27 Aug 2011

Peterson Old Dublin


Tutun : latakia (Cipru), virginie, oriental, black cavendish
Aspect tutun : ribbon
Aroma : mixtură englezească
Tarie : medie
WAF : scăzut
Prezentare : cutie 50 grame

Dacă îmi aduc bine aminte, Old Dublin a fost primul tutun cu latakia adus pe piața românească. L-am fumat inițial la două întâlniri, și m-a surprins plăcut. Era o mixtură englezească onestă, cu destulă latakie pentru gusturile mele de atunci, și chiar dacă nu putea egala un Dunhill sau un Samuel Gawith rămânea totuși un Peterson bun. Așa cum am mai scris, Peterson îmi pare o marcă ”de școală”, care te ajută să descoperi latakia, să începi să guști și să apreciezi un perique în cantități apreciabile, să fumezi corect un flake. Sau, dacă preferi aromaticele, gama este suficient de largă și de calitate. Din când în când s-a întâmplat să fumez câte o pipă de Old Dublin, așa că în final mi-am luat o cutie. Mai ales că rămăsesem fără provizii. 

Mirosul este de latakie, puternic și neplăcut pe scara WAF, cu un vag iz de oriental și aparent o urmă de virginie. Potrivit de umed (nu l-am aerisit deloc) tutunul din cutie e un amestec tăiat mărunt de negru lucios și auriu fin, suficient de apetisant cât să te îndemne la o fumată. Se aprinde ușor și arde relativ constant până la final. Gustul inițial este de amestec englezesc clasic: latakie cipriotă cu foarte puțin oriental, susținută de consistența cavendishului, făcându-se simțită vag și vremelnic și dulceața de virginie. E un gust inconstant, s-ar putea să placă sau tocmai să deranjeze prin alternanțele dese. Aici se simte bine latakia, aici apare o mixtură dulce-amăruie. Spre jumătate fumul devine mai amar, mai puternic și ușor picant. La final rămâne scrumul tare și închis la culoare. Nu înfierbântă pipa (în limite rezonabile și fumat corect), nu înțeapă la limbă. 

Concluzie: la începuturi mi-a plăcut mult mai mult decât acum. E un tutun bun mai ales pentru cei care fac trecerea spre mixturile englezești, se găsește ușor, iar prețul este corect. Nu l-aș fuma în fiecare zi, dar din când în când merge foarte bine, chiar dacă latakia nu îl face prea popular în public, mai ales printre nefumători. Categoric este unul dintre tutunurile de care mă leagă o oarecare doză de nostalgie a începuturilor. Merită încercat. 

5 comments:

humidor said...

Eu am alta teorie. Old Dublin care se producea in 2008 era net superior. La fel si Orientalul. Cu Old Dublin, cumparat de la pipe-shop l-am corupt pe Mrg la latakii. Era la fel de bun ca Dunhillul de acum (care, la randul lui e mai prost decat cel produs inainte de anii 90)... Alte vremuri.

Cinabru said...

Am prins prea putin Old Dublin vechi, s-ar putea sa-l fi fumat la un moment dat, dar nu sunt sigur deloc. S-ar putea sa ai dreptate, si daca se apropia de Dunhill nu pot decat sa regret ca l-am scapat. Poate sa fie o schimbare de reteta sau pur si simplu tutunurile folosite sunt mai slab calitative?

humidor said...

Cred ca e totul scimbat, au fost interzise anumite substante, se folosesc alte tutunuri si productia s-a mutat in alte fabrici.

mrg said...

Asa este, Humidor ma are pe constiinta cu dependenta mea de latakii. El si fratele meu, care mi-a adus un Dunhill Night Cap. Acum, nu mai stiu care a fost primul tabac cu latakie fumat in ordine cronologica. Dar nici nu mai conteaza - am ramas fidel latakiei. Ce-i drept, o mai insel din in cand cu cate o virginie, dar asta doar asa... pasager, ca sa pot redescoperi din nou dragostea dintai ;-)

Cinabru said...

Humidor: cred ca ai dreptate, cutia asta a fost dezamagitoare. Fumabila, dar departe de ce imi aduceam aminte. In ritmul asta revin la aromatice, macar de la ele nu ma astept la prea mult.

Mrg: si pe urma m-ai corupt si pe mine cu o punguta de "monstre". Cred ca prima a fost un Squadron Leader, care mi-a placut enorm, desi era total diferit de ce mai fumasem. Eu am o problema cu fidelitatea, tot schimb, tot trec la altul, tot incerc. Ce mai, sunt infidel cu metoda.

Post a Comment

Share This