Catherine Maurice : Lasa-ma sa-ti aud glasul

Am aflat de cartea aceasta de pe un alt site si am incercat sa fac rost de ea. Este povestea unei familii cu trei copii, dintre care ultimii doi, o fetita si un baiat au avut autism infantil.

Autoarea este mama acestor copii si desi a preferat solutia pseudonimului, importanta este impartasirea experientei unice, dureroase de a se confrunta cu un astfel de diagnostic nu o data, ci de doua ori. La sfarsitul anilor 80 si inceputul anilor 90, chiar si in America mai existau inca dificultati de diagnosticare corecta dar mai ales alternativele terapeutice erau putine si de cele mai multe ori ineficiente.

Sentimentul inexplicabil al unei mame, ca ceva este in neregula cu propriul copil, inca de la varsta de 1 an, se loveste de prejudecatile celorlalti care cred ca un copil are nevoie de mai mult timp pentru a se dezvolta. Nelinistita, aceasta mama se documenteaza singura, citeste, cauta, intreaba mai multi medici si afla mai multe posibile diagnostice. Intre fiecare diagnostic, disperarea, dezamagirea creste, cere raspunsuri dar mai ales solutii si nu le gaseste.

Urmareste terifiata degradarea vertiginoasa a starii fiicei sale, priveste neputincioasa cum o pierde si nu mai poate comunica deloc cu ea. Suportul afectiv ramane fiul cel mare si sotul ei, dar si surorile si parintii lor.

Nevoia de a gasi o cale rapida si usoara de vindecare o impinge sa incerce mai multe terapii minune, gen imbratisarea fortata. Chiar daca pe fetita nu a ajutat-o prea mult, in schimb pe mama a alinat-o putin.

Terapia folosita pentru fetita ei, si mai tarziu pentru baiat, a fost terapia comportamentala a doctorului Lovaas, cunoscuta si sub numele de terapia ABA. De fapt ea a preluat doar baza si anume invatarea fortuita a unor comportamente simple de gen stat pe scaun, focalizarea privirii prin comanda si recompense primare, dulciuri, ajungand in cele din urma doar la recompense secundare, de incurajare verbala. Deoarece Catherine nu a putut sa aplice aceasta metoda, parandu-i-se inumana, in sensul dresarii copilului, a angajat o studenta familiarizata cu tehnica. Mai intai fortat si apoi dobandit, repetat, s-au dezvoltat atentia, prin promptare, motricitatea fina prin rezolvarea puzzle-urilor incastrate, largirea senzatiilor tactile, vizuale, olfactive etc. Terapia a continut si multe ore de logopedie, facuta cu un logoped experimentat, jocuri de rol, imaginatie, folosirea imaginilor pentru recunoasterea obiectelor si a insusirilor, si apoi construirea reprezentarilor, in toate activitatile de familie. Si multa dragoste, interactiune cu fratele cel mare, apoi dupa 1 an sau 2 integrarea la gradinita.

Se pare ca a reusit sa combine atat de bine mai multe terapii, incat rezultatele nu au intarziat sa apara mai ales in sfera atentiei, limbajului si interactiunii cu ceilalti. A necesitat mult timp, bani, nervi, speranta si disperare. Experienta cu baiatul a fost diferita, semnele de manifestare au fost altele, rezistenta la terapie a fost mai mare, progresele mai lente in diferite comportamente.

Este povestea unei familii luptatoare, care s-a mobilizat foarte bine, a acceptat situatia, a beneficiat de un diagnostic precoce, inainte de varsta de 2 ani, a folosit o terapie intensa cativa ani buni si mai ales si-a impartasit experienta pentru a-i ajuta si pe altii aflati in aceeasi situatie. O recomand cu placere tuturor celor care au nevoie sau sunt interesati de subiect.

de Altheate

Articol preluat de pe altheate.blogspot.com

2% pentru Autism

Via Altheate si Zmeura

“1 din 150 de copii au o tulburare din spectrul autismului, peste 30.000 fiind acum afectati in Romania. La acestia se adauga tinerii si adultii cu autism, precum si familiile acestora. Pentru toti acestia lipsesc serviciile ce le sint atit de necesare. Autism Romania face eforturi pentru a crea servicii pentru aceste persoane si face actiuni de constientizare a clasei politice romanesti pentru ca aceasta sa ia masurile necesare pentru a schimba situatia existenta.

