Pictor si grafician american, Mark Ryden s-a nascut pe 20 ianuarie 1963 in Exista pictori atat de stupefiant de originali, atat de stranii, atat de diferiti, incat ajung sa iti placa infricosator de tare. Genul de pictori pe care tu ii adori, iar cunoscutii te privesc nu fara teama. Sa nu te apropii de fragilitatea psihica mult dorita. Ca un drog, iar Mark Ryden este adesea un Lewis Caroll in supradoza. Care a stiut sa construiasca un univers fantastic atat de vast si de « altfel » incat fie ajungi sa il respingi violent, cu spaima cu care te feresti de un dement in plina criza, fie ajunge sa te fascineze pana in buza obsesiei. Imbinarea de Pop Art, grafica de anii ’40 – ’50 ai secolului trecut, elemente de arta naiva si o doza serioasa de fantastic pana la suprarealism, adaugandu-se tuse dense de morbid, grotesc si ridicol, Mark Ryden este prin excelenta un artist obscen de modern. Chiar postmodern. Dar in egala masura se simte ca este tributar si indragostit de clasic, de peisajul si portretul renascentist, cu nu putine adaugiri baroce, culori pastelate si bine conturate, personaje – mai ales copii, animale antropomorfizate si jucarii – ivite dintr-un cosmar incarcat de LSD, arhetipuri desprinse dintr-un imaginar in care se amesteca personaje din cartile si benzile desenate ale copilariei, desene animate, regi, cuburi, cifre, zodii, sange, carne adusa dintr-o macelarie ideala, forme distorsionate si viziuni autiste, totul filtrat printr-o prisma viu si divers alcatuita.
Snow White (1997)
Este neclar la Mark Ryden unde incepe creatia si unde se termina imaginarul, unde este un Mark Ryden care se joaca si juxtapune temele si imaginile deja obisnuite pentru el si unde este un Mark Ryden care povesteste in imagini doar ceea ce vede. Copii cu priviri reci de killer in orele libere, iepurasi sfaramati si plini de sange, galeria personajelor din Alice in Wonderland transformata in echipa de orori, plante si legume umanizate pana la bucurie si boala, Lolite morbide si muribunde, norisori din vata de zahar veche, nuduri de o senzualitate rece, ursuleti veseli si pufosi, bebelusi dolofani si carabusi luciosi, Abraham Lincoln conducand un trenulet, extraterestri rubiconzi si clovni veseli. Cam asta ai putea sa scrii intr-un dictionar de motive si simboluri Mark Ryden, fiind departe de a prezenta macar jumatate.
The Angel of Meat (1998)
Aidoma girafei lui Preda sau notelor bune la algebra superioara, Mark Ryden este un artist care pentru multi nu poate exista. Chiar le-ar fi mai bine daca nu l-ar descoperi vreodata. Le-ar ramane certitudinile, o « arta frumoasa si normala », dar mai ales siguranta ca nimeni nu a reusit sa le trepaneze craniul si sa extraga de acolo esenta din care se distileaza visul ce amesteca reveria si cosmarul. Pentru altii este insa obligatoriu.
Little Boy Blue (2001)
Aici veti gasi pagina oficiala Mark Ryden, de unde am ales cateva lucrari. Merita vazute toate, mi-a fost foarte greu sa aleg doar cateva. Si candva, cumva, voi reusi sa pun mana macar pe un desen original. Aici un scurt si laconic interviu.
Foto : myartspace.com, artnet.com ; markryden.com
California Brown Bear (2006)
Alegory of the Four Elements (2006)
The Meat Magi (1997)
The Butcher Bunny (2000)
Corkey Ascending to the Heavens (1994)
10 comments:
Ultimul tabloul ma inspaimanta si ma revolta. Nu e ca si cand lucrurile astea nu exista sau le poti nega, da' as prefera sa nu mi le atarn pe pereti.
