21 Oct 2007

News From Falkoner Theatre- 13 Aprilie 1978

Turneul pentru “News of the World” a fost unul dintre cele mai bune ale trupei, iar concertul din 13 Aprilie 1978, din Copenhaga, este un foarte bun exemplu si unul dintre cele mai bune concerte Queen din anii ’70. Un concert foarte bun – multi colectionari spun ca este una dintre cele mai bune inregistrari ale turneului, alaturi de Stockholm 12.4.1978 si Viena 2.5.1978. Calitatea este aproape excelenta pana la Bohemian Rhapsody, dupa care se schimba in foarte buna, dar nu mult inferioara. Sunetul este clar, se aud toate instrumentele clar, din pacate publicul iese prea mult in evidenta de multe ori, iar comentariile trupei nu se aud deloc sau neclar. Pacat, pentru ca de aceasta data Freddie si Brian sunt foarte comunicativi si bine dispusi. In esenta, un concert bun si o inregistrare de calitate, cu trupa in forma buna, dar cu mici probleme de sunet. Mult timp acesta a fost singurul bootleg silver din turneul european pentru News of the World.

News From Falkoner Theatre incepe cu We Will Rock you slow-fast, piese de deschidere foarte gustate de public inca de atunci, iar spre deosebire de alte inregistrari din turneu, de o calitate medie, aici calitatea este excelenta, singurul punct slab fiind publicul care se aude uneori prea tare. Amuzant este ca Brian May face o mica greseala la refren, in prima varianta de WWRY (slow), peste care trece foarte inspirat, introducand versiunea fast printr-o improvizatie. Freddie “That’s good ! Keep it up ! (catre publicul ce nu se opreste din aplauze) Good evening, everybody ! We’re gonna get a good rock and roll night tonight, eh ?” Cand Brian incepe primele acorduri care anunta Brighton Rock, Freddie “Wait a minute, wait a minute. Any requests ? We do a song called Brighton Rock”, perfect pentru May, foarte energic pentru inceput, care anunta si piesa urmatoare “This is something you may remember from last time. We’d like you to sing along, cause you’re especially good at singalongs. This is Somebody to Love” Aceleasi improvizatii vocale si de pian Mercury, o partitura vocala de exceptie, o versiune foarte placuta. Foarte placuta, in special duetul de final, Taylor-Mercury, superb.

Freddie “You’re right, Brian. We’re gonna do an encore, right now. It’s really nice, I think you guys really… who’ve shown up tonight, you really like to rock and roll. We have a lot of music for you tonight, that’s right, we’re gonna have ourselves a ball. I just wish there would have been more of you, what will all do tonight ? Ok, this… right now we’d like to do sort of a medley, these are about six or seven songs all rolled in together. To start off this so-called medley, this is a song called Death on Two Legs !” Cu celebrul intro marca Mercury, piesa din care se trece fluid in alta compozitie exceptionala, Killer Queen, versiune foarte buna. Urmeaza Good Old Fashioned Lover Boy, disparuta mai tarziu din setlist desi suna foarte bine. Ca de fiecare data live, Freddie inlocuieste “Set my alarm, turn on my charm” cu “pam pam pam…”. Mai tarziu avea sa recunoasca, razand, ca e un vers pe care nu il poate retine al acestei piese definitorii pentru acea etapa din istoria Queen. O interpretare de exceptie, poate cea mai buna versiune live a piesei, medley-ul continuand cu Roger Taylor - I’m Inlove with my Car, si Get Down Make Love, versiunea full, care in afara de partea vocala este, cum am spus mereu, o piesa mediocra. Foarte interesanta este trecerea printr-un interludiu de pian intr-o alta raritate, The Millionaire Waltz, una dintre compozitiile exceptionale, putin cunoscute, desi merita mult mai mult, mai ales in concert. Excelenta, iar May reuseste un tur de forta invidiabil, aidoma inregistrarii de studio. Dupa alt interludiu se intra in You’re My Best Friend, ca de fiecare data foarte reusita ca interpretare, mai ales datorita publicului ce canta fiecare vers. Finalul medley-ului. Freddie “You’re the only audience who knows that – did you know that – in the world ! I mean, if we all clap together, we’d better sing together too, right ? Ok, Ok, let’s see what you cand do with this next song. This is … I mean, we ended up with a song called You’re My Best Friend, which is written by John Deacon and we’d like to do another song written by John. This is our latest single. It’s called Spread Your Wings”. Freddie o canta putin mai lent, cu unele improvizatii vocale (si spre deosebire de alte concerte chiar sustine perfect partea sa), in timp ce Brian May (ca de fiecare data pe Spread Your Wings) schimba destul de mult solo-ul sau, o “regula” respectata in fiecare concert. E chiar fascinant sa asculti mai multe versiuni de Spread Your Wings, din diverse concerte, pentru astfel de variatiuni. Nu am gasit nici un concert Queen, pana acum, in care aceasta piesa sa sune prost.

