28 Mar 2010

Eroii copilariei

Leapsa preluata de la Blog de carti

Titlurile generatiei mele nu au intrat in bibliografia obligatorie. Nu l-am putut citi pe Jules Verne nici atunci, nu pot nici acum, chiar daca il reediteaza Adevarul cu mare tam-tam. I-am detestat visceral pe Ciresari, falsi, edulcorati si eroic-ridicoli, cititi fortat pentru scoala, m-a ingrozit Cuore, plictisit Singur pe lume si am renuntat sa citesc mai mult de primul volum din La Medeleni. A fost dincolo de puterile mele sa il gust pe Dumas cu muschetarii lui, cati ori fi fost. Nici sf-urile nu-mi spuneau nimic, desi cautam prin talcioc numerele din vechea serie de Povestiri Stiintifico-Fantastice (supliment la Stiinta si Tehnica) din care nu cred sa fi citit mai mult de cinci.

Asa cum se intampla de regula, nu mai am o buna parte din cartile copilariei, disparute, ferfenitite si imprumutate de-a lungul a doua decenii. Citeam Pif-uri, basme si cartile de mai jos. Citeam cartulii si reviste cu pionieri si partizani, dar fara Tanara Garda. Stransesem si cateva numere din 1001 de nopti, dar si o colectie bunicica de Povesti nemuritoare. Si tin minte ca imi placea si continuarea aventurilor lui Robinson Crusoe, carte scrisa de un ceh. Sau polonez. Sunt sigur ca de altele am uitat.

Lista eroilor copilariei, in ordine intamplatoare

Doctorul Aumadoare : ai o carte cu un medic veterinar un pic zaharisit si tare de treaba, care intelege graiul animalelor - maimuta Cici, cainele Avva, cucuveaua Bumba, purcelusul Groh-Groh, papagalul Carudo, Tragempinge si restul - si are o matusa tare rea, Varvara. Ilustratii de V. Cijikov la fiecare doua pagini. Ai si pirati, corabii, aventuri pe mare, flasnetar, capitanul Robinson, temutul Barmaleus. Ai cartea perfecta pentru copii. Carabuchi, marabuchi, bu !

Al Conan Doi : si ostrogotii, plus Tanti Ralita. Cu un adaus in persoana lui Misu Falconetti. Cele patru aventuri din seria Al Conan Doi, basca cartile mici gen Expeditia Nisetrul 2 sunt printre cele mai faine publicate vreodata la noi. Iar Vlad Musatescu e unul dintre autorii cu adevarat subapreciati. Macar la Adevarul l-au reeditat aproape integral.

Habarnam : nu am vrut sa fiu Stie-Tot. Nici Surubel sau Piulita. Cred ca nimeni care l-a citit atunci pe Habarnam nu a vrut sa fie altcineva decat Habarnam, imbracat pestrit, batandu-se tot timpul cu toata lumea, pictand pe frunze de copac, fugind de bucata desprins de soare, si cantand la trombon. Habarnam era un soi de "blatnoi" (copirait Vasile Ernu) atat de opus moralei socialiste incat nu puteai decat sa il iei drept model, intr-un soi de disidenta avant la litru. Si nimeni nu a crezut in transformarea lui miraculoasa de final, cand devine atat de cuminte si serios incat se piaptana cu grija. Si intrebarea esentiala : cine a avut continuarea aventurilor lui Habarnam ?

Armurierul Prospero : din Trei grasani, una din acele carti geniale si marxiste pentru copii, cu revolutii, burghezie imbuibata si cruda, proletari si inventatori simpatizanti, acrobati si circari, micuta Suoc si papusa cu chipul ei. Trei grasani tin poporul muncitor in teroare, cu ajutorul armatei, pana cand se starneste revolta proletara sub conducerea armurierului Prospero si a acrobatului Tibul. Sigur, era o carte tezista, foarte politizata si propagandistica la extrem. Dar am recitit-o de curand si mi-a placut la fel de mult. Au fost si carti proletcultiste geniale.

Morcoveata : cand citesti cartea la maturitate iti dai seama ca e trista, iar Poil-de-Carotte e un personaj tragic, victima psihoticei familii Lepic si mai ales a mamei. Daca mai completezi tabloul de ansamblu si cu notatiile din jurnalul lui Renard vezi totul altfel. Dar atunci aventurile lui Morcoveata - cu scena capitala "Nu oricine poate fi orfan" - nu pot decat sa te distreze. Cand mananca otava, cand e despaducheat in familie, cand se lupta cu un furuncul, cand merge la vanatoare sau la inot, Morcoveata e un outsider. La fel cand se insoara pentru scurta vreme, inainte ca doamna Lepic sa pronunte divortul cu jordia. Fiecare a fost Morcoveata, macar de trei ori.

