3 Sep 2012

Stephen King - Blockade Billy


Prima dată când sunt cu adevărat dezamăgit de o carte purtând semnătura lui Stephen King. Au mai fost nuvele care nu m-au încântat, au fost şi romane pe care le-am citit mai greu, eventual după un abandon sau două, dar Blockade Billy este primul titlu care a ajuns să mă plictisească. O carte scoasă în condiţii grafice invidiabile, hardcover, cu o copertă frumoasă şi o poveste editorială mult mai interesantă decât cea ascunsă între coperţile sale. Şi aşa cum îi stă bine unui autor de calibrul lui King în lumea editorială teribil de capitalistă reeditată ulterior în mai multe formate, de colecţie sau nu, mai scumpe sau mai ieftine, inclusiv ca audiobook. Trist că e mai mult un obiect de colecţie decât o carte memorabilă, oricât de pasionat ai fi de King. Fiind prima ediţie scoasă de Cemetery Dance, cei ”vinovaţi” şi de ediţia aniversară a IT, din păcate încă inaccesibilă pentru mine, nu include şi net superioara Morality. Poate data viitoare.


Blockade Billy este o povestire din lumea baseball-ului, una dintre obsesivele pasiuni ale lui King, dar pe care cred că o împărtăşeşte un procent infim din cititorii săi aflaţi în afara spaţiului geografic şi eventual cultural marca USA. Ori dacă nu eşti cunoscător s-ar putea să ratezi şi să nu reuşeşti să apreciezi mult din construcţia epică a nuvelei, încărcată de cronici fragmentare de meciuri, termeni specifici şi tot arsenalului spectatorilor de baseball. Mi s-a întâmplat şi în The Girl Who Loved Tom Gordon, unde măcar structura unui meci de baseball era reprodusă în structura narativă a cărţii. Este şi unul dintre rarele titluri de King unde nu apare nici un element supranatural, mai curând un thriller. Un thriller sportiv, destul de modest însă. Asta deşi premisa era destul de atrăgătoare.

În lumea baseball-ului, cu echipele, ritualurile, istoria, dramele şi mai ales eroii săi, a existat cândva, spre sfârşitul anilor 50 (mai exact în 1957) un jucător apărut aproape din senin. William Blakely, dar publicul l-a cunoscut sub numele de Blockade Billy. A jucat pentru Titans din New Jersey, o echipă care ar fi putut ajunge foarte sus datorită lui. Cine ştie, poate ar fi ajuns să câştige campionatul. Oricât de mici ar fi fost şansele, ajungea să îl vezi pe Blockade Billy măcar într-un meci şi ajungeai să crezi că e posibil. Cel puţin aşa îşi aminteşte naratorul, Granny Grantham. Fostul antrenor al puştiului minune. Blockade Billy a fost unul din acei jucători de baseball la care doar visează cele mai multe echipe. Doar că ceva s-a întâmplat, ceva atât de şocant încât Blockade Billy a dispărut pur şi simplu din istoria sportului. Şi în bună măsură din cauza lui a dispărut şi echipa. Nimeni nu îşi mai aminteşte de el. Nimeni nu mai vrea să-şi amintească.

William Blakely, alias Blockade Billy, este unul din acei eroi king-ieni aparent netoţi şi chiar idioţi, bun până aproape de perfecţiune într-un singur domeniu - în cazul lui baseball-ul - şi ascunzând în adâncurile unei minţi lipsite de suflu un secret întunecat. Când iese pe teren, Blockade Billy este un rege, un zeu, şi reuşeşte chiar să ajute la câştigarea unor partide aparent imposibile. Acolo, în faţa publicului, este o vedetă. Un singur lucru este ciudat, chiar dacă iniţial nimeni nu acceptă : adesea adversarii au accidente neobişnuite. Nu grave, dar suficient cât să-i scoată momentan din joc. Iar când Blockade Billy iese de pe teren, recade în absenţa sa stupidă, repetă mecanic replicile celorlalţi, ca o bizară ecolalie, şi pare că în realitate nici nu există. Fără baseball ceva se rupe în Blockade Billy. Ca un roboţel programat pentru o singură activitate, şi care scos de pe bandă înţepeneşte sau repetă haotic şi fragmentar linii dintr-un cod integrat anapoda. Iar antrenorul său, chiar dacă în primă fază îi acceptă ciudăţeniile, bănuieşte că puştiul este altceva decât spune.

Blockade Billy putea fi o nuvelă interesantă. Putea fi, dar nu este. Prea mult baseball dacă nu te interesează subiectul, personaje slab construite şi bidimensionale, un fir epic previzibil şi un final pe care ajungi destul de repede să îl prevezi. Poate a fost o eroare abordarea ”realistă”, poate un Blockade Billy supranatural ar fi fost mult mai interesant. Aşa rămâne un titlu pe care nu l-ai recomanda cuiva care vrea să îl descopere pe King, mai curând un titlu de colecţie pentru completişti. Mai ales că şi ediţiile hardcover apărute până acum arată foarte bine. O dezamăgire, şi mă văd nevoit să o declar cu tristeţea fanului şi nemulţumirea cititorului de King.

PS: o recenzie semnată de Mircea Pricăjan puteţi citi în Suspans.ro.


0 comments:

Post a Comment

Share This