Si la o petrecere stupida si plicticoasa, unde cautai ceva pentru coitus interuptus sau mozol ori beai pana la extinctie, am auzit ceva nou. Ceva care nu suna tocmai ca Sex Pistols sau deathereala cu care suplimentam. Trebuie spus ca eram extrem de dur si rebel, iar bluzurile bune pentru o pipaiala ma faceau sa vomit. Uneori la propriu. Ceva care suna al naibii de placut, foarte rapid, foarte amuzant si foarte ciudat. Surprinzator de melodic si catchy. Combinatie de rock and roll clasic, punk si doo wop. Atunci nu stiam cum se numeste. Desi oarecum estompat de ramasitele de hemoglobina din vodca Polar. Frate, cine sunt astia ? Ramones. Ramones ? Da. Sunt cinci frati, ii cheama Ramones si canta impreuna. Dar sunt naspa, sunt de gagici. Cum aveam sa aflu mai tarziu nu era chiar asa. Si nici Dead Kennedys nu erau atat de buni. Am stat restul serii, prabusit intr-un colt ca un intelectual feroce si disponibilizat, ascultand Ramones. Si la plecare am profitat si am plecat acasa cu alea doua casete.
Pentru cei mai tineri, caseta era un obiect din plastic, relativ paralelipipedic (si trapezoidal dupa o lovitura serioasa) cu banda maronie inauntru. Nu puteai sa pui mp3-uri pe ea - da, am trait o epoca in care nu existau - trebuia derulata si se belea relativ usor. O caseta bine trasa putea sa fie pachetul tau de Kent. Trebuia sa ai o colectie de casete cu muzica fashion, in functie de grupul de care te alipeai, si cele mai ravnite erau cele "originale", eventual trase "de pe sidi". Iti luai muzica din Romana, asta era clar obligatoriu, si pe atunci o caseta era vreo 400 - 500 de lei. Foarte vechi. Io am avut vreo 3 Sex Pistols, 1 Obituary si niste Green Jelly la inceputuri. Nu prea bine, dar eram copil sarac. Dar sa revenim.
M-am tarat balanganindu-ma spre casa, m-am inchis in camera si am inceput sa ascult Ramones. Posibil sa fi fost o compilatie home-made, pentru ca avea inclusiv piese de pe Mondo Bizarro din '93. Am stat pana dimineata, cu cele doua casete ruland la nesfarsit, band Garrone (bleah) si fumand chiar o tigara. Marlboro. Culmea disidentei si a vointei. Dar pentru Ramones era necesar. Poison Heart, Rockaway Beach, Pet Sematary, We're a Happy Family, Needles and Pins, Tomorrow She Goes Away, I Wanna Be Your Boyfriend, Merry Christmas, Somebody Put Something in My Drink, She Talks to Rainbows. Si astea sunt doar piesele pe care sigur le-am ascultat in noaptea aia. Chiar fara mp3-uri, pe doua casete incapea ceva muzica. Mai ales ca erau de 90. Eram fascinat. Unele piese erau un punk rapid si amuzant, altele erau balade foarte 50-iste (la ei, nu la noi), erau vii, erau pline de furie, ura, bucurie, tristete, dragoste, dorinta, lipici, alcool si Bonzo. Era muzica pe care puteai sa dansezi, puteai sa recurgi la headbanging, puteai sa te revolti, puteai sa te gandesti la iubita care a plecat la altul, puteai sa scrii ceva relativ bun, puteai sa te scufunzi in tine, puteai sa urli Gabba Gabba Hey :) Puteai sa faci orice. Plus ca o selectie atent facuta din Ramones mergea clasa una la gagici, aveai sanse mari sa vezi si tu langa pat chiloti satinati de domnisoara. Hey little girl, I wanna be your boyfriend.
Ascult si acum Ramones. Chiar in momentele astea. Si imi plac la fel de mult, am reusit chiar sa o corup pe nevasta-mea (pasionata de Queen si doo wop, inca un motiv ca sa o ador) sa accepte unele piese. Si m-am simtit al naibii de mandru cand am aflat ca e trupa preferata a lui Stephen. King. Sau cand la concertul Motorhead aveam tricou cu Ramones. Si din cauza lor am ajuns sa descopar si sa ador mai tarziu doo wop-ul.