Freddie : “You do this for everybody – publicul nu se oprea din aplauze – (neclar). It’s Late”. Una dintre cele mai bune piese din anii ’70, putin cunoscuta de multi dintre ascultatorii ocazionali, dar de fiecare data perfecta in concerte. Freddie o canta aici aproape ca pe album. Dupa un Now I'm Here plin de energie, trupa trece la una dintre cele mai bune piese, Love of My Life, cantata ca de fiecare data de public, intr-un cor impresionant. Brian “Ok, (neclar) This is a song from Sheer Heart Attack, which Freddie wrote, and it was written for piano (neclar). This is Love of My Life. Pacat ca tocmai pe aceasta portiune microfonul lui Brian se aude foarte prost, iar publicul foarte tare. Dupa ’39, care suna mult mai bine live decat versiunea plata de pe album, abandonat ulterior de trupa, Freddie : “ Listen. Before we start doing a really good rock and roll, the heavy rock and roll, you can do anything then. Just before we do that, let me finish just one song. This is a little, quiet number, from the News of the World album… Have you got it ? Have you bought it ? You might just recognize this one, this is a song titled My Melancholy Blues”. Foarte dificil live, dar superb de fiecare data, pacat ca mai tarziu a fost scos din setlist. Nici in acest concert nu este altfel decat perfect. Recomandat.
Freddie “Thank you. Thank you. We’d like to do something a bit more heavy now and it kind of features Brian on the guitar to do one of his solos. This is a song called White Man” Agresiv, dens, ca lirica unul dintre cele mai intunecat cantece Queen, terminat cu o interesanta improvizatie May, foarte hard. Continuata printr-o improvizatie vocala Freddie, departe de cele din anii ’80, mai curand inspirata de Prophet’s Song, cu multe delay-uri si efecte, si solo-ul Brian May, de fiecare data diferit, de data aceasta cu un pasaj inspirat de riff-ul de inceput de la KYA.

Prophet’s Song, greu de cantat in concert, continuat de Stone Cold Crazy - Freddie “Ok, this is called Stone Cold Crazy” si se trece in Bohemian Rhapsody (ca aproape de fiecare data in anii ’70 flawless) si apoi in Keep Yourself Alive, Tye Your Mother Down (doua dintre piesele in forta, nu inteleg de ce erau pastrate pentru finalul concertului) si We Will Rock You (slow), piesa care starneste de fiecare data acelasi entuziasm. Si tot ca de fiecare data se trece in We Are the Champions, care spre deosebire de concertele de peste cativa ani suna foarte bine, foarte cald, cu modulatii vocale surprinzatoare. Roger Taylor : “Let’s Rock and Roll !” Sheer Heart Attack, replica data de Queen punk-ului. Replica foarte inspirata, continuata de unul din cover-urile “de suflet” pentru Freddie, Jailhouse Rock. Incredibil cata energie mai poate avea trupa dupa mai bine de o ora si jumatate, si reactia publicului este pe masura celui nipon, cel mai entuziast dintre toate, daca este sa judecam dupa bootleguri. Plus ca Brian improvizeaza si se joaca, ducand piesa la peste 4 minute.
Freddie : “ Thank you for being so nice to us tonight, we really enjoyed ourselves, I’ll tell you that. You did great, you did great. Bye bye. Bye bye. Keep rocking, keep rolling, keep dancing”. God Save the Queen.

Puncte forte
: calitatea buna, publicul entuziast, Queen in anii 70, Good Old Fashioned Lover Boy, I’m In Love With My Car, The Millionaire Waltz, It’s Late, My Melancholy Blues, We are the Champions , trupa (si in special Freddie ) comunica foarte mult cu publicul.