Pentru a crea servicii pentru copii, tineri si adulti cu autism, ne bazam sprijiinul prietenilor nostri, pe generozitatea donatorilor, a sponsorilor.
Va rugam sa ne sprijiniti si dvs. directionind 2% din impozitul pe venit ce il datorati statului catre Autism Romania-Asociatia Parintilor Copiilor cu Autism”.

Alte doua pipe

Am reusit saptamana trecuta sa cumpar alte doua pipe straight de la Marcel Dobos, de la care le luasem si pe celelalte patru, despre care am povestit aici. Au venit la fel de repede, arata exceptional si fumeaza pe masura. Sunt destul de grele, cu peretii grosi, dar datorita formei mustiucului se tin relativ usor intre dinti. Si arata atat de bine.

Prima (1) este o Bradley Pipe Bruyere Extra 495, by Lorenzetti, o pipa straight, forma clasica, dar cu un joc de texturi la suprafata cum am vazut rar. Foarte bine pastrata si intretinuta, aratand ca noua, am dedicat-o virginiilor si s-a descurcat excelent cu unul dintre tutunurile mele preferate, Germains Mixture 7. Fumeaza usor, rece, n-am avut nici o problema cu ea. E o pipa fara filtru, avea in interior un condensator metalic pe care l-am scos de la bun inceput. Am destule experiente negative cu doua pipe cu condensator, nu mai imi trebuie.

Cea de a doua (2) – si marea surpriza – este o pipa Bristol, tot straight, cu bol apple si textura deschisa. Este cea mai buna pipa pe care am fumat-o vreodata (va ramane doar pentru latakii), excelenta din toate punctele de vedere, la fel ca si prima. Fum rece, potrivit de grea, cu o forma care se potriveste parca perfect in mana. Erinmore Balkan Mixture a avut parca un gust mai intens, mai bogat, mai complex fumat din Bristol, o declar fara ezitari cea mai inspirata achizitie. A detronat rapid atat primul meu Danske Club, cat si Ben Wade-ul cu care ma obisnuisem rapid.

Acum am opt pipe. E un bun inceput, nu ? Si printre urmatoarele tutunuri cumparate se va numara cu siguranta Gordon Pym.

Leapsa terorista – via Blog de carti

Preiau de pe Blog de carti o leapsa in ton cu ultimele certuri de pe bloguri, leapsa care deja a mai circulat si prin alte parti :

« eu zic asa: fiecare dupa posibilitati, care pe blog, care pe mail, sa scrie o cronica a uneia dintre cartile care i-au facut cu ochiul, citind despre ele pe blogul luciei. »

Sunt mai multe titluri, dar cred ca Teroristei ii datorez descoperirea lui Brautigan, dupa ce citisem la ea o recenzie dubla la In zahar de pepene si La pescuit de pastravi in America. Am citit la ea, mi s-au parut interesante si ciudate, si dupa ce le-am cumparat si citit mi-am dat seama ca e un scriitor mare. Criptic, foarte poetic, adesea absurd de seducator, adesea nu poti spune ca ai inteles ce a vrut sa spuna, dar de neuitat. Am scris doar despre La pescuit..., In zahar... isi asteapta si astazi randul.

Cine mai vrea sa raspunda, va rog.

Nota : nu vreau sa comentez ce s-a intamplat, cine s-a certat cu cine si de ce Terorista s-a decis sa renunte. Cei interesati ori stiu deja, ori au unde sa caute. Imi placea sa o citesc pe Terorista. Poate ca nu eram de fiecare data de acord cu prezentarile ei, poate priveam altfel un autor sau o carte, poate au fost postari la care nu am revenit, tocmai din aceasta cauza. Dar au fost destule care mi-au placut foarte mult si pe care s-a intamplat sa o recitesc. Destule carti despre care am citit initial la ea, si pe urma mi-au placut. Si, la fel ca multi altii, m-am simtit oarecum incurajat sa scriu pe blog, mai ales la inceput, dupa ce am vazut ce si cum scrie Luciat. Asa ca imi pare rau ca renunta sa mai scrie, dar sunt nevoit sa ii respect decizia. Luciat, toate cele bune. Cat a fost, a fost frumos.

