27 Jan 2009

Pif la final

Primele Pif-uri Gadget – sase la numar, plus un poche Arthur le Fantome – le-am primit cadou de la un vecin, Bruno, mai mare decat mine cu vreo 15 ani, un fel de bisnitar descurcaret in Romania socialista. Pleca definitiv si legal din paradisul proletar (a ajuns prin Suedia) si isi impartea comorile. Io aveam vreo cinci ani, silabiseam binisor si speram sa ajung sa citesc. Tin minte ca mai avea Pif-uri, dar nu mi le-a dat. Evil Bruno... Erau in stare buna, nu aveau gadget-uri, dar a fost un soc. Si inceputul unei obsesii care nu s-a stins nici acuma si care m-a invatat sa inteleg si sa citesc BD-urile. Mult inainte sa aflu ca exista si comixuri americane. Stiam totusi ca exista Superman. Filmul.
Pif-uri se gaseau greu. Eu am prins direct Pif Gadget, format de revista, si de Pif Vaillant format mare aveam sa aflu mai tarziu. Un bun prieten avea o parte parte din colectia Vaillant legata in volume, in piele. Si asta, ca in orice grup de pusti, il facea un zeu. Avea el si alte calitati, intre care Star Wars pe casete video originale (e drept, dublat in germana) dar tot pentru Vaillant facea sa fii prieten cu el. Copiii cedeaza usor ispitei. Si sa ai un Pif insemna ca ai facut un pas in « high life ». De cumparat, singura sursa ramaneau talciocurile, mai ales cel din Prelungirea Ghencea si cel din Vitan, chiar daca nu erau ieftine. Contrabanda cu reviste Pif, surprinzator de bine pusa la punct, dar eu nici acum nu as putea vinde un Pif daca as mai avea. Niciodata nu am gasit vreun Pif la chiosc, iar abonamentul era doar un vis frumos. Am strans vreo 40 de bucati, poate ceva mai multe, inclusiv cateva poche. Naiba stie ce s-a intamplat cu ele pana la urma, chiar nu-mi aduc aminte. Se mai gasesc prin anticariate sau pe Okazii, n-am mai luat. Atunci erau una din comorile cele mai de pret. Pif-urile si albumele mari Rahan, din seria a doua. Invatai sa desenezi personajele, mai bine sau mai prost.
Si cum nimeni nu-mi citea pe frantuzeste, am luat pana la urma doua dictionare si imi scoateam cuvintele pe foaie pana legam cat de cat povestea din banda desenata. Munca de cercetare, dar asa am inceput sa ma prind ce se intampla cu Pif, ce zicea Hercule, cum se gandea Rahan sa mai inventeze cate ceva, partial replicile dintre Leonard si discipol. Si am deprins o bruma de franceza, ca un imigrant lapon in Cartierul Francez. Vazusem io ca dupa cuvinte, in dictionar, e ceva in paranteze, dar cine se gandea ce gandacei sunt acolo. Asa ca in clasa a cincea eram la franceza intr-o situatie suprarealista. De bine, de rau intelegeam ce se intampla in fraza, dar nu puteam sa pronunt neam vreun cuvant. Din reflex, le citeam cum se scriau, si iesea ceva hazos. Stiam ce inseamna cuvantul, dar cum se citeste el...mai greu. Asa ca accentul mi-a ramas si azi groaznic, desi de citit inca mai citesc franceza suficient de bine. Cu scrisul am inceput sa schiopatez destul de rau. Lipsa de exercitiu.
Cand aveai un Pif, mai ales un Pif nou, era un adevarat ritual. In primul rand il asezai in colectie, sa vezi ce numar e, daca ai vreunul cat mai apropiat, vreun poche, vreun hors-serie pentru completare. Pe urma il miroseai, il mangaiai usor si cu grija, apoi il rasfoiai o data pe fuga, sa vezi ce episoade sunt, te uitai la reclame si la jocuri, iti imaginai cum ar fi fost sa ai si gadget-ul. Abia pe urma incepeai sa il citesti pagina cu pagina, reveneai, cautai in alte reviste, visai sa iei si alt numar, mai ales cand ramaneai cu un serial fara final sau cu goluri mari. Lipsurile din colectie erau pana la urma firesti. Avea ceva dintr-o ceremonie proto-religioasa.
In afara de Pif et Hercule (fireste) imi placeau si : Rahan ; Leonard cu discipolul si Mathurine (Doamne, cat putea sa ma distreze, mai ales serie La Guerre des Genies) ; Dr Justice (chit ca numai judo nu era) ; Placid et Muzo ; Arthur le Fantome ; animalutul ala portocaliu, cu freza punk, ce incerca sa scape de la zoo (nu-mi amintesc numele, oricat as vrea) ; Dicentim ; Gay Luron ; Amicalement votre (Tony Curtis si Roger Moore :) ) ; . Nu era rau nici Ludo, am prins si Fanfan, sunt convins ca am uitat destule personaje si episoade. Si nu m-am gandit vreodata ca o revista ca Pif era scoasa de Partidul Comunist Francez. Si nici nu mi-ar fi pasat prea mult. Oricum, pentru cateva numere din Pif am fi tradat si tara si partidul si pe comandantul suprem fara ezitari. Pif Gadget arata atat de occidental, avea reclame la Minitel, jocuri video si dulciuri, visai la gadget-uri si te gandeai cum ar fi fost daca. Iti pazeai Pif-urile cu fanatism religios. Si foarte rar imprumutai un Pif, doar cu garantii solide. Mai bine pierzi un prieten decat un Pif.
Acum am vreo doua DVD-uri de Pif, plus unul de Rahan (aproape complet), in format cbr, si mi se mai intampla sa le citesc. Nu se compara cu farmecul revistei pe hartie, dar in lipsa de altceva. Si nici nu mai am forta necesara pentru a reincepe colectia. Dupa ’90 incepusera sa se gaseasca Pif-uri noi, cu gadget, la 100 de lei, pe urma au inceput sa dispara. Se mai gaseau tot asa, prin talcioc si anticariate. Am mai luat putine, incepusem sa descopar si alte benzi desenate – Jonah Hex, Les Jeunes Titans, Watchmen, Arak, Conan, Le Manoir de Fantomes, Creature du marais, etc, etc, etc. Tot in franceza, dar asta este o alta poveste. Falimentul, ma gandesc acum, era pana la urma firesc. Povestea se cam terminase. Fac parte din generatia Pif. Si chiar ma mandresc cu asta. Am avut o copilarie frumoasa, in partea datorita unei reviste cu benzi desenate. Si cine a prins Pif, stie la ce ma refer. Cine nu...a pierdut foarte mult.
Aici gasiti articolul din Cotidianul, aici un senzational articol din Observatorul cultural, aici un site despre revista. Au scris si Ioan T. Morar si Dragos C. Si vor mai scrie si altii, cred.

