17 Jun 2014

Queen: Live At The Rainbow '74 - în curând


Am așteptat vestea cea bună de mult prea mult timp. Inițial a fost doar un zvon ce circula pe Queenzone. Nu că ar fi fost pentru prima oară când lansarea oficială a unui concert memorabil (despre care toți știam că există, mai ales că apăruse într-o versiune dramatic editată pe casetă video în 1992) este amânată în repetate rânduri. Perfecționism? Nehotărâre? Mod de lucru? Aceeași blestemată obsesie pentru calitate care face în continuare ca adevărate bijuterii ca Earl's Court, Paris 1979 (toate trei), Hammersmith 79 sau Hyde Park să nu aibă parte de ”oficializarea” mult dorită? Oricare ar fi explicația reală deja renunțasem la ideea unui Live at the Rainbow 74 remasterizat. Și totuși... de la un simplu zvon a devenit un anunț oficial. Și o mare surpriză, pentru că mă așteptam la Hammersmith 75. Ceea ce îmi dă speranțe pentru viitoarele apariții, chiar dacă ultimele opțiuni ale trupei m-au cam pus pe gânduri. În sens negativ.



Queen: Live At The Rainbow '74 se va lansa în mai multe formate - CD, dublu CD, Super Deluxe Box Set, dublu și cvadruplu vinil - și reunește nu unul, ci trei concerte din turneele Queen II și Sheer Heart Attack, perioadă superbă pentru istoria trupei și cu totul diferită de acea imagine deja stereotipă impusă în mentalul colectiv de Wembley 86 și tot angrenajul purtând titlul de Magic Tour. Freddie cu mustață, geaca galbenă, o să rămânem împreună până la moarte, mascotele A Kind of Magic, primul concert în spatele Cortinei de Fier, etc. Nivel greu de atins de alte formații, dar obiectiv vorbind nu cea mai bună eră pentru Queen. Superbă, memorabilă, etc, inserați după gust alte superlative, dar anii 70 au pentru Queen un farmec și mai ales o forță colosală în concert, prea puțin documentată și exploatată oficial. Sper să fie doar primul pas și la un moment dat să pot lua un Houston 77 original și remasterizat. Sau un Live Killers video, poate cea mai bună epocă pentru Queen pe scenă. 

Un pic de istoric. Pe 31 martie 1974 trupa ar fi trebuit să susțină ultimul show din turneul Queen II, la Rainbow Theatre din Londra. A fost penultimul, în ultimul moment fiind organizat un concert de final pe 2 aprilie 1974, la Birmingham, cu un setlist aproape identic.  Albumul omonim era deja un succes, iar un concert având în setlist piese ca White Queen (As It Began), Keep Yourself Alive, Seven Seas Of Rhye, Ogre Battle, Great King Rat sau medley-ul de final cu Be Bop A Lula sau Jailhouse Rock , pentru a nu mai menționa și Liar, nu putea fi altceva decât un succes. Ceea ce a și fost. 
Deacon John, Freddie, Roger, Brian. 31 martie 1974

Întregistrări parțiale au circulat ca bootleg-uri audio, și chiar incomplete și nu de cea mai bună calitate demonstrau că trupa merita încă de atunci să devină o legendă. Au fost filmate și câteva piese, trei mai exact (patru dacă luăm în considerare reprise-ul pentru Son and Daughter), inițial disponibile doar în cercul select al pasionaților. Concertul trebuia să fie primul album live al trupei, lansat înainte de Sheer Heart Attack, mixat de același Roy Thomas Baker, în bună măsură responsabil de succesul primelor patru discuri Queen. Așa cum s-a întâmplat adesea în istoria mai nouă și mai veche a formației proiectul a fost abandonat fără prea multe regrete - nici nu vreau să mă gândesc acum la recent îngropatele antologii - și toată energia s-a îndreptat spre Sheer Heart Attack, al treilea LP, marcând o radicală evoluție. Un album excelent. Și un turneu din multe puncte de vedere mai bun decât precedentul.  

Probabil 20 noiembrie 1974.
Chiar dacă ideea unui album live avea să fie abandonată până la controversatul Live Killers din 1979 (un dublu disc având plusurile și, din păcate, minusurile sale, după cum avea să remarce chiar și Roger Taylor)  la puțin timp după începutul turneului Sheer Heart Attack trupa decide să filmeze integral două concerte, din 19 și 20 noiembrie 1974, sperând la o revenire triumfală pe aceeași scenă de la Rainbow Theatre. Așa cum s-a întâmplat din păcate și cu Montreal sau Rio 85 rezultatul final a fost un mix între cele două seri (ar fi interesant de știut dacă în arhive se mai păstrează filmările originale) și o versiune de circa jumătate de oră avea să fie prezentată anii următori în cinematografe, în deschiderea unor pelicule ca "The Song Remains The Same", "Live At Pompeii" sau "The Wall". O altă versiune, de 52 de minute, a fost lansată pe casetă video abia în 1992, în Box of Trix, un set dedicat exclusiv fanilor și categoric prea puțin interesant pentru marele public. Și ca mai de fiecare dată au fost destui cei nemulțumiți de numeroasele editări și alterări ale sunetului, mai ales cei care deja cunoșteau cele două concerte datorită acelorași bootleg-uri audio, de calitate bună spre foarte bună și relativ complete. Iar fanii maniacali au ajuns în final la concluzia că VHS-ul conținea în principal filmări din a doua seară, cea de 20 noiembrie, în timp ce sunetul era un amestec din 19 și 20. Sherlock Holmes în lumea Queen. 

Setlist-ul includea de această dată piese de pe noul album, ca Now I’m Here, Flick Of The Wrist, Stone Cold Crazy, Killer Queen alături de piesele mai vechi de pe Queen II. Trupa a fost poate mai puțin relaxată, au existat numeroase probleme tehnice - în cea de a doua seară Liar a fost întrerupt tocmai din această cauză - dar în final cele două seri au fost un succes și clar cele mai reușite din întregul turneu. E adevărat, în ciuda acestor concerte nu cred că fiind contemporan mi-aș fi putut imagina că peste foarte puțin timp avea să apară un anumit disc purtând numele de A Night at the Opera

19 noiembrie 1974


Queen: Live At The Rainbow '74 este pentru mine (și sunt convins undeva în forul meu interior că nu sunt și singurul) un vis împlinit. 

Cel mai tentant (în pofida prețului nu tocmai accesibil de 135.99 euro) este categoric Box Set-ul Deluxe, comparabil cu Montreal 81 sau Wembley, și o adevărată comoară pentru fani:
- două CD-uri, unul cu concertul de pe 31 martie 1974, altul cu mixul din 19-20 noiembrie 1974
- DVD și Bluray cu înregistrarea video din 31 martie și patru piese din noiembrie
- carte format hardback de 60 de pagini cu fotografii și imagini inedite
- copii a două bilete originale (chiar cele folosite de părinții lui Brian May, și interesant că atunci tatăl său încă nu era foarte convins că fiul alesese corect renunțând la cariera academică)
- două insigne Queen
- reproducerile itinerariului de turneu, broșurii, afișului pentru concertului din martie, un ”stage pass”, un pictorial cu trupa din The Telegraph Magazine (fie și simple copii sunt mai mult decât interesante, chiar dacă nu atât de valoroase ca originalele)
- plus un tricou cu logoul Rainbow 74. 

Mai mult de atât nici nu trebuie. Queen

0 comments:

Post a Comment

Share This