2 Jan 2017

2016 în cărți și detalii

Un an prost. Foarte prost. Unele lucruri s-au încheiat într-un sfârșit, altele au continuat. Au venit și surprize noi, nu toate plăcute. Aidoma unui pensionar nostalgic sunt la un pas de discursuri dezlânate cu ”pe vremea mea” și ”sănătatea e cea mai importantă, taică”. Ajungi sa te obișnuiești și cu răul atunci când nu ai încotro. Nu mai am de multă vreme entuziasmul tinereții, așa că nici de la 2017 nu am mari așteptări. Am reușit măcar să îmi rearanjez camera, am adus cea mai mare parte a cărților aici, am luat și un dulap pentru board games (am ajuns cu tot cu extensii la 29 de titluri, sper să mai adaug anul acesta). Primul meu Funko Pop, un Nosferatu - nu am găsit un Pennywise, și nici nou anunțatul Lemmy. Am fumat mai puțin decât în alți ani, dar s-au strâns destule tabacuri despre care trebuie să scriu și aici, și pe forumul clubului. Poate în curând.

Pipe noi nu am mai luat, îmi ajunge deocamdată ce am.
Cine știe, poate 2017 este și anul în care renunț definitiv și inubliabil la fumat. Nu cred, dar nu am crezut eu în multe lucruri, și totuși s-au întâmplat. La fel de bine s-ar putea să fie anul când reîncep să scriu aici, dar experiențele recente m-au învățat să nu fac promisiuni. Nici măcar mie. Mai multe filme Shaw Brothers, Hammer Horror si Amicus (plus conexe si horror-uri mai noi). Am renunțat la ideea unei colecții numismatice. Partea bună este că ne-am luat pisică.

Cărți au fost câteva, și citite, și cumpărate. Majoritatea de la Libris (admirabil de serioși), dar din comoditate și din librării. Câteva cadouri, primite și făcute mie însumi. În principal mi-am urmat ”trendul” deja stabilit - weird fiction și memorii/jurnale/biografii. În principal în engleză, pentru că asta este. Într-un mesaj de acum ceva vreme o distinsă doamnă (cel puțin aceasta ar fi fost imaginea pe care și-o cultiva) îmi reproșa că citesc și scriu despre ”mizerii”, și că nu mă implic în ”promovarea literaturii române”. Ce să zic? Dacă literatura română a ajuns să depindă de mine, atunci situațiunea e cam belită.

77 de titluri, deși este posibil să nu fi trecut unul sau două. Nu că sunt interesat de recorduri si adulația publicului cetitor, adus în extaz de performanțele mele. Se putea și mai bine.

Revelația anului (cu tot infantilismul de care nu ma dezbar) - R.L. Stine și seria Goosebumps. Regret că nu l-am descoperit cu ani buni în urmă, eventual în copilărie, aș fi devenit cu siguranță un fanatic. De, țara mică, la marginea spațiului anglo-safoxonic, de unde Goosebumps. Noi aveam Cireșarii si seria Jules Verde, aia albă și cartonată. Și pionieri entuziaști. Ani despre care bine ar fi să scriu la un moment dat.

Brian Keene si Edward Lee, firește, I Am Legend (care m-a surprins plăcut, deși încă nu am ajuns să văd filmul cu Vincent Price), Road Dahl, o biografie Freddie (Leslie Ann Jones), o excelentă biografie Peter Cushing (preferatul meu în această epocă), mai am doar două Stephen King - Firestarter și The Wind Through the Keyhole) și i-am terminat romanele. Toate. Ceea ce e în sine o performanță. Memorii de închisoare, de crematoriu, o bună istorie metalică, Louder than Hell. Și Solenoid, pentru care mi-am încălcat promisiunea de a nu mai cumpăra nimic dintr-o librărie Humanitas. Sufletul pacatos pacat făcut, cum spunea regretatul nemuritor Cadîr. Dar a meritat. Și am redescoperit Emil și detectivii, după mai bine de două decenii, și continuarea, Emil și cei trei gemeni. Și o plăcută surpriză - Calitatea luminii, cartea lui Mircea Pricăjan. Și au mai fost. Cel mai nou tradus Bukowski, deloc rău, deși știam deja o parte dintre povestiri. 


La începutul unui an nou îmi iau angajamentul, etc, etc. Sună familiar? Mie cel puțin da. Teoretic, dacă aș mai crede în promisiuni, 2017 trebuie să fie anul 1001 de nopți (integral), Hoffmann (tot ce am, și cum nu știu nemțește tot traduceri englezești și franțuzești), de terminat Proust și citit tot ce am adunat Oișteanu. Dacă mai rămâne vreme între board games și filme de kung fu atunci n-ar strica o recitire a Turnului Întunecat, cu tot cu volumul 4.5. Dar cum nu mai cred, sănătate să fie, ceea ce vă doresc și dumneavoastră.

5 comments:

Lavinia said...

Welcome back! :)
R.L. Stine și seria Goosebumps le adorăm și noi. Le-am citit cu copiii încă de acum doi ani, cu nostalgie, pentru că prima dată le-am citit cu nepoata mea, acum ceva mai mult de 10 ani :)))
Un an bun să fie!

Cinabru said...

Mulțumesc la fel. Încă nu sunt foarte convins cât și cum voi mai scrie aici, dar doamna doctor susține că mi-ar face foarte bine. Și decât să plătesc ședințe la psiholog, parcă mai bine investesc in hobbyuri.
Eu am început târziu cu Stine, încă nu am citit nici tot ce a apărut in română. Și în dulcele stil autohton seria a fost abandonată, dincolo de faptul că nu au respectat cronologia seriei originale. Dar tot e ceva.
Să fie un an bun! Sau măcar suportabil. Nu risc să spun că mai rău decât anul trecut nu poate să fie, mereu sunt posibile surprize.

Cristina Scacun said...

Pe când... 2019?

Maria said...

Multumesc mult pentru recomandari!

Catalina said...

Foarte interesante titluri!

Post a Comment

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...