22 comments:

Adina said...

Si eu am invatat franceza din BD-uri :D Dar Pif nu am citit decat dupa revolutie si nu sunt chiar atat de atasata de revista (in paralel am descoperit si alte BD-uri, la Centrul Cultural Francez - Asterix, Spirou, Gaston Lagaffe, Achille Talon, Robin Dubois, strumfii... le recitesc si acum). Din Pif cel mai mult mi-au placut Leonard si Les Rigolus et les Tristus.

Reclamele erau faine in Pif, Minitel-ul ala mi se parea cea mai faina inventie inventata vreodata.

Si datorita Pif-ului am hotarat eu ca francezii sunt oameni buni: le-am scris la un moment dat sa ii rog sa imi trimita ceva carte desi n-aveam cum sa le trimit franci sa mi-o cumpar (pomanageala, stiu, dar am zis cu ai mei ca merita incercarea). Nu mi-au trimis cartea ci un set enorm de carti postale despre dinozauri, cu desene si explicatii si date. Si o scrisoare f f amabila.

Cinabru said...

Sunt batran, ce sa fac. Asterix de abia acum am inceput sa il citesc, si imi place. Gaston Lagaffe, Achille Talon, Iznogoud, Boulle et Bill imi plac la nebunie, Robin Dubois mi-l aduc aminte vag. Leonard este unul dintre preferatii mei si acum. Chiar daca citesc in principal comixuri americane de acuma. Dar imi dau seama ca mai stiu ceva franceza.

Faina intamplare, imi pare rau ca n-am avut si eu curaj sa incerc. In vremea aia ar fi fost o comoara, nu gluma. Plus ca si la varsta asta imi plac dinozaurii :)

Adina said...

Si mie imi plac dinozaurii :) Si fosilele (am carat de pe munte un ditamai bolovanul pentru ca e in el un melc micut, fosilizat).