Minciunica : din Orasul piticotilor mincinosi, pentru cine a prins cartea asta, de Dumitru Toma. Zana rea a unui orasel plin de piticei cumsecade, eroina cu nume delicios era inchisa intr-un butoi cetluit cu lanturi, tocmai ca sa nu-i mai invete pe pitici cum sa le minciuneasca. Iar cand reuseste sa scape, Minciunica ii zapaceste de cap pe cei mai slabi, ca domnu' Umflatu si intra in razboi deschis cu doctorul Barba-n Dungi. Barba-n Dungi, vanatorul de broaste. Si la final un bal la care adevarul iese la iveala. Nu stiu de ce nu se reediteaza cartile astea de la Ion Creanga si scoatem Hannah Montana si compania.

Bertoldo : si Bertoldino, fiul sau, alaturi de Cacasino, nepotul. Tarani sireti si intelepti, Bertoldo avand si o nevasta, Malcolfa (parca). Aventuri picaresti pentru copii.

Varahil : din "Numiti-ma Varahil", de Corneliu Buzinschi. Nu o mai am si am citit-o acum aproape 20 de ani, ar avea si o continuare. Daca o are cineva si e dispus sa mi-o vanda, astept detalii pe mail. Fie pentru numele de Varahil si merita.

Joe Limonada : n-am vazut filmul. Am recitit de cateva ori cartea. Era un western-comedie, cu un pistolar justitiar si seducator, mare amator de limonada si gata sa-i lichideze pe toti cei rai, mereu zambitor si scapand din fiecare capcana. Si, fireste, cu mare succes la dame. Un soi de Rudolf Valentino al Vestului Salbatic imaginar, altoit cu Charles Bronson.

Haiavatha - aparuta tot la Ion Creanga prin 1985, "Haiavatha" era o versiune pentru copii, in proza (cred) a poemului marca Longfellow, cu ilustratii splendide. Normal ca la varsta aia imi placeau indienii. Placeau e putin spus. Ma fascinau. In buna masura din cauza lui Haiavatha. A fost una dintre cele mai frumoase carti aparute in anii '80 la editura asta.

Cine vrea sa o preia. Mi-a adus aminte de multe carti faine de acum 20 si de ani.

14 comments:

Adina said...

Pe multe dintre acestea le citeam si le iubeam si eu. Multumesc pentru ca-i dat numele autorului de la Orasul piticotilor mincinosi, eu am ratacit-o acum multi ani, dar tin minte ca intr-o vreme era cartea pe care-o re-incepeam in serie continua. Am tot cautat-o, dar oamenii de la anticariate au dificultati mari in a gasi "o carte despre minciunele, stiti, prajituriele acelea pufoase care stiu cand minti".

Madalina said...

Oh, cu cata placere mi-am reamintit de Minciunica si de Haiawatha. Inca le mai am pe toate, destul de ferfenitite, pe la maica-mea prin biblioteca, pastrate cu sfintenie pe cand fiu-meu o vrea sa citeasca asa ceva. If ever... Cat despre Expeditia Nisetrul 2, numai cuvinte de lauda. Am citit-o si rascitit-o, si nu credeam ca o sa gasesc vreodata pe altcineva care sa fi auzit de cartea asta. Subscriu la Habarnam, l-am recitit anul trecut, si l-am gasit si in engleza, absolut incantator. Imi place atat de mult incat am carat cartea dupa mine in Belgia, desi fiu-meu e prea mic ca sa citeasca asa ceva. Insa eu si sotul meu ne mai aruncam uneori cate un calti, malti, cobalti :).Pe Grasani i-am detestat cumplit, a fost singura carte din seria cartilor rusesti cu coperte lucioase pe care nu am terminat-o. Aumadoare e si el aici cu noi si cu Habarnam, si deja incepe sa fie rasfoit si de manute mai mici.Vai, ce pofta mi-ai facut acum de Minciunica si de Al Conan Doi... De-abia astept sa vina luna iunie sa merg acasa sa ii recitesc.Adina, daca vrei ne intalnim in iunie si te las sa mangai putin Orasul piticotilor mincinosi :)

zmeura said...

o preiau si eu. foarte interesanta

Cinabru said...

