Am asteptat anul acesta premiile Nobel pentru Literatura cu mult mai mult entuziasm decat in alti ani. Nu sunt foarte interesat de premii si distinctii literare. Nu imi pasa ce premii a luat scriitorul X, ma intereseaza ce a scris si daca imi place. Imi place ? Atunci e OK. Nu ? Atunci n-are decat sa ia toate premiile din lume, tot nu-mi pasa. Nu-l citesc. Nu sunt critic sau istoric literar, asa ca nu sunt nevoit sa citesc vagoane de carti care nu-mi spun nimic.
In 2007 insa bursa zvonurilor avansa printre favoritii la Nobel cativa scriitori care inseamna ceva pentru Cinabru : Milan Kundera, Mario Vargas Llosa, Haruki Murakami, Philip Roth, Ian McEwan. Fiecare mare in felul lui, fiecare autorul unei carti dragi mie (cel putin),tradusi, cititi, difuzati, comentati, injurati, adulati. Murakami, de exemplu, este considerat in Japonia un zeu de catre modernisti si un impostor de catre traditionalisti. Llosa ar putea starni si maine o revolutie, Philip Roth, cu Complexul lui Portnoy, a reusit sa scandalizeze o lume intreaga (si de ar fi numai asta), Kundera ramane un simbol al anticomunismului si erotismului talentat si glumet, iar McEwan are o gravitate stilistica fascinanta. As fi pariat pe oricare, dar ideal era sa castige Murakami. Ori Philip Roth. Din considerente personale. Imi plac enorm. Cel putin acum.
Asa ca am asteptat, am aflat ca s-au decernat premiile, am cautat pe Google News. What the fuck ? Doris Lessing ? Prima reactie : iar am pierdut ? A doua : Doris Lessing ? Who the fuck is Doris Lessing ? Spre rusinea mea, nu auzisem in viata mea de Doris Lessing. Am dat cateva telefoane, messuri, mailuri. Inclin sa cred ca printre amicii mei se numara persoane care stiu ceva literatura contemporana. Una singura auzise vag de Lessing. Atat de vag incat nu putea sa-mi spuna prea multe. Cica Academia a decis sa o premieze pentru cele cinci decenii de activitate literara, in care doamna Lessing s-a remarcat ca o redutabila feminista, a combatut rasismul si colonialismul si practic nu se poate spune prea mult despre ea. Ca stil, ca scriitura, ca impact. Dupa Orhan Pamuk, vad ca sirul glumelor Nobel continua.
Adica, nu ia nici unul din cei cinci ante-mentionati, fiecare extraordinar in felul sau, dar ia Lessing ? Poate ca sunt infiorator de incult. Am incercat asta seara sa citesc The Golden Notebook, capodopera sa (pdf, trimisa de un cunoscut). Nimic special. Chiar plictisitor. Tot ce mi-a placut la Lessing e ca are cont pe MySpace (la aproape 88 de ani), este impotriva corectitudinii politice, si pare surprinsa ca a castigat.
Si eu sunt la fel de surprins. Dar este o traditie ca premiul Nobel sa fie decernat adesea unui autor care dispare din memoria colectiva in mai putin de un deceniu, fiind ignorati autori mari, care raman. Nu spun ca asta se va intampla si cu Lessing. Nu stiu. Cu siguranta nu se va intampla cu cei cinci candidati de la inceput., Inca un an in care sunt dezamagit. Astept 2008. Fara entuziasm de data asta.
In 2007 insa bursa zvonurilor avansa printre favoritii la Nobel cativa scriitori care inseamna ceva pentru Cinabru : Milan Kundera, Mario Vargas Llosa, Haruki Murakami, Philip Roth, Ian McEwan. Fiecare mare in felul lui, fiecare autorul unei carti dragi mie (cel putin),tradusi, cititi, difuzati, comentati, injurati, adulati. Murakami, de exemplu, este considerat in Japonia un zeu de catre modernisti si un impostor de catre traditionalisti. Llosa ar putea starni si maine o revolutie, Philip Roth, cu Complexul lui Portnoy, a reusit sa scandalizeze o lume intreaga (si de ar fi numai asta), Kundera ramane un simbol al anticomunismului si erotismului talentat si glumet, iar McEwan are o gravitate stilistica fascinanta. As fi pariat pe oricare, dar ideal era sa castige Murakami. Ori Philip Roth. Din considerente personale. Imi plac enorm. Cel putin acum.
Asa ca am asteptat, am aflat ca s-au decernat premiile, am cautat pe Google News. What the fuck ? Doris Lessing ? Prima reactie : iar am pierdut ? A doua : Doris Lessing ? Who the fuck is Doris Lessing ? Spre rusinea mea, nu auzisem in viata mea de Doris Lessing. Am dat cateva telefoane, messuri, mailuri. Inclin sa cred ca printre amicii mei se numara persoane care stiu ceva literatura contemporana. Una singura auzise vag de Lessing. Atat de vag incat nu putea sa-mi spuna prea multe. Cica Academia a decis sa o premieze pentru cele cinci decenii de activitate literara, in care doamna Lessing s-a remarcat ca o redutabila feminista, a combatut rasismul si colonialismul si practic nu se poate spune prea mult despre ea. Ca stil, ca scriitura, ca impact. Dupa Orhan Pamuk, vad ca sirul glumelor Nobel continua.