Primavara trecuta am ajuns pe la Bruxelles si am gasit o librarie cu BD-uri, am zis ca acolo e paradisul pe pamant. Pana la urma n-am cumparat multe, era vreo 10 euro un album. Dar am luat un Leonard si un Robin Dubois.

Ai citit Le Petit Nicolas (si continuarile)? Imi mai plac si Dingodossiers si Rubrique-a-brac si Lucky Luke. Si Les Bidochon. Si Cubitus :D

Cristina said...

Imi aduc aminte ca rugasem o colega in liceu (acum profesoara de romana-franceza) sa ne traduca "replicile" din reviste; asa, povestile capatau un alt farmec, pe masura ce le intelegeam.

Humidor said...

Prin scoala generala erau la moda oracolele, caiete in care scriai tot felul de povesti si poezii copiate de prin alte oracole si adaptate, desene floricele etc. Intre inventiile la moda se numarau pe langa florile presate la ierbar, si pozele decupate din revista Pif si lipite intre texte... Pif, Rahan si alte personaje. Eu imi cumparasem caiet din acela de 100 de file dictando, cu coperti imbracate in plastic. L-am pierdut...

Pe vremea respectiva, blocul de langa blocul meu era ocupat de japonezi, care venisera sa construiasca fabrica de rulmenti si astia aruncau mai mult gunoi decat tot cartierul, in special reviste, si asa am ajuns sa caut prin gunoaie si aveam o colectie de reviste hentay alaturi de colectia Pif :))

Cinabru said...

Adina : sincer sa fiu, eu le fur de pe internet, in format cbr. Altfel n-as putea sa strang tot ce vreau sa citesc. Francezi citesc mai putin (nimic din cei mentionati de tine) acum am dat-o pe americani. Ce Leonard ai luat ?

Cristina : ai fost norocoasa, eu nu aveam pe nimeni sa imi traduca. Am fost nevoit sa ma descurc prin forte proprii :)

Humidor : oracol n-am avut. Am citit si completat in alte altora, dar eu n-am avut niciodata. Dar sigur n-as fi decupat vreodata Pif-urile pentru nimic in lume :) Hentai ? Nice. Cred ca aratau bine in biblioteca unele langa altele. Si o ultima intrebare : le mai ai ?

Adina said...

@Cinabru - Ntz ntz ntz :) Ce chestii americanesti citesti?

Leonardul cumparat e albumul nr 22, Cadeau de genie. Le aveau pe toate, asta mi-a facut cu ochiul.

Din alea despre care ziceam cele mai faine sunt Le Petit Nicolas si continuarile (scrise de Goscinny si cu desene de Sempe). Ti le recomand (daca dai de ele pe undeva).

Cinabru said...

Adina : lista pe scurt : New Teen TItans, Punisher, Exterminators, Girls, LIberty Meadows, Grimm Fairy Tales, Agent X, Cable & Deadpool, Jonah Hex, Army of Darkness, Judge Dredd, Vampirela si mai sunt. Astea mi-au venit acum in cap. Pe francezi e fain si Agent 212, foarte buna seria. E, mai citesc si altele, chiar un Spiderman sau Avengers cand si cand.

Leonard ajunsese pe la 35 - 36, nu ? Parca asa gasisem. Mersi de recomandari, o sa caut. Oameni seriosi ca noi si citim benzi desenate :)

Adina said...

@Cinabru - Multumesc pentru lista, am sa le caut.

Da, si L'agent 212 e fain :) Prima adresa de mail pe care mi-am facut-o era lagent212@yahoo.com, in onoarea dlui politist.

Leonard a ajuns la 38 de albume + doua hors series. Eu am din ele 1 (unul). Si mi-e ciuda :)

Eu am fost chiar intrebata la biblioteca la Centrul Cultural Francez daca imprumut BD-uri pt vreun fratior mai mic, le-am dat cu flit cucoanelor.

humidor said...

Nu le mai am, le-a gasit maica-mea si le-a aruncat. Nu mi-a spus nimic si nici eu nu am intrebat.

Cinabru said...

Adina : si ai recunoscut in fata instantei ca esti addicted ? Sau ai inventat un frate ?

Humidor : te-a prins in flagrant delict de posesie de hentai :) Acuma aveti un secret intunecat in familie. Mai bine le salvai si le aduceai la vreo intalnire a clubului.

Adina said...

@Cinabru - Pai am un frate (desi e destul de mare ca sa nu ii mai pot spune "fratior") care si el e addicted :) Asa ca ambele.

Bubu said...