Concluzii : daca ar fi avut calitate mai buna, ar fi fost perfect pentru oricine. Asa, trebuie putin rabdare si atentie. Sau niste boxe foarte bune. Daca se trece peste micile probleme, un concert foarte bun, unul dintre cele mai bune din turneu. Recomandat curiosilor si obligatoriu pentru fani.

Piese :

01. We Will Rock You (Slow)
We Will Rock You (Fast)
02. Brighton Rock
03. Somebody To Love
04. Death On Two Legs
05. Killer Queen
06. Good Old Fashioned Lover Boy
07. I'm In Love With My Car
08. Get Down Make Love
09. The Millionaire Waltz
10. You're My Best Friend
11. Spread Your Wings
12. It's Late
13. Now I'm Here


CD 2

01. Love Of My Life
02. '39
03. My Melancholy Blues
04. White Man
05. The Prophet's Song
06. Guitar Solo
07. The Prophet's Song (Reprise)
08. Stone Cold Crazy
09. Bohemian Rhapsody
10. Keep Yourself Alive
11. Tie Your Mother Down
12. We Will Rock You
13. We Are The Champions
14. Sheer Heart Attack
15. Jailhouse Rock
16. God Save The Queen


16 comments:

Anonymous said...

Queen rules. Cu ei m-am indragostit de muzica, iar viata fara muzica nu ar avea nici un farmec.
P.S. - love aky

Cinabru said...

Extraordinara trupa, extraordinare concerte. Si da, nimic nu ar avea sens fara muzica. Mai ales fara Queen si cei aflati la acelasi nivel.

Aky said...

Am devorat acum o mica haita de catei de usturoi. Anonim, pazea. Cinnabar - juma din cantitate e pentru vampirii tai. Imi stii orientarea politica. Iert insa pentru Queen, si nu numai.

Anonymous said...

Usturoi zici? Mor dupa el, iar stramosii mei chiar sunt din locul unde s-a nascut mitul lui Dracula.
Cat despre orientarea politica, aia nu are nici o legatura cu talentul. Oricum homosexualitatea mi se pare cel mai scarbos lucru de pe lume. Love you too

Cinabru said...

O fi, dar ca si orientarea politica, nu are legatura cu talentul, din fericire.

zmeura said...

brian may a intrat in istorie cu echoplex-ul sau

Cinabru said...

Are intr-adevar un sound aparte, ceva numai al sau, un stil pe care il recunosti usor. Mai ales in anii 70 scotea niste chestii incredibile dintr-un instrument construit chiar de el. Un mare muzician.

Anonymous said...

Respect Queen. E singura formatie din cate stiu care a fost ca o adevarata familie, avand aceiasi componenta pana la sfarsit: John Deacon, Freddie Mercury, Brian may si Roger Taylor. Adevaratul Anonim

Cinabru said...

Pentru Adevaratul Anonim : a fost una dintre marile trupe din istorie si raman pentru mine trupa preferata. Poate ca altele ar fi obiectiv mai bune, dar nu conteaza atat de mult. Si este de apreciat ca cei patru au ramas impreuna atat de mult timp.

zmeura said...

ba nu. e trupa mea preferata. si asta din scoala generala si pana acum.

Cinabru said...

Ok, Ok, settle down, e trupa noastra preferata, e ok asa ? Sa stii, off topic, te citesc mereu cu placere. Fain blogul tau.

Cinabru said...

Ok, Ok, settle down, e trupa noastra preferata, e ok asa ? Sa stii, off topic, te citesc mereu cu placere. Fain blogul tau.

zmeura said...

merci, la fel. si sunt cat se poate de obiectiva.

Cinabru said...

Ma bucur sa aud asta. Si ma bucur cand o aud de la persoane care scriu bine. Inseamna mult.

zmeura said...

stiu asta mai bine decat oricine pentru ca sunt o persoana careia ii lipseste increderea in sine si care e inca sub puterea complexului de inferioritate.
asa ca atunci cand aud laude de la oameni minunati, prind putere.

Cinabru said...

Nu ai motive pentru complexe, macar cat priveste talentul literar. Si multumesc pentru gandurile bune.

Post a Comment

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...