Adica, nu ia nici unul din cei cinci ante-mentionati, fiecare extraordinar in felul sau, dar ia Lessing ? Poate ca sunt infiorator de incult. Am incercat asta seara sa citesc The Golden Notebook, capodopera sa (pdf, trimisa de un cunoscut). Nimic special. Chiar plictisitor. Tot ce mi-a placut la Lessing e ca are cont pe MySpace (la aproape 88 de ani), este impotriva corectitudinii politice, si pare surprinsa ca a castigat.
Si eu sunt la fel de surprins. Dar este o traditie ca premiul Nobel sa fie decernat adesea unui autor care dispare din memoria colectiva in mai putin de un deceniu, fiind ignorati autori mari, care raman. Nu spun ca asta se va intampla si cu Lessing. Nu stiu. Cu siguranta nu se va intampla cu cei cinci candidati de la inceput., Inca un an in care sunt dezamagit. Astept 2008. Fara entuziasm de data asta.
8 comments:
Murakami?! Haruki M.?!?! Cinabra, ertare, da daca Cinnabar zice ca-i place H.M. ii fac statuie! Zi-mi ca citisi Oaia Fantastica, Dans-ul... Am ceva literatura la bord, dar omul asta m-a tinut cu vise bagate in priza 2 zile dupa ce i-am citit prima carte pe nerasuflate, m-a niervat, m-a intrigat, si si la recitire a facut la fel. Cand pare mai monoton, atunci de fapt iti da niste chei, cu care nu stii ce sa faci, si le tot cantaresti in mana puzzle-at.
..sper ca nu ziceai de Ryu Murakami :(, ca-mi iau jucariile si ma duc la mama...
Nu, Aky, nu-ti lua jucariile si bine ai revenit. Da, Haruki Murakami este si pentru mine un zeu contemporan. Este pur si simplu genial de simplu, intr-o maniera care, pentru mine, imbina Borges,Kafka si ceva din fantasticul lui Bulgakov, cu un erotism sincer si bland pe care l-am mai gasit doar la Kundera. Cu exceptia ultimei aparitii, Salcia..., le-am citit pe toate cele aparute la Polirom. Pacat ca nu s-au mai reeditat primele, in special Pinball, dar se pare ca Murakami le considera prea slabe.
In esenta, e un prozator incredibil, genial, strivitor. Si cat ma bucur sa vad ca avem pasiuni comune, Aky.
PS : si Cinabrei i-a placut.
PS 2 : ma bucur ca ai revenit. Foarte mult.
Cinnabar, felicitari Cinabrei. Ca are asa un domn alchimizant si datator de vorbe faine. Esti primul care-mi ureaza buna revenire asa :)).
Imi bag coada rusinat sub masa.. nu stiam de Salcia sau de Pinball, dar pe restul da, poate cu exceptia Kafka-ului, ultimul aparut, daca nu ma insel. Oaia de Halucinanta... hai scrie ceva despre cartea asta, te rog! Putini il stiu pe Murakami si putini il iubesc. Comentez, critic, re-rasfoiesc cartea.. scrii? :D
Promit, Aky, saptamana viitoare va aparea, dupa o recitire atenta. Si eu ma gandeam ca Murakami merita mai mult. Judecand dupa cifrele de vanzari, se pare ca are fanii lui lui Romania, si nu putini, din fericire. Deja suntem doi, nu ? Sa mai scrii pe aici.
Frumos. Premiem activiştii. Să le facă, domnule, ca pe vremuri, la fiecare carte scrisă să le crească raţia de la colhoz.
Dacă individa asta a luat Nobel pentru aşa ceva, realizezi ce ar putea obţine unul care s-ar apuca să scrie despre ţigani???
DeMaio, cred ca tocmai ai anticipat castigatorul de anul viitor, pacat ca nu ii stim inca numele. O fi vreun geniu ascuns, care scrie in romanes. Asa de ascuns... de nu-l stie nici familia. Dimensiunea politica in nobelizarea unor scriitori nu a lipsit nici in trecut, dar deja se cam sare peste limite.
Bun asa, astept atunci. Nu stiu despre cifrele de vanzari - sunt mari, inteleg, nu? Oricum, de cand l-am citit as fi vrut sa pun labuta pe vreun vorbitor si cunoscator de limba&cultura japoneza, sa-l intreg neste trebi, ca in mod sigur domnul Murakami e criptic rau de tot pentru un european. Poate ma reapuc si de Dans, of.. Iaca o treaba care-mi placu tare, si car se potriveste de minune.. multora :), din Oaia Fantastica:
"Mintea imi era goala. Cand inchideam ochii, puteam sa aud sute de pitici maturandu-mi de zor prin cap. Nu terminau niciodata, pentru ca nu le venise ideea sa foloseasca un faras." :)
.. de fapt, acum cativa ani am cautat pe net in disperare alti fani H.M., si am dat peste un tip care avea o one-man band, numit Aeroplain, si care a scos un album intitulat chiar "The Wind-Up Bird Chronicles".. si uitasem de el. Mi l-a trimis atunci prin posta, in prima auditie.Fiecare piesa paorta numele unui capitol din carte.. Am gasit acum site-ul lui din nou, arunca o privire: http://aeroplain.interiority.com/
Eu îmi doresc din tot sufletul să nu fi anticipat nimic...
Post a Comment