In rest, e foarte interesanta viziunea pe care o are artistul. N-am auzit de el, dar imi plac unele lucrari. N-am inteles eu prea bine, dar mi se par mai mult desenate, decat pictate. Si cel mai mult imi place imaginea cu cele 4 fetite. :)
mi se pare ca surprinde foarte bine perioada narcisista a copilariei, cu inocenta intiparita pe chip si corpul descoperind primele pulsiuni erotice, in care nu se deosebeste prea bine fantezia de realitate si sentimentele sunt mai mult expresii ale nevoilor organice, teama, manie, foame, autoerotism dar si iubire posesiva. imi place foarte mult pictorul si viziunea lui autista
Foarte interesant, desi nu pot spune ca este un stil care ma incanta prea mult.
Imi aduce aminte de un joc pe calculator, Alice, destul de fainut: http://www.firstshowing.net/img/alice-game-cover.jpg
In rest, imi plac rasturnarile de perceptie si prejudecati. Copilaria, in cazul asta.
artistul niciodată n-o să fie înţeles de toată lumea. mi-a plăcut articolul şi blogul, e ceea cu ce trăiesc în fiecare zi, arta, deşi nu sunt artist.
Tomata : of, si io care speram sa nu te oripilez. Macar celelalte inteleg ca au mai pe gustul tau. Merita sa ii vizitezi site-ul, o sa gasesti multe lucrari bune. Aici am pus doar pictura, dar vei gasi si grafica. Mi-e greu sa aleg o singura lucrare. Dar mi-as dori tare mult sa ajung sa am macar o schita originala.
Altheate79 : hei, nu ne-am mai conversat de mult timp aici. Interesanta interpretare, chiar voi incerca sa ma mai gandesc ce si cum. Cine stie de fapt ce este in mintea lui Mark Ryden.
Feeria : stiu jocul, cum sa-l fi uitat. Foarte fain. Si cred ca ai dreptate, Ryden seamana destul de mult cu ce era acolo.
Editorcash : multumesc pentru aprecieri. E artistul meu preferat (cel putin in aceasta perioada) si inca nu am ajuns sa ma plictisesc de el. Avem toti nevoie de arta, doar ca eu am preferinte mai "neortodoxe".
Am dat peste el intamplator, cineva postase pe un forum pagina lui. Si in prima faza am zis wtf, mergand mai departe. Apoi, la ceva timp - nu stiu fix de ce - i-am acordat o mai mare atentie. Pe mine nu m-a oripilat nicio secunda, in general ma distra - asta ca aprecieri superficiale. Ce inseamna insa ca artist, creativitate si mod de lucru sunt alte chestiuni. Mi-a placut cum ai scris, merita sa fie facut cunoscut. Doar de ar starni reactii mai altfel, nu vesnicele superficialitati...
Legat de preferinte neortodoxe pt arta, probabil ai dreptate. Cred ca de asta imi place si mie (nici nu stiam, a propos, ca s-a inspirat din Bosch :D )
Arana : pe mine din start m-a uluit, parca gasisem un artist fix pe placul meu. Cineva care deseneaza si picteaza ceea ce eu imi doream sa imi imaginez. Sunt astfel de nume - am mai gasit cateva - care fie iti plac enorm, fie le detesti visceral.
Sincer, imi plac si "clasicii". Doar ca auzind doar de Van Gogh, Michelangelo si Degas ajungi sa eviti subiectul, sa emiti platitudini sau sa le auzi. Mai merge si ceva nou.
absolut sinistru!
Vladimir : :)nu-i tocmai cuminte si linistit si echilibrat.
Am dat din intamplare peste Mark Ryden acum cateva zile si am ramas fascinata. Imi aminteste mult de Dali, in desenele cu Lincoln si cele cu animalutul cu gatul lung dar si de desenele animate japoneze.
Iata ca acum il gasesc si la tine...:). Nici nu stiu de ce ma mai mir, ne asemanam foarte bine la gusturi. :)
Ziceai ceva de alti pictori de genul acesta. Despre cine e vorba?
Post a Comment