George Ionescu : Tulburarile personalitatii

Recenzie preluata de pe altheate.blogspot.com

M-am apucat sa citesc despre tulburarile de personalitate, si asta inainte de a invata materia la facultate. George Ionescu a scris o carte foarte buna, concisa, Tulburarile personalitatii, Editura Asklepios, Bucuresti, 1997, despre toate tulburarile de personalitate, oferind o scurta istorie a tulburarilor de personalitate si mai multe clasificari, definitii, caracteristici. Clasificarile actuale sunt cuprinse in doua sisteme taxinomice : ICD-X european( clasificarea internationala a maladiilor) si DSM-IV american(manual diagnostic si statistic). Exista unele diferente de denumire si clasificare.

Tulburarile de personalitate NU sunt boli. Este adevarat ca sunt structuri particulare, dizarmonice care pot fi observate chiar din copilarie dar se cristalizeaza la adolescenta, odata cu structurarea personalitatii si insotesc persoana de-a lungul intregii sale vieti. La varsta infantojuvenila se vorbeste despre tulburari de comportament, tinand cont ca personalitatea este in evolutie si nu toate tulburarile de comportament se vor transforma in tulburare de personalitate la adult. Aceste tulburari se manifesta la maxim in decadele 3 si 4 ale vietii si se reduc treptat cu avensarea in varsta.

Mi s-a parut foarte bine explicata diferenta dintre termenii tip, tulburare si modificare de personalitate. Tipul are in vedere structura personalitatii din perspectiva normalitatii, si reprezinta patternuri comportamentale relativ stabile in legatura cu modul personal de a percepe, simti, gandi si actiona. Tulburarea de personalitate este o deviatie semnificativa sau chiar extrema de la patternul comportamental al grupului cultural respectiv. Modificarea de personalitate apare in urma unor trairi stresante si indelungate sau in urma unei boli psihice severe.

Diagnosticarea poate fi monotetica, persoana primind un diagnostic doar daca prezinta toate trasaturile incluse in tabloul clinic al tulburarii respective, si politetic cand persoana e diagnosticata pe baza catorva trasaturi esentiale. Mijloacele de evaluare sunt interviurile clinice, scalele si chestionarele de evaluarea si autoevaluare.

Tulburarile de personalitate pot coexista cu alte tulburari de genul alcoolmanie si toxicomanie. dintre complicatiile cele mai frecvente sunt depresia secundara, dependenta de sibstanta, mai ales sedative, suicidul deliberat, veleitar sau prin eroare.

Terapia acestor tulburari se face prin psihoterapie psihanalitica si cognitiv-comportamentala, terapie farmacologica, dar si prin spitalizare de scurta si lunga durata.

Tulburarea paranoida se regaseste la oamenii de succes, obsedati de putere, succes, autovalorizare dar in acelasi timp suspiciosi, neincrezatori, verificand mereu autenticitatea datelor si interpretetand totul dupa bunul plac. Apare in adolescenta. Exista serioase dificultati de relationare, integrare si armonizare. Aceste persoane sunt intolerante la frustrare, esec, ignorare, critica. Au de asemenea o rezonanta afectiva redusa, aparand ca fiind reci, distanti si detasati. Aceasta tulburare este numita si fanatica, expansiva si se regaseste la aproximativ 2,5 % din populatia generala.

Tulburarea schizoida se caracterizeaza prin introversie, detasare de realitate, sociofobie, nonimplicare in activitati practice, slaba rezonanta afectiva, preferinta pentru activitati solitare. Apare in prima copilarie. Conduita acestor persoane este bizara, neconventionala. Sunt in general oameni ai ideilor si ai cartilor, sunt filosofi sau matematicieni, interesati de creativitate. Au preocupari reduse sau absente pentru activitatea sexuala cu alte persoane, practica onanitia. Se regaseste la 7% din populatia generala.

Tulburarea schizotipala se aseamana cu cea schizoida dar se adauga aspectele particulare si excentricitatile in comportament si vestimentatie, convingerea ca poseda insusiri rare, gen premonitie, clarviziune, telepatie si superstitie, in general spus gandire magica. Apar episoadele psihotice tranzitorii, de scurta durata materializate in iluzii, halucinatii, in special auditive, si delir. Se regaseste la 2% din populatia generala.