Foto : consequenceofsound.net
Pentru cei mai tineri, caseta era un obiect din plastic, relativ paralelipipedic (si trapezoidal dupa o lovitura serioasa) cu banda maronie inauntru. Nu puteai sa pui mp3-uri pe ea - da, am trait o epoca in care nu existau - trebuia derulata si se belea relativ usor. O caseta bine trasa putea sa fie pachetul tau de Kent. Trebuia sa ai o colectie de casete cu muzica fashion, in functie de grupul de care te alipeai, si cele mai ravnite erau cele "originale", eventual trase "de pe sidi". Iti luai muzica din Romana, asta era clar obligatoriu, si pe atunci o caseta era vreo 400 - 500 de lei. Foarte vechi. Io am avut vreo 3 Sex Pistols, 1 Obituary si niste Green Jelly la inceputuri. Nu prea bine, dar eram copil sarac. Dar sa revenim.
M-am tarat balanganindu-ma spre casa, m-am inchis in camera si am inceput sa ascult Ramones. Posibil sa fi fost o compilatie home-made, pentru ca avea inclusiv piese de pe Mondo Bizarro din '93. Am stat pana dimineata, cu cele doua casete ruland la nesfarsit, band Garrone (bleah) si fumand chiar o tigara. Marlboro. Culmea disidentei si a vointei. Dar pentru Ramones era necesar. Poison Heart, Rockaway Beach, Pet Sematary, We're a Happy Family, Needles and Pins, Tomorrow She Goes Away, I Wanna Be Your Boyfriend, Merry Christmas, Somebody Put Something in My Drink, She Talks to Rainbows. Si astea sunt doar piesele pe care sigur le-am ascultat in noaptea aia. Chiar fara mp3-uri, pe doua casete incapea ceva muzica. Mai ales ca erau de 90. Eram fascinat. Unele piese erau un punk rapid si amuzant, altele erau balade foarte 50-iste (la ei, nu la noi), erau vii, erau pline de furie, ura, bucurie, tristete, dragoste, dorinta, lipici, alcool si Bonzo. Era muzica pe care puteai sa dansezi, puteai sa recurgi la headbanging, puteai sa te revolti, puteai sa te gandesti la iubita care a plecat la altul, puteai sa scrii ceva relativ bun, puteai sa te scufunzi in tine, puteai sa urli Gabba Gabba Hey :) Puteai sa faci orice. Plus ca o selectie atent facuta din Ramones mergea clasa una la gagici, aveai sanse mari sa vezi si tu langa pat chiloti satinati de domnisoara. Hey little girl, I wanna be your boyfriend.
Ascult si acum Ramones. Chiar in momentele astea. Si imi plac la fel de mult, am reusit chiar sa o corup pe nevasta-mea (pasionata de Queen si doo wop, inca un motiv ca sa o ador) sa accepte unele piese. Si m-am simtit al naibii de mandru cand am aflat ca e trupa preferata a lui Stephen. King. Sau cand la concertul Motorhead aveam tricou cu Ramones. Si din cauza lor am ajuns sa descopar si sa ador mai tarziu doo wop-ul.
Foto : consequenceofsound.net
13 comments:
Uite că nici Ramones şi nici punk-ul în general nu m-au prins. Dar articolul ăsta (sau postare sau cronică, ce-o fi) m-a făcut să râd şi în acelaşi timp să mă gândesc cu nostalgie la prima casetă cumpărată din Romană - era un Candlemass. thnx man!!:))
Pe vremuri veneam special in Bucuresti ca sa imi cumpar casete din Piata Romana. Imi aduc aminte de o zi de iarna in care am tremurat la coloane vre-o 2 ore pana au aparut tarabagii. Dar mi-am luat King Diamond, Anathema, Overkill, Judas Priest si Manowar.Acum am o groaza de muzica, ascult cam tot ce imi doresc, dar parca nu mai e la fel...
Eu imi amintesc ca dadeam la radio dedicatii pt persoane inexistente si ceream tot felul de rockareli; si le inregistram pe caseta :)Asa am facut rost de primul album de la Garbage, pasiunea de pe vremea aceea. Me proud.
Faza cu "pentru cei mai tineri, caseta era un obiect din plastic, relativ paralelipipedic... etc" ma face sa ma simt ca un mamut. Ma pacalesc zicandu-mi ca nu a trecut chiar atat de mult de atunci, dar apoi fac socoteala si ies aprope 20 de ani... E scary.Si eu ca Garm, acum am o gramada de mp3-uri dar nu e la fel, nu am rabdare pentru ele, nu suna la fel. Casetele le ascultam si le inregistram la nesfarsit pana se deteriora banda.Oricum, asa nostalgii d-astea vor avea si cei din generatiile de acum, numai ca vor duce dorul haifaivului, faisbucului si hardurilor de cateva sute de giga.
