22 Apr 2009

William Holbrook Beard (1824 – 1900)

Pictor american, portretist si peisagist, s-a bucurat de succes mai ales datorita compozitiilor naiv-fantastice, avand ca personaje animale “umanizate”. Imbinand un stil marcat de romantism cu elemente fantastice si naive, atacand adesea personaje celebre in societatea americana a secolului XIX sau momente importante din istorie, Holbrook Beard si-a atras numerosi admiratori, dar si critici inversunati, care l-au privit mereu ca un impostor, un pictor minor si lipsit de importanta.

Discovery of Adam (1891)

Beard s-a nascut pe 13 aprilie 1824 in Painesville, Ohio. Este atras de arta si mai ales de portretistica, sub influenta fratelui mai mare, James Henry Beard (1812 – 1893), la randul sau un pictor de succes. Pentru mai multi ani William lucreaza ca portretist, apoi calatoreste in Europa pentru a-si continua studiile de arta. Petrece mult timp in Italia, Elvetia, Germania. Revine in America in 1858, sprijina deschiderea Academiei de Arte din Buffalo si se muta in 1860 la New York. Un nume important in epoca, se bucura de succes cu portrete si peisaje, foarte apreciate de public, desi unii critici il privesc cu rezerve. Ajunge chiar sa fie acuzat de "imoralitate" si "indecenta" pentru indrazneala unor scene mitologice.

Owls (1851)

Marele succes vine insa dupa ce vinde primele sale tablouri cu animale antropomorfizate, ursi, caini, pisici si maimute surprinse dansand, conversand, in ipostaze solemne sau dimpotriva relaxate, imitand si ironizand adesea personalitati ale vremii. Era o tema care il atrasese inca din adolescenta si una dintre temele preferate si de fratele sau, dar William a fost cel care a stiut sa o foloseasca si sa o personalizeze, lasandu-i o tusa usor de recunoscut.

His Majesty Receives (1885)

Pictate cu umor si sensibilitate, satirizand sau emotionand, animalele sale era expresive si amuzante, desi adesea marcate de o anumita stangacie in realizare, posturi prea rigide si prea « umanizate », un aspect oarecum naiv si artificial. Daca alti artisti atrasi de subiect mergeau spre un naturalism adesea monoton, chiar daca artistic de efect, Beard a incercat mereu sa imbine gustul pentru umor si frumusetea lumii salbatice, cu rezultate surprinzatoare . Vinde numeroase piese, expune multe altele, se vorbeste despre un stil Beard. Compozitiile sale cu animale fac deja ca primele sale lucrari sa fie ignorate, cumparatorii vor scene cu animale. Ursi (personajele preferate de Beard), veverite, vulpi, maimute, iepuri, majoritatea surprinsi in mijlocul padurii, unde au casute, unde dau petreceri, se duc la cumparaturi, ii prind pe vanatori, au drame de familie si reuniuni pline de veselie. Ursii rad si danseaza, bursucii merg la scoala, veveritele se indragostesc, maimutele descopera cu uimire oamenii, toti poarta adesea haine elegante si atat de umane, in culori vii si cu croieli conservatoare. O lume diversa si o imitatie idilica si plina de culoare a lumii oamenilor.

How Beautiful (1891)

Beard devine unul dintre cei mai populari artisti contemporani, un pictor aproape "canonic", cu imitatorii si elevii sai. Lucrarile sale au fost adesea reproduse, mai ales in reviste si ziare, o expunere mediatica la care alti pictori puteau doar visa. Invitat adesea la expozitii de grup, au aparut deja colectionari ai lucrarilor sale, multi tineri il cauta pentru un sfat sau pentru un mic ajutor. Animalutele i-au adus gloria.

School Rules (1887)

Beard va continua sa lucreze in atelierul sau din Tenth Street pana spre sfarsitul vietii, aproape exclusiv astfel de scene cu animale (cele mai cautate pe piata) fiind considerat spre sfarsitul secolului unul dintre maestrii picturii americane. Moare in 1900. Din pacate pentru Beard stilul si lucrarile sale incep sa fie uitate, nu mai sunt la moda, cumparatorii sunt tot mai putini, retrospectivele tot mai rare, iar pictorul ursilor este aproape ignorat mai tarziu. Intr-un nou secol plin de experimente, lucrarile sale sunt demodate si prea conservatoare, fiind gustate si redescoperite abia mult mai tarziu.


So You Wanna Get Married, Eh? (1886)

Phantom Crane (1891)


Making Game of the Hunter (1880)

Foto : www.imamuseum.org ; artrenewal.org ; the-athenaeum.org ;

4 comments:

feeria said...

Imi plac lucrarile naive, si cu atat mai mult daca au si un strop de fantastic (Boris Lavric, de exemplu).
De curand m-am ocupat putin si de partea mai teroretica, ca sa spun asa, a picturii naive, si m-a incantat mult ce-am descoperit.

Cinabru said...

Feeria : dupa Pastile facute in familie simteam nevoia unui artist frumos, bland si plin de umor. Beard mi s-a parut potrivit. Multumesc pentru sugestia Boris Lavric, o sa ma uit.

Pai sa scrii mult despre pictura naiva, ok :)

kyodnb said...

Ce frumoase sunt!... Mai ales ultimul tablou care e si amuzant, cum ii cotrobaie ursuletii vanatorului prin palarie si au prins si ogarul. Iar tabloul cu Crane arata ca stia sa deseneze si altceva, nu doar animalute in ipostaze umane. Asemenea tablouri mi-as expune si eu prin casa :D

Cinabru said...

kyodnb : si mie mi-au placut mult. Ultima lucrare are o ghidusie anume, cum stau ursuletii si se uita : "si zi asa, vanatorule, mai treci pe aici ? Ia uite ce pusca frumoasa ai "

Post a Comment

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...