Tulburarea dissociala se caracterizeaza prin sfidarea si violarea normelor, regulilor si obligatiilor sociale, lipsa de regret, agresivitate, ignorarea consecintelor si recidivarea. Este specifica infractorilor. Apare inainte de 15 ani si cuprinde cam 4% din populatia generala. Complicatiile ei sunt numeroase, in afara de alcoolmanie, toxicomanie si suicid , apar tulburarile de somatizare si tulburarea ciclotimica.

Tulburarea borderline este un pattern pervaziv de instabilitate a relatiilor interpersonale, a imaginii de sine, a afectelor si o impulsivitate accentuata, incontrolabila la contrarieri sau mici esecuri. Reprezinta cam 2% din populatia generala, apare la adultul tanar dar se diagnosticheaza spre 40 de ani. Persoana este foarte schimbatoare, imprevizibila mai ales afectiv, polarizeaza exclusiv negativ sau pozitiv. Detesta solitudinea, au sentimentul de vid interior si dispersie a identitatii, nu se regasesc. Practica acte autodestructive repetate. Dezvolta complicatii psihotice, depresive.

Tulburarea histrionica este caracterizata de extraversie, sociofilie, comunicabilitate, impresionabilitate, labilitate dispozitionala si conduita demonstrativa, de rol. Sunt cei care vor sa fie in centrul atentiei, manipulatori, seducatori, provocatori si mai ales incapabili in mentinerea relatiilor. Nu suporta ignorarea. Se entuziasmeaza facil si efemer. Sunt dependenti de cei pe care-i investesc afectiv. Un lucru foarte interesant este amnezia traumelor, frustrarilor si afectelor. Se regaseste la 2-3% din populatia generala si apare in adolescenta.

Tulburarea narcisica este o exagerare a importantei propriei persoane, idealizarea ei si convingerea nerealista asupra calitatilor sale. Persoana este aroganta, distanta, insensibila la sfaturi si opinii diferite. Prezinta aviditate pentru titluri, demnitati su ranguri. Este manipulator al relatiilor, in favoarea sa, evident, si proiecteza sentimente ostile asupra celor care nu-l admira suficient.

Tulburarea anxioasa sau evitanta se caracterizeaza prin inhibitie sociala si sociofobie, sentimente de inadecvare si hipersensibilitate la evaluarea negativa. Persoana este foarte prudenta in orice relationare, evita initierea unor noi relatii.Isi subestimeaza insusirile personale dar simte nevoia de acceptare, securitate. Are dificultati de deliberare, decizie si angajare, exagerand posibilele pericole sau riscuri. Se trateaza prin tehnica autoafirmarii si terapie de grup.

Tulburarea dependenta se defineste prin autostima redusa, nevoie excesiva de ocrotire, incapacitate de decizie. Teama de a fi abandonat il determina sa fie foarte tolerant cu cel investit afectiv, isi evita responsabilitatile.

Tulburarea anancasta sau obsesiv-compulsiva se defineste ca un pattern comportamental de ordine, rigoare, pefectionism extrem si perseverenta. Apare in adolescenta si afecteaza cam 1% din populatia generala. Sunt adeptii regulilor si ordinelor atat in viata intima cat si profesionala. Sunt foarte constiinciosi, devotati, incoruptibili, foarte stabili si conservatori. Comunicarea este pragmatica, exprimarea afectiva este redusa, la fel si relatonarea cu altii. In conditii foarte stresante pot aparea fobii ce determina inmvalidari functionale sau profesionale.

Tulburarea emotional-instabila sau agresiva se defineste prin instabilitate afectiva si tendinte impulsive necontrolate si ignorarea consecintelor.

Tulburarea depresiva se caracterizeaza prin pesimism si tristete excesive, autostima redusa si pasivitate. Persoana nu poate trai satisfactia, succesul. Desi e constiincios si responsabil este foarte sever atat cu el dar si cu ceilalti. In general sunt linistiti, introvertiti, pesimisti si nonasertivi.

