4 Sep 2008

Jerome K Jerome – Arta de a nu scrie un roman

Scriitura/umorul lui Jerome K Jerome seamana foarte bine cu tutunurile englezesti de pipa : iti trebuie ceva experienta in ale literaturii umoristice, ceva deschidere spre glumele britanice, un strop de rafinament. Nu e genul de umor facil, la care te rupi de ras si uiti in cinci secunde poanta. Nu. Este un umor tipic britanic, adesea grav, amestecat cu episoade triste. Cartile sale sunt practic puzzle-uri de povestiri si anecdote care ar fi putut umple volume bortosele de nuvele pentru un narator mai lacom de coala tipografica. De fiecare data personajele sale, indiferent de scopul intalnirii – merg cu barca, scriu un roman, se plimba cu bicicletele – se apuca sa povesteasca. Sunt naratori inveterati. Jerome K Jerome reduce totul la anecdota/povestirea/frantura de text esentiala, intr-un stil sobru si plin de umor, delicios dupa ce te-ai invatat. Dupa ce l-ai gustat, parca ai vrea doar tutun/umor englezesc. Nu mai vrei aromatice ieftine, cel putin nu la ocazii speciale.

Cred ca este clar ca Jerome K Jerome este umoristul meu preferat. Dupa Hasek. Inainte de Salom Alehem. Iar “Arta de a nu scrie un roman” mi se pare cea mai buna introducere. In epoca in care apar o gramada de ghiduri how to – cum sa regizam filme porno cu hamsteri, cum sa ne traim viata in zece pasi simpli, cum sa schimbam becurile – “Arta de a nu scrie un roman” este o carte cumplit de actuala. Pentru ca de fapt este un anti-ghid in arta romanului. Numai ca, desi prezentata de mai toti asa-zisii critici ca o carte umoristica, are si numeroase pasaje/scene/povestiri ce numai vesele nu sunt. In ansamblu, este cea mai trista si serioasa carte de Jerome K Jerome.

Patru prieteni – autorul si alti trei gentlemen – se hotarasc sa izbeasca viata literara londoneza cu un roman. Cum un roman bun este scris de un singur om, cu o singura inteligenta, patru creiere stralucite vor face cu siguranta o treaba atat de buna, incat va fi nevoie ca cititorii sa-si rezerve cartea, ca sa nu o piarda. Asa ca mai in fiecare seara cei patru scriitori se reunesc, isi aprind gravi pipele si se apuca sa faca planuri. Aceasta este miza : prietenii se reunesc si incep sa povesteasca. Pretextul : cum sa fie eroii cartii si ce sa faca fiecare. Sa fie o tanara frumoasa si saraca, asteptand marea dragoste si sperand la un camin ? Atunci scriitorii incep sa isi aminteasca povesti legate intr-un fel sau altul de fetele sarace. Sa fie eroul principal un personaj negativ si respingator ? Cu siguranta se vor gasi si povesti cu astfel de eroi. Este oarecum modelul folosit si de Hasek pentru Svejk : un fir narativ central, mai mult calauzitor, impanzit cu nenumarate povesti de tot soiul. Asa cum Svejk incepea sa povesteasca ba una, ba alta, la fel si cei patru scriitori se apuca de basme. Fara sa scrie vreun rand. Isi traiesc un londonez Decameron.

Un univers vesel si trist, foarte britanic si totusi cu accente exotice, populat de personaje de tot soiul : servitoare ce accepta sa isi plateasca locul de munca doar pentru a fi aproape de cazarma soldatilor ; pisici care sunt aproape de sinucidere dupa ce asculta o poveste mult prea trasa de par ; scriitorul si sotia sa, plus slujnica, locuind pe o mica barca, o miniaturiala casa pe ape, in care nu te poti misca deloc ; indragostiti ciudati ; un nou caz Jekyll and Hyde ; un sat-butaforie cu saraci alesi cu grija, jucandu-si la perfectie rolurile ; Amenda, slujnica mereu cu ochii vraiste dupa uniforme si indiferenta la tot. Sunt si povesti tragice, foarte triste, stranii pentru o carte prezentata ca umoristica. Te cam scot din starea de buna dispozitie si te pun pe ganduri.

Forta stilistica a lui Jerome K Jerome este seriozitatea cu care glumeste. Nu este un umor spumos, gros, vulgar, care inteapa si sfasie cam orice stapanire de sine. Ti-l imaginezi pe Jerome K Jerome, intr-un costum impecabil, perfect barbierit, perfect tuns, fumand cel mai bun tutun dintr-o pipa estate. Citeste egal si monoton, fara intonatii surprinzatoare, fie ca este vorba de o scena trista, fie de una vesela. Nimeni nu rade prea tare, desi simti nevoia. Este umorul sobru. Este umorul unui domn serios. Este umorul fin. Prezentat intre prieteni, intr-un salon elegant, in timp ce afara burniteaza rece sau ninge.

La fel de interesant este felul in care Jerome K Jerome, prin alter-ego-ul sau si prin ochii celorlalti potentiali prozatori, isi priveste personajele. Nimic depreciativ, nimic jignitor, nimic superior. Observa lumea, ii vede gafele si absurditatea, suprapune deasupra un filtru moral. Nu o poate schimba si nici nu o acuza. O povesteste. Nu se oripileaza, nu este scarbit, nu este revoltat. Un bun inceput pentru cei care vor alt gen de umor. Un adevarat ghid introductiv in tainele umorului britanic.

