Tutun : Latakia, Virginia, Turkish
Aspect tutun : ribbon
Aroma : latakie, dar si putin dulceag
Tarie : medie
WAF : foarte scazut
Prezentare : cutie de 50 grame
Squadron Leader a ajuns rapid unul dintre tutunurile mele preferate inca de la primele fumate. E adevarat si ca ce am fumat pana acum de la Samuel Gawith nu m-a dezamagit, stiu sa faca mixturi delicioase, puternice si interesante. Iar acesta mi se pare unul dintre cele mai bune.
Cutia dreptunghiulara e in stilul foarte grafic Samuel Gawith, cu imaginea unui avion militar biplan, un desen vintage foarte inspirat. Chiar citeam in recenzia lui Twain ca acesta era initial un tutun pentru pilotii din Primul Razboi Mondial, si chiar daca ar fi doar o legenda urbana, e o poveste frumoasa si tentanta. Odata deschisa, vezi amestecul de firisoare aurii si negre, putin umede (se recomanda un pic de aerisire inainte de fumat) iar aroma anunta ceva foarte bun. Nu este latakia clasica, amestec de foc de tabara si tamaie - chiar, cat de greu e sa descrii cuiva mirosul si gustul de latakie daca nu e pipar - ci are o puternica nota dulceaga, ciudata si tentanta.
Umpli pipa, din doua aprinderi cel mult Squadron Leader a pornit si incepe fumata. Prima impresie : latakie, matasoasa si cremoasa, intensa fara a fi agresiva, se insinueaza si este peste tot, lasand pe fundal virginia si jucandu-se cu impresia de oriental. Alte mixturi ca latakie mi s-au parut mai dure, mai tari, uneori prea amare, aceasta este diferita. Dupa jumatatea bolului se face trecerea spre mai multa aroma de virginie si devine sesizabil tutunul Turkish, dar nu in doze mari. Mi s-a parut ca e o mixtura cu o surprinzatoare complexitate si un gust pe care cred ca l-as putea recunoaste oricand. Fumul este rece, gros, aproape laptos si foarte alb, foarte mult si suprinzator de rece. Nu inteapa limba (e adevarat ca luat de aroma Squadron Leader nici nu mi s-a intamplat sa forjez vreodata), scrumul ramas la final este surprinzator de fin, parca cernut, foarte inchis la culoare. Nu este un tutun foarte tare, este placut si poate crea dependenta. In cazul meu asa s-a intamplat. E perfect pentru momentele speciale, de meditatie, pentru serile care raman in memorie, dar si pentru noptile cand ai mult de lucru si trebuie sa fumezi ceva care sa te tina treaz si in forma.
Concluzii : unul dintre cele mai bune tutunuri fumate, un amestec de care nu ma pot plictisi si pe care il gasesc de fiecare data pur si simplu delicios. Gros, dens, plin, foarte masculin, genul de tutun pe care l-as recomanda oricui vrea sa incerce o latakie pe cinste. Ar trebui sa-mi iau cat de curand inca o cutie, parca fara Squadron Leader orele serii devin cenusii si plicticoase. As fi curios cum e un Squadron Leader invechit, dar nu sunt sanse sa tin prea mult o cutie. Recomand.
Aspect tutun : ribbon
Aroma : latakie, dar si putin dulceag
Tarie : medie
WAF : foarte scazut
Prezentare : cutie de 50 grame
Squadron Leader a ajuns rapid unul dintre tutunurile mele preferate inca de la primele fumate. E adevarat si ca ce am fumat pana acum de la Samuel Gawith nu m-a dezamagit, stiu sa faca mixturi delicioase, puternice si interesante. Iar acesta mi se pare unul dintre cele mai bune.
Cutia dreptunghiulara e in stilul foarte grafic Samuel Gawith, cu imaginea unui avion militar biplan, un desen vintage foarte inspirat. Chiar citeam in recenzia lui Twain ca acesta era initial un tutun pentru pilotii din Primul Razboi Mondial, si chiar daca ar fi doar o legenda urbana, e o poveste frumoasa si tentanta. Odata deschisa, vezi amestecul de firisoare aurii si negre, putin umede (se recomanda un pic de aerisire inainte de fumat) iar aroma anunta ceva foarte bun. Nu este latakia clasica, amestec de foc de tabara si tamaie - chiar, cat de greu e sa descrii cuiva mirosul si gustul de latakie daca nu e pipar - ci are o puternica nota dulceaga, ciudata si tentanta.
Umpli pipa, din doua aprinderi cel mult Squadron Leader a pornit si incepe fumata. Prima impresie : latakie, matasoasa si cremoasa, intensa fara a fi agresiva, se insinueaza si este peste tot, lasand pe fundal virginia si jucandu-se cu impresia de oriental. Alte mixturi ca latakie mi s-au parut mai dure, mai tari, uneori prea amare, aceasta este diferita. Dupa jumatatea bolului se face trecerea spre mai multa aroma de virginie si devine sesizabil tutunul Turkish, dar nu in doze mari. Mi s-a parut ca e o mixtura cu o surprinzatoare complexitate si un gust pe care cred ca l-as putea recunoaste oricand. Fumul este rece, gros, aproape laptos si foarte alb, foarte mult si suprinzator de rece. Nu inteapa limba (e adevarat ca luat de aroma Squadron Leader nici nu mi s-a intamplat sa forjez vreodata), scrumul ramas la final este surprinzator de fin, parca cernut, foarte inchis la culoare. Nu este un tutun foarte tare, este placut si poate crea dependenta. In cazul meu asa s-a intamplat. E perfect pentru momentele speciale, de meditatie, pentru serile care raman in memorie, dar si pentru noptile cand ai mult de lucru si trebuie sa fumezi ceva care sa te tina treaz si in forma.
Concluzii : unul dintre cele mai bune tutunuri fumate, un amestec de care nu ma pot plictisi si pe care il gasesc de fiecare data pur si simplu delicios. Gros, dens, plin, foarte masculin, genul de tutun pe care l-as recomanda oricui vrea sa incerce o latakie pe cinste. Ar trebui sa-mi iau cat de curand inca o cutie, parca fara Squadron Leader orele serii devin cenusii si plicticoase. As fi curios cum e un Squadron Leader invechit, dar nu sunt sanse sa tin prea mult o cutie. Recomand.
0 comments:
Post a Comment