Tulburarea pasiv-agresiva se definneste printr-un pattern de rezistenta pasiva la orice fel de cereri, profesionale, sociale, adica amanare, si prin atitudine negativista, de opozitie fata de autoritate, de invidie fata de colegi. Sunt morocanosi, cinici, artagosi, cu autostima redusa. Evolueaza spre depresii, tulburari somatice si ipohondrii.

Tulburarea defetista este declansata de situatii de agresivitate in familie, predominanta la femei. acestea refuza si evita experientele placute, prefera relatiile melefice, se invinovatesc si refuza ajutorul pozitiv, si mai ales fac sacrificii nesolicitate.

Tulburarea sadica se defineste prin cruzime, agresivitate, umilire in relatiile interpersonale, insultarea celorlati in public, folosirea mijloacelor indirecte ca minciuna, zvon etc. Cei mai multi au probleme cu politia si justitia, devin dependenti de alcool si droguri.

Altheate

Raftul lui Cinabru

Am fumat prima mea pipa in toamna lui 2007. O pipa veche, zgariata, in stare proasta (pastrata in familie) dar din briar, si un plin de Sunday’s Fantasy. Mai am si aceasta prima pipa, are mare nevoie de reparatii serioase, dar acum prefer oricand o latakie sau o virginie, foarte rar aromatice. Am descoperit tutunuri extraordinare, dar si tutunuri incredibil de proaste, am scris si de unele, si de altele. Am facut greseli de incepator si am invatat cat am putut, de peste tot. Si mai sunt foarte multe de invatat.

Pana acum am adunat sase pipe, asezate frumos deasupra unui corp jos de biblioteca. Raftul meu de pipar. Fiecare este frumoasa in felul ei, si oricare fumeaza cel putin decent (majoritatea foarte bine), fara sa fi fost foarte scumpe sau « de firma ». Imi plac atat pipele straight, cat si cele bent, si daca e sa aleg prefer una sablata / rusticata (dupa cum se observa si din poza). Cu siguranta voi mai cumpara si altele in viitor, e o pasiune la care nu mai poti renunta dupa ce ti s-a asezat confortabil in cord.

1. Prima mea pipa noua, un Danske Club Vario 185. O pipa masiva, cu pereti grosi si filtru de 9 mm, un model frumos. Destul de grea, fumeaza excelent cam orice tutun, a fost mult timp pipa « buna ». Acuma are concurenta puternica, dar va ramane mereu o pipa foarte draga. Danske Club sunt pipe bune si ieftine, cred ca voi mai cumpara pe viitor.
2. O pipa cumparata recent de pe Okazii.ro, sistem Falcon (in intregime din briar), destul de grea, cu bolul mic si pereti medii ca grosime. Sigla Lorenz sau ceva de gen, e aproape stearsa. Bine pastrata si intretinuta, inca nu m-am decis ce tutun ii dedic. Fumeaza foarte bine.
3. Un Ben Wade foarte subtire si usor, in stare excelenta, o voi pastra doar pentru latakii (s-a descurcat excelent cu un Erinmore Balkan Mixture, la ora actuala unul dintre preferatele mele). Are peretii cam prea subtiri, se incinge usor, dar cu putin grija fumeaza invidiabil. Plus ca forma delicata mi-a facut din start foarte draga. Mi se pare tare eleganta.
   
4. O Erica neagra, destul de lunga, cu bolul inalt si subtire, o folosesc doar pentru aromatice. Aceeasi problema cu incingerea daca este grabita, altfel merge foarte bine si fumeaza uscat. Sa vad in timp cum se va adapta, nu prea mai fumez aromatice atat de des cat sa o forjez zi dupa zi dupa zi. Imi place mult forma.
5. Un no-name cu filtru de 9 milimetri, putin mai grea, forma clasica, tot neagra dar cu pereti mai grosi. Virginie si orientale pana acum, se comporta excelent fara sa poarte o semnatura prestigioasa. Pipa de cursa lunga si de tavaleala.
6. Prima mea pipa, are mai bine de 20 de ani si este ratusca cea urata a colectiei. Busita, zgariata, cu o crapatura destul de mare in shank, mustiuc decolorat si muscat. Nici sigla nu se mai vede din cauza uzurii. Era lacuita, am smirgheluit-o, i-am scos din interior filtrul metalic si fumeaza mediu spre bine. Norocul ei ca are bolul solid, gros. Cum a fost prima are deja o serioasa incarcatura emotionala implantata bine in fibre, n-as renunta la ea. Poate reusesc in viitor sa o repar si eventual schimb. Uratica, dar utila.

