma bucur ca m-am inselat. Poate ca e adevarat ca anumite carti apar singure la momentul potrivit. Cu ajutorul generozitatii cuiva foarte, foarte drag. 

De multa vreme nu am mai citit o carte cu atat de multa placere. Valabil pentru toate cele patru parti. De la Pistolarul am uitat de tot. Si ca trebuie sa-mi caut de lucru (cat mai repede), si cam am datorii prin toate partile, si ca trebuia sa primesc niste telefoane care nu au mai venit, si ca partea a cincea inca nu a aparut si cred ca va mai dura, si ca fiecare zi aduce o suta de probleme mici si vreo cateva mai maricele. Mi-am abandonat in mod iresponsabil si blamabil si copiii, care au descoperit ca daca tata e absent pot sa stea pe jocurile cu Tom si Jerry cat au pofta. Am redescoperit placerea de a citi o carte, in ultimul rand ma lasasem pe tanjeala. Preferam sa recitesc, si daca se putea mai putin beletristica. Dintr-o pornire nostalgica, influentat de cateva dosare cu xeroxuri si notite vechi de zece ani, revenisem la interbelic - jurnale, memorii, documente, istorie, presa literara si politica a epocii. O forma de escapism. Scut impotriva litost. Alternand cu ceva clasici sau ceva Vlad Musatescu (Extravagantul Conan Doi s-a bucurat deja de un numar incredibil de recitiri), Hasek si Trei grasani. S-a cam terminat cu nostalgiile. 

Acum sunt in lumea Turnului Intunecat. Ka-tet. 




6 comments:

lavinia said...

A, misto, si eu vreau sa le iau si le tot dau ocol. Chiar, parca mi-ai deschis gustul pentru King, merge la fix si in perioada asta. Astept si recenziile. :)

Cinabru said...

Te rog sa le iei, mai ales ca acum Nemira le are o promotie generoasa. King merge la fix oricand, cel putin pentru mine :) Nu stiu daca sunt capabil sa scriu despre cartile astea, sincer sa fiu, poate dupa ce mai trece fascinatia. Cand o fi si asta...

Anonymous said...

Dupa ce am citit ieri blogul tau am mers si eu sa iau cartea. Am aterizat intr-un magazin Diverta si am gasit cartea la 87.90 iar pe celelalte 3 le-am luat de la un prieten. Acum m-am pus pe lectura. O sa revin sa iti spun cum mi s-au parut :)

Cinabru said...

Of, daca le luai direct de la Nemira erau undeva pe la 110 sau ceva de gen toate 4. Trebuia sa pun link. Oricum, astept sa-mi spui cum ti s-a parut Pistolarul :) Lectura placuta.

Unknown said...

Din pacate iata ca Mircea a incetat colaborarea cu Nemira, iar restul volumelor vor fi traduse de altcineva (macar atat sper). Sunt... intristat. Am cumparat fiecare volum de cum a aparut si am tot amanat lectura, sperand ca seria de traduceri sa se incheie cat mai repede si sa devorez Tuenul cap-coada. Pana la acel moment ma voi delecta insa cu alte King-uri. Acum de exemplu citesc 11.22.63 (in traducerea reusita a Ruxandrei Toma) si chiar mi se pare foarte buna. Imi place la fel de mult ca clasicele lui.

Cinabru said...

Mda, am aflat si eu. Pacat. Eu luasem primele patru, apoi am citit 5-6 in engleza, paperback de la Hodder, acum 7 si probabil The Wind... pe Kindle. Sper ca diferenta stilistica sa nu fie stridenta intre versiunea lui Mircea si a celui/celei care va continua saga. Traducerea la 11.22.63 mi-a placut, mai ales ca Ruxandra Toma a stilizat si King-ul meu preferat, IT.

Post a Comment

Share This