13 Apr 2014

Edward Lee - Vampire Lodge


Edward Lee, considerat ”regele” splatterpunk-ului, genul în care pornografia extremă și sadismul omnivalent se îmbină spre încântarea sau dezgustul potențialului cititor, autorul care a reușit să transforme până și un shoggoth într-un erou de fantezii bolnave-inseminatoare, autor al unei cărți pentru copii? Mai urmează să găsim o înregistrare de arhivă, eventual o peliculă de 8 mm, cu HP Lovecraft citind Bucle Aurii și cei trei ursuleți pentru prichindeii fără branhii din Providence. 

În spiritul seriei Goosebump (poate cel mai cunoscut exemplu al genului) sau al aventurilor eroilor imaginați de Charlaine Harris Edward Lee construiește o poveste cu vampiri pentru lectorii ce nu au împlinit un deceniu. Măcar în teorie. Fără să fie un titlu de referință pentru Lee această narațiune cu o misterioasă casă, carismatic-tenebroasă mătușă (ce aduce puțin cu Elvira) și numeroase secrete mi-a procurat o delectare suspectă. Una din acele plăceri vinovate. Dacă pasiunea pentru splatterpunk nu ar fi genul de interes pe care e mai bine să-l ascunzi într-o societate mai simandicoasă. Și nu e singura carte pentru copii publicată de Edward Lee. Paradoxal. 


Dracula. Vampirella. Vampirii din Near Dark sau din The Lost Boys. Fright Night. Seria Hammer Horror cu Christopher Lee (și nu numai). Kevin Bennell are 13 ani și este fascinat de vampiri. Așa că putem presupune că a văzut toate filmele de mai sus, clasicele genului, și multe altele, va fi citit o bună parte din cărțile și articolele cu și despre vampiri, eventual are un poster pe perete cu Nosferatu. Originalul din 1922, regizat de Murnau și salvat printr-o întâmplare de la distrugere. Este pasionat de vampiri, știind în egală măsură că aceștia nu există. Pentru un astfel de domeniu chiar trebuie să duci clasica suspension of disbelief la extrem. Poate că alți puști de vârsta lui sunt obsedați de fotbal american, baseball sau mașini, dar Kevin se mulțumește cu statutul neoficial de expert în vampirologie. Horror-geek. Cel mai bun din familia sa, nu prea interesată de un asemenea hobby. 

Când toată familia pleacă pentru excursia anuală - după sacralizatul Thanksgiving - la superba și atât de retrasa cabină de vânătoare a mătușii Carolyn, una din acele rude enigmatice pe care le placi pentru că așa trebuie, deși nu prea știi multe despre ele, s-ar putea ca pasiunea să se dovedească utilă. Deosebit de utilă. Mătușa Carolyn este prin excelență bizară. Un soi de Morticia. Mereu palidă, nu iese niciodată la lumina soarelui, preferă hainele mulate și negre, iar dacă în alte condiții i-ar putea trezi lui Kevin un soi de pasiune cu accente incestuoase, de această dată îl îngrozește. Casa, mereu răcoroasă, labirintică, plină de uși închise și chiar un pasaj secret (poate mai multe) nu este chiar genul de reședință pe care încerci să o vinzi sau să o prezinți turiștilor ca locul perfect pentru o vacanță de neuitat. Doar, eventual, pentru vacanța finală. De ce mătușica nu iese niciodată afară? De ce Kevin descoperă un straniu îngrijitor care tot sapă noaptea în pădure? De ce pe unii dintre copaci găsește tot felul de semne? Și oare acolo, undeva în subsol, este chiar un coșciug? Iar dacă toate acestea sunt reale, iar Kevin nu suferă de o demență precoce ori de o imaginație infantil-febrilă, atunci s-ar putea ca vampirii să nu fie doar un mit? S-ar putea ca acolo, undeva, să fie chiar temutul Dracula (lordul devenit deja un clișeu).

O scriere horror pentru copii purtând semnătura lui Edward Lee va fi categoric diferită de pleiada de vampiri strălucitori, succubuși carismatici și fătuci adolescente angrenate în lupta eternă pentru o tabăra sau alta, conflict cât mai romantizat cu putință, eventual cu un adaos de dulce care ar stârni oricui un diabet al lecturii și un rapid abandon. Nu doar că îi recunoști stilul, chiar în lipsa ororilor obscene care l-au consacrat, dar se simte mâna unui autor cu experiență, care știe cum să construiască o poveste care te prinde, chiar dacă una mult mai accesibilă, ca pentru mult mai tinerii săi cititori. Au fost momente când în calitatea de pasionat cu oarecare experiență a lecturii când vine vorba de horror m-am simțit din nou ca un debutant în domeniu, și chiar mi-ar fi plăcut să fi avut așa ceva în bibliotecă pe la 11-12 ani. Nu aveam. În principal citeam benzi desenate franțuzești și câte un titlu din biografia școlară obligatorie. Robinson Crusoe. Tom Sawyer. 

Un Edward Lee light. Un Edward Lee care fără a emite pretenții la statutul de capodoperă weird-fiction se citește cu neașteptat de multă plăcere. 

0 comments:

Post a Comment

Share This