Colectia Cotidianul, numarul 44. Este prima data cand aud de Ben Rice, dar dupa Pobby si Dingan l-as recomanda oricui. Desi un roman mic, mai mult o nuvela ceva mai ampla (il cititi in cel mult doua ore), Pobby si Dingan este o carte superba, densa, trista si vesela, simbolica si naiva, o carte excelenta. Sincer, Cinabru o vede stilistic drept o combinatie intre Salinger si Michael Ende, oricat de bizar ar parea. Dar rezultatul este reusit, Ben Rice are “stofa” de prozator si s-ar putea sa ofere surprize placute in viitor.Povestea, pe scurt. Intr-un mic orasel minier, unde se extrag pretioase opale, o fetita are doi prieteni imaginari, Pobby si Dingan. Celor doi le plac acadelele, Violet Crumbles si Cherry Ripes. Sunt pacifisti, nu le e frica de nimeni, o iubesc pe micuta Kellyanne (nu stiu de ce, dar m-am gandit la Caroline din Poltergeist), pasesc doar pe urmele ei pentru a nu lasa urme, vorbesc engleza sau fluiera, Pobby este baiat iar Dingant este o foarte frumoasa fetita, Dingan poate sa alerge si joaca mereu rigaragaroo, Pobby danseaza in furtunile cu fulger, Dingan are un opal in buric. Si multe altele. Cand cei doi dispar, fetita se imbolnaveste si singura sansa de a o salva este ca familia si cei din oras sa ii gaseasca pe cei doi prieteni imaginari. Cum gasesti ceva ce nu exista ? Cum gasesti ceva imaginat de un altul ? Cum sa gasesti ceva in care nu crezi cu adevarat ?
Toate acestea se vor schimba, simbolic, catre un deznodamant in egala masura absurd, tragic si frumos. O carte pe care o citesti usor, o recitesti curand si o uiti foarte greu.
Nota finala : 10. Fara nici o ezitare.
10 comments:
Doamne, nu pot sa cred cat de repede citesti cartile... eu ma chinui cu M-am hotarat sa devin prost de o saptamana. (n-am timp). In alta ordinde de idei daca zici ca seamana a Salinger e clar ca e urmatoarea carticica pe care o voi citi. Ca de obicei am sarit peste recenzie ca o sa o citesc dupa :)
Mersi de lauda. Chiar mi-a placut si se citeste foarte repede. Paradoxal, la mine urmatoarea pe lista este chiar Martin Page, ma apuc de ea in seara asta. Citeste-l pe Ben Rice cand ai timp. E superba.
Am trecut pe lângă ea...doar că era ceva mai important să prind metroul şi să ajung la job la timp.
Dar se rezolvă. În cel mai scurt timp cu putinţă.
Mai gasesti carti din Cotidianul, din urma, la chioscurile de la Romana. In ultimul timp vad ca titlurile sunt de prima mana, cineva chiar isi bate capul. E de apreciat.
Ştiu...am tot văzut pe ici, pe colo, câte un volum sau două. Se rezolvă, cum spuneam. Cred că am să-mi iau o zi liberă şi am să fac nişte cumpărături, că la câte am de rezolvat zilnic, nu cred că mai ajung să văd lucrurile rezolvate şi pentru mine.
Ma bucur ca ti-a placut cartea. Eu am tradus-o si a fost o placere!
Ma bucur si eu pentru vizita. Traducerea mi-a placut, a dat o anumita muzicalitate, foarte potrivita cartii. Si este chiar o carte frumoasa. Pur si simplu frumoasa. Multumesc pentru vizita si comentariu.
O carte absolut superba. Scritorul construeste o poveste impresionanta, fara cusur, pe care o reda cititorilor prin intermediul unui copil care imbina perfect fictiunea cu cele mai fine si crude detalii ale realitatii.Pasajele de umor se imbina atat de perfect cu tragedia, incat nici nu iti dai seama cand si cum s-a facut trecerea, insa ramai cu o singura idee clar definita care cauta sa te bantuie pentru totdeauna :daca un lucru este greu de vazut nu inseamna ca el nu exista, la fel cum, daca un lucru este foarte greu de gasit, nu inseamna ca nu trebuie cautat fara incetare. Lectura placuta !
Uite ca am revenit cu un comentariu. Am citit cartea aseara si mi-a placut mult. Asa cum zici, cred ca o sa mai ramana o vreme in mintea mea. Nu iti dezvalui aici impresiile pe care mi le-a lasat pentru ca oricum ii fac recenzie zilele astea. :) De fapt o fac azi, dar o public mai tarziu. Insa iti spun la tine, ca nu prea as inclina spre Michael Ende. Mai degraba spre Salinger, dar bine ca nu prea mult pentru ca altfel as fi ramas cu i impresie proasta.
Tomato, ma bucur ca ti-a placut. Astept o recenzie la tine pe blog, ca de fiecare data. E o carte surprinzator de frumoasa. Acuma ca ai zis tu, parca are o doza de Salinger. Dar si de Ende.
Post a Comment