31 Mar 2010

John Fante - The Brotherhood of the Grape

John Fante ar fi ramas un autor obscur, un "original" pierdut printre americanii anilor 30-40, fara un fan pe nume Charles Bukowski. Daca n-ar fi fost Bukowski, n-ar fi avut parte de gloria postuma. Si sigur Intreaba praful nu ajungea un film, deloc rau, desi mult sub carte. Bukowski, care il decretase "zeul lui" , facuse imposibilul pentru ca Fante sa fie redescoperit si reeditat.
Se aseamana mult, asa este, Bukowski a avut ce sa invete de la Arturo Bandini/John Fante, cu tetralogia sa (Drumul spre Los Angeles, O sa vina si primavara, Bandini, Intreaba praful, Dreams From Bunker Hill). Si nu numai. Bukowski avea dreptate sa fie entuziasmat. Fante a fost un scriitor de calibru greu, cu un stil economic, viu si minimalist, reducand arhitectura estetica a paginilor sale la esenta epica. Practic sunt capitole din care ai putea sa scoti linistit nuvele ample. Scriind doar despre ceea ce stia foarte bine, rezumandu-se la spatiul imaginar si vivid al imigrantilor italieni care incearca sa devina buni americani, amestecand fictiunea cu puternice halci autobiografice, intr-un exercitiu de sinceritate fata de cititor si de impunere a admiratiei pentru critic, Fante are viata in cartile sale. A prins-o, a rescris-o in cadenta sa, cu o simpla melodicitate, si a redat-o celorlalti filtrata prin prisma sa. Forta extraordinara a dialogurilor (Fante este mai mult decat orice un impresionist auditiv), personajele aproape simbolice, situatiile simple si veridice. Nimic mai mult.

The Brotherhood of the Grape nu face parte din seria canonica, dar in buna masura e un roman legat de ea, ca o necesara completare. Multe elemente sunt comune : scriitorul de succes, catolicismul, familia italiano-americana distrusa in timp de saracie, gelozii, frustrari si tradari, spectrul cumplit al ratarii, tatal violent si dispretuitor, mama isterica si dedicata, fratii, rudele, munca grea, senzatia de non-apartenenta la minunata lume noua, cu tot cu statuia libertatii. Daca in primele sale romane Fante era inca flamand, inca furios, inca gata sa-si infiga coltii in literatura, de data asta e un roman tarziu, matur, mult mai echilibrat. Si foarte bun.

Cand Henry Molise, un scriitor de succes, trecut de cinci decenii si nemaiasteptand nimic de la viata, revine in orasul natal, o face pentru ca familia trece printr-o criza. Dupa decenii nesfarsite de casnicie, parintii sai Nicholas si Maria vor sa divorteze. Se urasc de mai bine de cinzeci de ani, se detesta organic, incapabili din cauza varstei sa se mai suporte, dar divortul i-ar ucide. Chemat ca un inger pazitor de fratii din oraselul prafuit, Henry se intoarce in timp la conditia de fiu al lui Nick Molise. Nimic din demnitatea succesului si a varstei nu rezista in fata dezlantuirii lui Nick. Pentru ca eroul principal din Brotherhood of the Grape este acest batran insuportabil, dezgustator si detestabil.

Nick Molise nu este un personaj pozitiv. Violent si infidel, dispretuindu-si familia care l-a tinut in saracie, America adoptiva care il priveste mereu ca pe un imigrant, dependent de toscanele tari ca moartea si de vinurile italienesti, pasionat doar de munca sa si dependent de jocurile de noroc, in special de poker. Isi iubeste pietrele, le taie si le aranjeaza in zidarie mistic, oficiind un ritual pe care nimeni nu il poate intelege. Comunica rar cu baietii sai, si atunci plimbandu-i prin orasel si aratandu-le "capodoperele" sale, mult mai importante decat orice altceva. Altfel ii uraste si ii vede mereu ca pe niste neispraviti, niste pierde-vara, nedemni de munca de pietrar. Singura care conteaza. Nu este un om pe care sa il admiri, este un Svevo Bandini apropiindu-se de senectute, amar si otravit de propria viata, incapabil sa accepte ca a imbatranit si ca sfarsitul e o realitate.

Iar cand Henry incearca sa il readuca in familie, il respinge initial cu violenta. Apoi ii propune un targ. Sigur, este fiul care a reusit, fiul care a facut ceva, fiul care i-a scapat din mana si acum e scriitor plin de bani, de parca asta ar conta. Tot ce conteaza este piatra. Si ii propune un targ : va face orice vrea Henry daca acesta il ajuta la ultima sa lucrare. Undeva in munti, langa o pensiune plina de batranei cartofori si alcoolici, vor construi o afumatoare. O casuta din piatra unde fumul si magia traditiilor prefac slaninile si carnurile de vanat in delicii pentru cunoscatori. Ultima lupta. Pestele mare, fara nimic din drama senina a batranului care lupta cu marea. Un Moby Dick de stanca. Ezitand, Henry se lasa convins (marea infrangere) si il insoteste pe ciudatul batran in munti, pentru acea ultima constructie. Si aici, din acest punct in care Henry redevine copilul Molise, se produce si turnura. Treptat, lucrand alaturi de el, Henry isi redescopera, isi reinventeaza tatal asa cum nu l-a vazut niciodata. Strainul isi descopera secretul si ii arata fascinatia pietrei, munca in doi, un octogenar incapatanat si dependent de zidaria sa. Din batranul insuportabil, Nick Molise devine un zeu, un prieten, un maestru si un tata. Dupa 50 de ani, Henry ajunge sa isi iubeasca tatal. Pana cand intregul esafodaj se prabuseste. Ultimul proiect este o afumatoare stramba, prabusita, cu nici un unghi drept si nici macar o piatra aleasa cum trebuie. Prea legat de munca sa, pentru Nick vine si sfarsitul. Isi pierde forta de a lupta.

O poveste simpla, pana la urma, o continuare peste timp a legendei Bandini sub alt nume. Romanul a fost publicat in 1977 si s-a bucurat de succes. Fante, batran si foarte bolnav, isi pierde vederea in 1978 (din cauza diabetului) si totusi mai are forta sa dicteze ultima parte din saga Bandini, Dreams From Bunker Hill. Brotherhood of the Grape e un penultim roman de o dureroasa frumusete, fie pentru scena in care batranul pietrar renunta sa mai calce pe nervii tuturor si pleaca sa se odihneasca un pic. Si carcasa celui care a fost Nick Molise este carata de familie si prieteni ca o relicva de pret, intr-o inmormantare dupa toate regulile vietii intr-un orasel prafuit si mort.

4 comments:

Rontziki said...

Absolut off topic: De azi inainte adresa de web a blogului meu este:www.rontziki.roAm rugamintea sa o inserati pe aceasta in blogroll, este ultimul rebranding :)

mofturi said...

Mi-a placut Intreaba praful. Celelalte nu prea.

Cinabru said...

Rontziki : rezolvat. Cat de curand ma mut si eu, numai sa am timp pentru chitibusuri si schimbari. Mofturi : mie mi-au placut toate, dar cred ca ...praful a fost cea mai buna. Inca n-am citit finalul tetralogiei, o sa.

Anonymous said...
This comment has been removed by a blog administrator.

Post a Comment

Share This