Am si cateva futacuri, adunate in timp (patru la numar), periile le tin intr-o mica “vaza” de alpaca, filtrele intr-o cutiuta metalica (absenta in poza), cateva cutii de tutun, un borcan din lemn (gol) si un suport, un borcan cu garnitura etansa luat din IKEA (are in el vreo 50 de grame de Germain 7). Si, fireste, scrumiera marca Twain, design Humidor, care tinde sa devina un trademark pentru membrii PCB :) Sper sa am candva atatea pipe cat sa nu mai incapa pe raft.

Foto trademark Altheate

Puteti citi articolul si pe forumul PCB, unde se gasesc si alte colectii, si mai frumoase.

Patru pipe

Am reusit saptamana trecuta sa cumpar de pe Okazii.ro patru pipe straight, in stare surprinzator de buna, fara arsuri si defecte (singura problema ar fi ca mustiucurile a doua dintre ele au urme de dinti). Un Ben Wade (frumos, usor, elegant), o Erika, un Falcon sau ceva asemanator, dar cu sigla Lorenzo (cred) si un no-name. Toate patru fumeaza foarte bine spre excelent, cel mai probabil fiecare va avea cate un tutun dedicat – deja Ben Wade am trecut-o la categoria « doar latakia », in timp ce Erika are sanse mari sa ramana pentru rarele aromatice.

Le-am cumparat de la Marcel Dobos, au venit rapid, foarte bine ambalate si cu un bonus foarte util (doua futacuri englezesti), totul la un pret excelent. Am vazut ca momentan are in licitatii si alte pipe, posibil sa mai vina, aproape sigur voi mai cumpara de la dansul. Il recomand.

Poza este cea de prezentare de pe okazii.ro, vor veni si altele si un articol mai mare despre raftul meu de pipar, cel mai probabil peste cateva zile.

Natura statica (include arome naturale)

Poate cea mai frumoasa natura statica pe care am vazut-o in ultimul timp. Nu mai poti decat sa privesti si sa admiri, fara prea multe cuvinte. Atat de multe sensuri, arome si culori. Printre care si un mic sonet cu nicotina pentru mine.


Imagine "imprumutata" de aici.

Gunter Grass : Pisica si soarecele

Straniu personaj acest Joachim Mahlke, eroul din a doua parte a Trilogiei Danzig, un Mendebil ce se formeaza pe nesimtite intr-un grup de pusti din orasul mort, unde victoriile armatei germane invincibile si propaganda agresiva sunt adevaratele constante. In loc sa fie interesati de fotbal, bile sau carti de aventuri (unde este inocenta jucausa a lui Tom Sawyer, spre exemplu) pustii din oras sunt pasionati de vase de lupta, dragoare, mine, tancuri, avioane, submarine, infrangeri si explozii. Fiecare dintre cei mai rasariti ar putea sa-ti spuna, fara greseala, cate tone are vasul X, unde a luptat, unde a fost scufundat, care e cel mai bun pilot de submarin al Reich-ului, etc. In loc de abtibilduri, pustii Danzigului colectioneaza victorii. Un fel de baietii de pe Strada Pal care nu isi doresc sa fie cei mai buni pionieri, ci eroi pe front. Nu e de mirare ca Gunter Grass va ajunge mai tarziu sa mearga la razboi ca voluntar.