MB : la mine prima caseta (in afara de Erasure, Depeche Mode sau Queen) a fost un Sex Pistols, daca nu ma insel The Great Rock and Roll Swindle. Cred ca asta era, tot din Romana, dar se auzea surprinzator de bine. Nici eu nu mai ascult decat Ramones astazi, restul foarte rar spre deloc. Garm : eu am prins doar ultimii ani, din pacate. Pe urma s-a terminat totul. Dar ai luat ceva, nu gluma. Si eu am aceeasi senzatie, inainte uzam banda unei casete, acuma cam sar din mp3 in mp3. Adina : eu tin minte ca ma "imprietenisem" printr-a zecea cu un tip, rocker de cariera, de la care faceam rost de ce ma interesa. La un pret modic :) Radio nu prea ascultam nici atunci. Laviniars : atunci aveam grija de casete ca de ochii din cap si stiam pe dinafara ce am pe fiecare. Acuma naiba mai stie ce am pe cd-uri sau dvd-uri, tot imi spun ca trebuie sa le cataloghez. Generatiile ce vin nu vor avea nostalgii. Nu au capacitatea cerebrala necesara.
Mi-au placut aducerile tale aminte punctate cu nostalgie si umor dar da o sansa si generatiilor viitoare. Macar al unui procent la fel de mare ca al celui din generatia ta care se regaseste in articolul pe care l-ai scris despre Ramones. Procentul acesta va deveni nostalgic si cerebral abia peste...ani, sper eu cu dragoste de parinte.zenobia
Pe atunci colectionam casete si reviste rock. Am avut cred in jur de 300 de casete. Majoritatea erau VIVO, Eurostar si mai apoi Rocris Disc. In plus imi cumparam casete goale pe care inregistram o emisiune a postului local de radio.Emisunea se numea Brutal Generation in cadrul ei fiind difuzate in general trupe gothic/death/black. Din pacate emisiunea a fost scoasa din program in momentul in care DJ-ul a trebuit sa isi dea bacul.
Mai ascultam şi punk (Die Toten Hosen, Sex Pistols, The Clash, Toy Dolls, Zob - cam astea circulau atunci, lol), dar punkerii bucureşteni nu erau deloc ok, adică atunci când nu făceau chetă, furau mărunţişuri... Petreceam serile prin Romană, dar în general imi luam muzica din altă parte, mai ieftin şi la calitate mult mai bună, păstrez toate casetele (nu sunt multe,maxim 200, pentru mine era suficient pentru că mai erau şi emisiunile radio şi nu ratam nici un concert). Acum e cam la fel, am mai puţine mp3s (emepetres, :D) decât cd-uri, oricum nu prea stau în casă şi nici nu-mi place să ascult la căşti, aşa că nu mi-ar folosi la nimic, plus că mai împrumut de la prieteni titluri pe care nici nu mi-ar fi trecut prin cap să le caut, pentru ca nu le ştiam (nu doar metal). Nu cred că există trupe romăneşti de ska sau punk, Zob au început rapid să ii imite pe Green Day, un gunoi comercial.
Zenobia : iti multumesc. Macar sa fie asa si io sa dau dovada de pesimism anticipativ. Garm : radio n-am prea ascultat niciodata, iar casete am avut ceva mai putine. Mult mai putine. Stiu ca am fost foarte fericit cand am primit de la cineva vreo 80 - 100 de casete cu black metale de toate felurile, in general chestii obscure. Ma rog, asta pana sa-mi dau seama ca nu imi plac. Drace : si eu ascultam, dar de la un punct acolo am refuzat sa mai socializez. Ma rog, asta e o constanta. Nu pot spune ca am cunoscut prea multi. Am ramas destul de nostalgic-conservator si prea putin deschis la nou. Trupa de ska la care ma refeream e EMIL. Nu ascult, dar din ce am citit despre ei acolo sunt incadrati.
Hahaha, înseamnă că şi Blaxi Girls tot ska sunt, nu ai pierdut nimic daca nu îi asculţi.Dacă vrei să asculţi ceva punk bun (folk), sau cel puţin mie aşa mi se par, nu am citit nicăieri nimic despre ei, îţi recomand The Real McKenzies, din Canada! :)
cititi blog-ul intreg, destul de bine
Drace : ok, am notat.Anonim : atunci e de bine.
It's an awesome post designed for all the web viewers; they will obtain benefit from it I am sure.
Also visit my webpage ; http://Www.wikignole.be/
Post a Comment