House (1986)

Regie : Steve Miner
Scenariu : Fred Dekker ; Ethan Wiley
Distributie : William Katt, George Wendt, Kay Lenz

“House” un horror tipic pentru anii ’80, “varsta de aur” a genului in cinematografia americana : o poveste cu destule clisee, efecte speciale care ii aduc un ton de comedie-horror, actori mai mult bidimensionali, fara prea mult talent sau personalitate. Nimic iesit din comun pentru pasionatii genului. Totusi, “House” este un film placut si cu o mica intorsatura de poveste, care ii da putina originalitate. In definitiv, chiar daca este de categoria B sau STV (straight-to-video), nu este in nici un caz de evitat. Mai ales de pasionatii genului. Ideea casei bantuite, mai ales dupa Overlook, Evil Dead (desi acolo toata padurea este malefica), Them (King Diamond) si mai ales dupa Poltergeist, pare un cliseu. In mare parte, asa este, dar “House” este un film cu atat mai interesant cu catr aduce un suflu de aer proaspat.

Scenariul pare scris de Stephen King intr-o zi nu prea buna. Avem scriitorul, Roger Cobb, veteran de razboi (Vietnam), acum scriitor de romane horror, cu oarecare succes de public, divortat de curand. Chinuit de cosmarurile razboiului si de drama pierderii unicului fiu, disparut misterios intr-o buna zi, Cobb vrea sa se elibereze de trecut scriind o carte despre Vietnam. Avem vecinul entuziast si idiot, avem nevasta, mare vedeta de film si televiziune, vecina seducatoare si aparent usuratica, politistii idioti, si fiecare joaca cel mult mediocru. Casa in schimb este superba, o cladire cu etaj, de moda veche, mostenita de Cobb de la matusa sa, o batrana excentrica. Numai ca matusa nu a murit de moarte buna, ci s-a spanzurat in camera ei, convinsa ca tocmai Casa este demonul care o bantuie. De aici, totul este previzibil : scriitorul se muta in casa, casa este bantuita, el se intoarce in trecutul sau din Vietnam pentru a putea sa scrie, demonii incep sa apara…Si de aici actiunea are cel putin o intorsatura care o face interesanta.

Nimic deosebit pana aici, doar ca House are cateva detalii care fac din filme o placere aparte. In primul rand Cobb scrie imbracat in uniforma de Vietnam, si incepe treptat sa creada. In al doilea, totul este prezentat ca o comedie horror. Monstrii nu sunt neaparat infricosatori, cat grotesti (cu exceptia celui din final, destul de bine facut), se vede ca sunt din cauciuc si plastic, mai mult te fac sa razi (influenta clara Evil Dead si, cred, ROTLD), plus ca scenariul include cateva chestii nostime, precum pestele impaiat (o fi corect) care revine agresiv la viata sau scriitorul care isi impusca presupusa sotie. Se merge pe ideea tensiune – muzica potrivita – actiune lenta – monstru. Chiar daca pare ridicol, este suficient de inspaimantator. Un plus, care arata ca e oarecum un film de familie din categoria sa : foarte putin sange si scene cu adevarat morbide. In al treilea rand, atmosfera din casa este superb de sinistra. Chiar iti doresti o casa ca asta, dar in acelasi timp nu ai putea sa stai aici prea mult. De frica.

Nota : 7 – ar fi luat 8, daca efectele speciale nu ar fi fost prea comice, iar personajele mai interesante. Genul de film pe care il vezi cu prietenii, iti place, te amuza, si il revezi daca e gratis la televizor. Te si sperie un pic. Nu prea mult. Dar este o comoara pentru cei interesati de gen. Am aflat si ca ar mai fi avut 3 continuari, nu stiu insa cata legatura au cu povestea originala. Nu le-am vazut vreodata. Pana acum.