Locul de intalnire al baietilor din Pisica si soarecele este epava unui vechi dragor de mine, aproape complet scufundat, intr-un straniu echilibru. Se aduna acolo mereu, pe puntea inclinata, mesteca gainat de pescarus si il scuipa ca o pasta informa, povestesc despre marile victorii ale Wehrmacht-ului, sunt onanisti persistenti si de grup, campionat cu invinsi si campioni. Cei curajosi se mai scufunda si privesc prin hublouri sau ating tematori carcasa dragorului. Pana cand Joachim Mahlke, un tip altadata ignorat, reuseste sa devina seful micului grup, dupa ce invata surprinzator de repede sa inoate. Este singurul care are curaj sa se scufunde si sa ramana minute bune sub apele cumplit de reci, aducand la suprafata diverse obiecte : o surubelnita englezeasca din otel, un gramofon, un medalion. Nimicuri incarcate de mister si rugina pe care le imparte celor care il vad deja un erou. El este cel care se roaga ostentativ, fara sa creada in Dumnezeu, ci doar in Fecioara Maria. Cu fanatism. Este cel care lanseaza moda pompoanelor purtate la gat, este liderul impus prin forte proprii, este modelul, magnetul spre care tind toti pustii debusolati. Orfanul Mahlke. Cel care va descoperi undeva in dragor, pastrata miraculos si neinundata, o camera muceda si rece in care ajunge sa isi care toate comorile si sa se refugieze adesea. Un salt, Mahlke dispare si ceilalti aud (sau isi imagineaza ca aud) cum gramofonul incepe sa cante in adanc. Un Mahlke provenind dintr-o lume intre cea a adultilor si cea a pustilor, facut sa fie ciudat si conducator.

Nici cand Mahlke, dornic sa devina un erou, incalca toate regulile si ajunge aproape sa fie dat afara din scoala, admiratia celorlalti nu dispare. Dimpotriva, sporeste. Este un rebel, inscris la liceul pentru elevi-problema « Horst Wessel » (ironia e colosala). Rebel care ajunge pe front si revine in Danzig un erou de razboi, un simbol al viitorului Reich, al armatei mereu triumfatoare care spulbera orice opozitie, produsul perfect al unei masini de propaganda bine unsa, perfect functionala, mereu in miscare. Acel soldat perfect, fara mila si calculand perfect, de fiecare data, unde sa loveasca pentru a trece un nou tanc rusesc printre victime. Soldat care revine in Danzig, in lumea sa, pentru a descoperi ca de fapt nimeni nu uitase si nimeni nu il considera altceva decat vechiul Mahlke, cu surubelnita atarnata de gat, mirosul de dragor, pompoanele si urechile clapauge. Dezamagit, revine acolo unde se simtise cel mai bine. Fara ca nimeni sa il mai revada vreodata.

O nuvela excelenta, trista si sumbra, cu accente naturaliste specifice lui Grass, cu referiri la Oskar Matzerath (si nu putine) completand impresia de continuare, de adaugire a ciclului. O atmosfera ce mi-a amintit pe alocuri de Ratacirile elevului Torless, fara brutalitatea si secretul intunecat de acolo, dar acelasi gust de toamna muceda, de tristete, de apasare, de nevoie de a scapa dintr-un cadru prea stramt. Pana la urma, Joachim Mahlke este un invingator, pentru ca are curajul de a fi diferit intr-un sistem uman care il vrea identic celorlalti. Si chiar cand ajunge perfect pentru un poster de propaganda, are curajul de a rupe cu totul. Un caz de revolta. Un disident. Recomandata. Nu cel mai bun Grass, dar astept deja a treia parte, Ani de caine.

Un site frumos : cameracopilului.ro

Mi-ar fi placut cand eram mic – acum foarte, foarte multi ani – sa fi avut o camera cu peretii plini de desene. Din pacate parintii erau destul de conservatori, asa ca am avut doar o zugraveala in stilul epocii. Foarte cuminte. Foarte plictisitoare. Cu model.

Pe cameracopilului.ro veti gasi un portofoliu impresionant de desene in culori acrilice pentru decorarea camerei copilului. Mie mi-au placut. Si la 250 de lei un metru patrat nici nu este foarte mult.

Noi am rezolvat pe plan local, datorita sotiei, asa ca avem peretii camerei plini de Locomotiva Thomas si prietenii sai, soricei, albinute, ursuleti care prind fluturi, litere si cifre, depouri si sine, ceva ce seamana a Donald Duck si creatii abstracte semnate de copii. Astea sunt mai jos, pana unde au putut sa ajunga. Deocamdata.

Aici veti gasi mai multe imagini. Cred ca o sa-mi rog sotia sa imi deseneze si mie pe un perete un spiridus barbos, fumand o pipa churchwarden. Sa vedem ce iese.