H.P. Lovecraft : Dagon si alte povestiri macabre

Lovecraft s-a tradus si publicat prea putin in Romania. “Monstrul din prag” la Vremea, in 1993 (unde ar fi trebuit sa apara si Cosmarul din Insmouth) si reeditat in 2007, « Demoni si miracole » si « Dagon si alte povestiri macabre » la Corint (ambele 2005). Din cate stiu acestea sunt singurele titluri. Destul pentru a-ti face o idee generala despre Lovecraft, mult prea putin pentru cei care chiar vor mult mai mult. Cthulhu, Reanimator, Charles Dexter Ward, Kadath, Innsmouth, shoggoth, Necronomicon, Abdul Alhazred, Ulthar, Marii Stramosi / Elder Ones, etc. Pentru cei care l-au citit pe Lovecraft stiu despre ce este vorba. Pentru ceilalti suna absurd si criptic. Parti dintr-un mesaj imposibil de decriptat.

Au fost nu putini criticii care l-au expediat pe Lovecraft incadrandu-l intr-un gen imatur – horror - si potrivit mai curand pustilor cu imaginatie prea bogata, un scriitor comercial si bizar, lipsind de un talent autentic si de forta narativa, folosindu-si cosmarul ca sursa de inspiratie principala. Mereu falit, bolnav si preferand sa se situeze in afara lumii, un caz tipic de bolnav psihic ce incearca sa scape de sine prin scris. Inca un nebun care si-a gasit cateva reviste pentru elucubratii. Altii l-au vazut ca pe un scriitor genial, de o cultura inspaimantatoare, ce avusese acces la surse si texte oculte interzise, transpunandu-le apoi in scrierile sale ca mesaje codificate. Un profet destinat doar initiatilor, care puteau sa vada in lumile imagine de el adevarul si falsul. Omul care redescoperise Necronomicon-ul. Greu de spus daca vreuna dintre tabere are dreptate cu totul.

Pana la urma Lovecraft nu a reusit in timpul vietii sa aiba macar o editie decenta a povestirilor sale, fiind nevoit sa le publice in reviste de tot soiul, mai bune sau mai proaste, multe dintre ele repede uitate si cautate astazi de fanii sai cu aviditate. Daca astazi au aparut zeci de volume si antologii, atunci i-ar fi fost imposibil sa isi gaseasca un editor care sa investeasca prea mult in Lovecraft. Inca o ironie a lumii literare. Si o alegere deloc inspirata a editorilor.

Dagon si alte povestiri macabre este un volum reunind unele dintre cele mai bune povestiri ale lui Lovecraft, intr-o reusita traducere semnata Mircea Oprita. Sunt cateva texte clasice : « Herbert West, reanimator » (povestea unui savant obsedat de dorinta de a infrange moartea prin orice mijloace), « Dagon » (o buna introducere in lumea monstrilor subacvatici ancestrali, atat de importanti in scrierile lui Lovecraft), « Dincolo de zidul somnului » (contactul cu o rece inteligenta extraterestra), « Templul » (exceptionala, povestea echipajului unui submarin german U-29, cuprins de o stranie spaima si atras in adancurile unei vechi cetati scufundate). Si nu sunt singurele. Stilul este « lovecraftian ». Pana la urma Lovecraft nu poate fi considerat un exemplu de stil, este adesea emfatic, naiv, declarativ pana la ridicol, gaseste constructii poate prea « literaturizate », potrivite mai curand pentru revistele horror/sf/fantasy, si nu unele de elita. Si totusi iti dai seama pe parcurs ca povestea te fura, te nelinisteste si chiar ajunge sa te sperie. E literatura horror de cea mai buna calitate, si totusi are ceva in plus, ceva mai mult, ceva care o scoate din limitele genului.

Principalele teme din universul lovecraftian se regasesc in Dagon... : prezenta in adancuri a unor creaturi inspaimantoare, ce pot fi invocate/aduse la suprafata ;vechii zei monstruosi, astazi uitati ; obsesia de a invinge moartea fizica prin stiinta si chiar prin magie ; blesteme ancestrale, transmise de la o generatie la alta si avand efect si astazi ; aparitia si distrugerea unor vechi civilizatii, mult mai batrane decat izvoarele pastrate ; ecourile unei confruntari de inceput intre fiinte asemeni zeilor ; prezenta perpetua a Cosmosului inghetat, infinit si inteligentele din alte universuri, malefice sau nu ; fascinatia pentru trecut si pentru redescoperirea, prin revelatie si texte oculte, a misterelor unor lumi disparute ; spaima ca prea multa cunoastere interzisa va provoca o tragedie si chiar va aduce sfarsitul lumii. Practic majoritatea temelor clasice din fantasy, sf si horror se regasesc aici, imagine de Lovecraft sau preluate si amplificate de el.

In Polaris, spre exemplu, descoperim blestemul adus de Steaua Polara ce provoaca distrugerea fara sfarsit a unei civilizatii. Sau Blestemul din Sarnath, povestea vechiului idol din piatra verde, adorat de locuitorii din Ib, idolul Bokrug, ce aduce o razbunarea cumplita in Sarnath. Lumea de dincolo are ca tema prezenta dimensiunilor paralele si a fiintelor de acolo, care ajung in lumea oamenilor si distrug totul, pentru ca sunt diferite. Doar cateva exemple... Totul avand ca fundal o mitologie stranie, personala si deloc linistitoare.

Dagon si alte povestiri macabre este cea mai buna introducere in opera lui H.P. Lovecraft dintre putinele titluri aparute la noi, alaturi de Monstrul din prag (tot la Vremea). Povestiri bune, definitorii pentru gen si stil, inspirat selectionate si traduse, cateva clasice. Lovecraft iti place foarte mult sau ti se pare stupid, ridicol, over-rated, nu exista cale de mijloc. Eu fac parte din prima categorie si recomand volumul. Fie doar ca un volum de povestiri horror, desi il consider mult mai mult.