Fireste ca pana la sfarsit nu vor scrie nimic. Dar asta era clar de la inceput, nu ?

17 comments:

ama said...

rar mi s-a intamplat sa citesc un roman care sa imi lase in minte imagini asa de vii precum cele de acest roman. am ras cu lacrimi in timp ce l-am citit :)

din pacate insa, am incercat apoi si alte romane de Jerome dar parca nu au mai fost atat de bune :(

Cinabru said...

Ama, este chiar o carte remarcabila. Dar mie mi-au placut si celelalte : Trei intr-o barca, Trei pe doua biciclete, Gandurile trandave ale unui pierde-vara. Desi in alte titluri deja parca este un Jerome K Jerome foarte obosit.

to-morrow said...

Jerome Klapka Jerome este unul din autorii mei favoriti, prin rafinamentul umorului si prin acea autoironie foarte "british". Pentru "desert": aici exista online lucrarile sale http://www.online-literature.com/jerome/

Esk said...

Ah, acum mor de curiozitate si nu dau de cartea asta nicaieri! Uff, mi-e ciuda, da' las' ca intr-o buna zi tot pun eu mana pe ea, ca prea o laudati toti :)) Pana una-alta, ii fac concesia de a-l citi pe calculator - multumesc, to-morrow!

P.S. Ti-am multumit deja ca m-ai pus la blogroll? Ca nu reusesc sa-mi dau seama daca m-am vazut deja acolo sau acuma e prima data...

Cinabru said...

To-morrow : multumesc mult pentru link. Acum o sa ma apuc de rasfoit.

Esk : Cartea este foarte buna si merita timpul. Esti de ceva timp in blogroll. Cu multa placere, pur si simplu mi-a placut blogul tau.

Jen said...

am citit-o acum cativa ani buni si la vremea respectiva mi s-a parut ca nu se compara cu „3 intr-o barca”. ar trebui sa o recitesc.

Realitatea lui Petria said...

Mi-a plăcut romanul, deşi nu mor după proza englezească. Pe ansamblu, tehnic are hibe destule, desigur, dar construcţia frazelor şi punerea în scenă a cadrelor este memorabilă.

Ameer said...

Am citit'o in liceu...de vreo 4 sau 5 ori. Si acum, cand a aparut editia de la Cotidianul am rasfoit'o si mi'am dat seama ca tin minte foarte multe lucruri din ea, pornind de la cate o fraza...Cum spune si ama, putine carti mi'au lasat imagini, flashuri atat de vii in memorie...aproape ca mi'e frica sa o recitesc acum.
In rest, am citit Trei intr'o barca si Trei pe doua biciclete - si am ras cu lacrimi :D

@esk: a aparut saptamana trecuta (3 sept) in colectia Cotidianul, cred ca o mai gasesti ;)

Cinabru said...

Alex : chiar nu m-am gandit la hibe, m-a furat prea repede valul ca sa le simt. Poate ca a fost chiar mai bine asa. E un roman fain.

Ameer : si mie mi se intampla la fel. Asa cum este si cu Vlad Musatescu sau Hasek din acelasi registru.

ana said...

Eu am evitat sa-i citesc cartile pana acum, desi imi fusese recomandat de o prietena.Aveam impresia ca nu o sa-mi placa stilul dar m-am inselat...am citit Arta... in editia de la Cotidianul si mi-a placut foarte mult

Cinabru said...

Ana, mie Jerome K Jerome mi s-a parut ca fumatul. Mai greu pana te apuci, apoi devine delicios-necesar si nu te mai lasi. Incearca si Trei intr-o barca sau Trei pe doua biciclete.

Raluca said...

Tocmai am terminat de citit "Trei pe doua biciclete" si cautand informatii despre acest autor am ajuns aici. Acum trebuie neaparat sa citesc si "arta de a nu scrie un roman". Sunt curioasa :)

Cinabru said...

Raluca : poti sa incerci cam tot Jerome K Jerome, doar ca unele sunt ceva mai slabute. Cauta Gandurile trandave ale unui pierde vara, Trei intr-o barca sau Eu cu ai mei. Si lectura placuta, e un scriitor colosal.

alex moldovan said...

E romanul meu preferat şi îl citesc cel puţin anual de prin '87. Eu îl consider perfect şi cred că-ţi poţi duce viaţa urmându-l :).

Cinabru said...

Cinabru : Jerome K Jerome e si unul dintre preferatii mei, nu pot sa ma plictisesc de el orice ar fi. Trei pe doua biciclete, Trei intr-o barca, Arta de a nu scrie... si restul, romane pe care le-as recomanda oricui. Acesta e umorul de calitate si fara varsta.

valive said...

Jerome e britanic, asta spune tot. E plastic, e simpatic, e ironic, e visator, e dramatic, e britanic. Are tot ce-i trebuie unui bautor de ceai ca el. El e unul din scriitorii care m-au facut sa iubesc Marea Britanie.

Cinabru said...

Nu mai am nimic de adaugat, ai spus tot. Un scriitor mare, foarte mare. Si atat de britanic.

Post a Comment

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...