Banuiesc ca sunt printre primii de pe la noi care au stiut direct de la sursa. Redactorul Francois Corteggiani a fost invitat la salonul de banda desenata de la Constanta (cel din 2008). Fiind pe profil - am lucrat intre anii 1991 si 1996 benzi desenate pentru revista UNIVERSUL COPIILOR - mi-am luat inima in dinti si i-am prezentat cateva planse. Rezultatul mi-a depasit asteptarile. Sunt bune, mi-a spus Corteggiani. Vreau sa vad mai mult. Intors la hotel am incropit un scenariu in care personajele mele apareau alaturi de Pif si Hercule, si a doua zi m-am prezentat cu schitele in dinti si cu inima cat un purice. E un episod bun, il publicam, a sunat verdictul. Acasa, la Bucuresti, a inceput munca. Prin e-mail. Au urmat schite in creion si peste cateva saptamani redactorul sef mi-a trimis textul final. A urmat trasul in tus (culoarea urma sa fie realizata de ei) si expedierea fisierelor. Apoi asteptarea, si in final vestea cea neagra: revista are proces la Tribunalul de Comert. Pe 7 ianuarie s-a lichidat toata povestea. A ramas o amintire demna de povestit. Ca sa vezi ghinion!

krossfire said...

Am vreo doua Pif-uri in franceza (oarecum mostenite) si o colectie grasuta in romana. Voiam sa le scanez pentru site-ul cu arhiva benzilor desenate dar m-am oprit din moment ce Egmont ne-a sistat avantul (nu Egmont aveau drepturile asupra Pif dar majoritatea benzilor desenate ce urmau sa apara pe site acolo trebuiau sa ajunga)

Cinabru said...

Adina : deci aveai totusi un alibi :)

Bubu : multumesc pentru informatie. Imi pare rau ca nu ai ajuns sa apari in revista, dar daca ei te-au ales...mi se pare cea mai buna recomandare. Asta este, a disparut o revista care pentru noi insemna enorm. Singura sansa ar fi un nebun cu bani care sa o ia de la capat. Desi ma tem ca e imposibil.

Krossfire : ar fi fost un proiect interesant si as fi vrut sa vad. Desi imi aduc aminte vag ca versiunea romaneasca nu prea mi-a zis nimica. Sunt conservator prin definitie.

to-morrow said...

Si in 1993 Pif a fost inchis. Asa ca nu disperati, eu nu cred ca va disparea :)
Pentru fanii Pif exista si site-ul http://pif.power-heberg.com/ Vad interviu cu Mircea Arapu, roman desenator la Pif.

Cinabru said...

to-morrow : de data asta cred ca s-a terminat definitiv. Doar nu vrei sa vezi un Pif emo.

Anonymous said...

Pif a mai "murit" de cateva ori, asa ca o noua aparitie n-ar fi exclusa. Pana atunci Pif supravietuieste prin comunitatile online.

Netul romanesc e foarte sarac in siteuri si forumuri dedicate simpaticului catelus.

Singurul cunoscut este Pif Gadget Romania. Il puteti gasi pe adresa:

http://s8.invisionfree.com/Pif_Gadget/

Forumul va beneficia in curand si de prezenta unor desenatori francezi, care au lucrat pentru Pif Gadget.

Cinabru said...

Anonim : multumesc pentru informatie, stiam doar cateva site-uri din afara. Nu stiu daca va mai reveni, nu cred, sincer.

Anonymous said...

Văd că l-ați menționat pe un anume Bruno. Vârsta și împrejurarea plecării în Suedia coincid cu cele ale unui Bruno pe care l-am cunoscut. Era de vârsta mea și avea un frate pe nume "Duduș", locuia pe Grigore Tocilescu, lângă școala nr.132, sector 4, și știam că plecase/ră în... Olanda sau Danemarca. Îmi puteți confirma că e vorba despre Bruno Mihăilescu? Am locuit si eu in cartier până in 1990, poate chiar ne-am si văzut pe stradă, acolo. Mulțumesc anticipat.

Cinabru said...

Nu, e o simpla coincidenta de nume. Noi stateam pe atunci in cu totul alta parte a orasului. La fel de posibil este sa fi fost doar o porecla (au trecut prea multi ani de atunci). Si din cate stiu Bruno, vecinul meu, nici nu a avut frati. Iar din cate mi-a spus acum vreun an un fost vecin ar fi ajuns initial in Germania, mai tarziu in Suedia.

Anonymous said...

Mulţumesc.

Post a Comment

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...