Adina : am gasit din nou Orasul din intamplare, la un anticar pe care il mai frecventam. Poti sa incerci pe Okazii, am vazut-o de vreo doua ori. Si descrierea ta e delicioasa :)Madalina : uite cate avem in comun fara sa stim. Ma bucur. Asa mult as vrea sa mai gasesc Haiawatha, cu toata penuria de finante cred ca as da mult pe ea. Vlad Musatescu mi se pare genial si inepuizabil, dupa douazeci de ani tot le citesc. Ai citit cumva si Contratimp sau Aventurile aproximative ? Vrei sa o torturezi pe Adina, se pare. Zmeura : noi ne potrivim tare bine si la lepse, nu doar la Queen si o mare parte din carti. Ma bucur ca ti-a placut si astept sa citesc. Sa-mi spui si care ii place Mariucai.

Engineered said...

Sunt aproape complet în asentiment cu primul tău paragraf(mai puțin partea cu SFurile). Nu înțeleg care este mentalitatea din spatele lecturilor obligatorii.Hmz...am realizat că eu nu am eroi ai copilăriei. Știu că nici nu am ieșit întru-totul din ea, dar ceva nostalgie pentru o carte două bănuiesc că ar trebui să simt, nu? Poate din cauză că până la 14 m-am forțat să citesc acele insipide lecturi menționate anterior și după aia am descoperit SFul?Sunt reguli pentru leapșa asta că poate până la urmă reușesc să conjur ceva.

zmeura said...

sigur ca da

zmeura said...

sigur ca da.

zum said...

nici eu n-am putut sa-l citesc pe Jules Verne. nici Singur pe lume. restul, insa, da. Haiawatha, eroii lui Vlad Musatescu, Aumadoare, grasanii, Habarnam, Bertoldo & co imi placeau mult de tot si mie. acum... voi ati transformat leapsa asta, eu o dorisem cu eroi-copii, nu cu eroi din copilarie. eram curioasa care-s modelele de copii care plac, ca de altfel e normal sa fie mai multi adulti printre cei pe care ii admiram cand eram mici. si mie tot personajele adulte imi placeau mai mult. dar fiindca vorbeam de copii, mersi ca mi-ai adus aminte - cum am putut sa-i uit?! - de naparstoci. Biba, Babane si Bibanu sunt clar de top ten :)

mofturi said...

Aumadoare ! :)) A inceput sa doara ?

Cinabru said...

Engineered : in primul rand felicitari pentru blog, foarte interesant. Si sa stii ca peste ceva vreme s-ar putea sa reevaluezi, cu fireasca nostalgie, unele dintre carti. Vad ca amandoi suntem pasionati de benzi desenate. Daca ai vrea sa o preiei, ar fi fain. Zum : am trisat un pic, dar uite la preferinte cat de bine ne-am potrivit, e grozav. Mofturi : asa, un pic :) Da' trece repede cand recitesti cartea.

GABRIEL said...

din cartile mentionate mai sus...in mare parte eu le detin.
cine doreste sa achizitioneze astfel de carti....poate sa ma contacteze.TEL :0770 757 197 - GABRIEL

Mellon Tess said...

"Doctorul Aumadoare" a fost preferata mea. Ba chiar, la 3 ani am primit si o maimuta careia i-am pus numele Cici.

Cinabru said...

Gabriel : multumesc.

Mellon Tess : si pentru mine a fost de referinta, mi se parea atunci ca e cea mai frumoasa carte posibila, mai ales ca si prezentarea grafica era la inaltime. Chiar si acum isi pastreaza farmecul. Jucarii cu nume alese din carti n-am avut, dar unuia dintre caini i-am spus Fram :) A fost chiar un caine bun, si semana putin cu un urs - alb, cu blana deasa si scurta.

escu69 said...

Mie mi-au placut foarte mult "Ciresarii", poate si datorita faptului ca am copilarit in aceeasi epoca si intr-un mic orasel de provincie (nu erau lectura obligatorie pe atunci), Jules Verne m-a fascinat cu "Insula Misterioasa" si "Copiii capitanului Grant" in traducerile de odinioara, le-am citit si editiile din Adevarul dar nu sunt incantat defel de ele, din Dumas mi-au placut "Dupa douazeci de ani" (cel mai bun din seria muschetarilor) si "Cei patruzeci si cinci". Mi-au placut in frageda copilarie "Til Buhoglinda", "Munchhausen", "Tara celor o mie si una de mendre", "Tica si Rica in dezacord cu stiinta"... nu-mi vine sa cred ca nu le-ati citit...

Post a Comment

Share This