29 Aug 2012

Stephen King - Ochii dragonului

Apărut în Suspans.ro nr 26 cu titlul Stephen King pentru copii

Acesta este un titlu cu totul atipic pentru Stephen King. Unii comentatori l-au încadrat la fantasy, ceea ce îmi pare o binevoitoare exagerare. Ochii dragonului este pur şi simplu un basm. Stephen King light. Versiunea pentru copii. Scris pentru fiica sa, pe atunci nu prea amatoare de ficţiuni înţesate de clovni veniţi din spaţiu, maşini posedate sau turnuri întunecate (deşi se încadrează în universul Dark Tower) este genul de roman semnat de King pe care ai putea să-l recomanzi oricând unui copil pasionat de vrăjitori, castele, balauri. Înclin să cred că pentru King a fost un pariu cu sine, cartea pe care a scris-o mai curând ca un tată ce vrea să ofere fiicei sale o călătorie în imaginari decât ca un autor interesat de succesul viitoarei apariţii. Se simte plăcerea de a povesti şi oarecum de a-ţi schimba idiomul stilistic adaptându-l unei alte vârste şi unei alte înţelegeri. Şi, cu toate că este o carte mai curând pentru copii, se citeşte cu plăcere. Te prinde. Inspirată îmi pare şi includerea sa în lumea Turnului Întunecat, dar deja pentru King este ceva obişnuit să creeze astfel de legături (personaje care sunt menţionate şi în alte cărţi, locuri şi întâmplări comune, fiinţe şi demoni ce apar şi dispar de la un titlu la altul). Este una din rarele ocazii când nu avem în faţă o naraţiune „horror”, ci o aventură de basm, o ficţiune cu eroi buni şi răi ce ar putea, simplificată, să fie inclusă într-o carte de poveşti.

Intriga nu este deosebit de originală, genul de schelet epic pe care l-ai mai întâlnit cu minime variaţii în nenumărate romane fantasy. Regatul Delain este condus de bunul rege Roland, cel care a ucis ultimul dragon din ţinuturi, al cărui cap este păstrat cu cinste în camera cu trofee a monarhului. Are doi băieţi, Peter – moştenitorul de drept, hollywood-ian de bun şi de înţelept, incapabil să facă rău şi probabil regele pe care toţi îl aşteaptă – şi Thomas – slab, rău, mereu simţindu-se în inferioritate, gelos pe strălucirea fratelui şi ştiind foarte bine că nu va ajunge vreodată rege. Cel puţin atât timp cât Peter trăieşte. Sfătuitorul regelui este maleficul vrăjitor Flagg, cel care nu a ezitat să o ucidă pe regina care îi stătea în cale, şi care nu va ezita mai târziu să îşi otrăvească regele, să aranjeze totul astfel încât blândul Peter să fie acuzat şi să îl aducă pe tron pe nevolnicul Thomas. Delain este condus de un rege fricos, cu un secret cumplit, şi care se teme atât de mult de Flagg încât nu cutează nici măcar să gândească în prezenţa acestuia. Un rege-marionetă, perfect pentru planurile lui Flagg. Care pare să nu mai poată fi oprit, şi care va reuşi să distrugă regatul Delain, aşa cum a încercat şi în trecut, pe vremea altor regi. Dacă cineva nu va reuşi să descopere toate firele conspiraţiei şi să îl alunge pe magicianul întunecat. Nimic deosebit ca subiect, dacă nu ar fi stilul king-ian, chiar adaptat pentru copii, care face cartea să reziste surprinzător de bine la lectură. Personajele nu sunt foarte conturate şi dezvoltate, excepţia fiind Flagg, sunt mai curând receptacule pentru idealuri morale pozitive sau negative – prinţul frumos şi bun, fratele invidios şi slab, regina iubitoare şi adorată în regat, vrăjitorul cel rău – fără acea dezvoltare ce făcea deliciul în alte scrieri kingiene. Dar cum este o carte destinată copiilor, întregul funcţionează. Chiar bine.

Dar principalul motiv pentru care Ochii dragonului chiar mi-a plăcut a fost, fireşte, Flagg. Randall Flagg, cum este cunoscut în alte lumi. Cine este familiarizat cu Apocalipsa sau cu universul Dark Tower a întâlnit deja personajul, eroul negativ de care King este, după propriile declaraţii, foarte mândru. Un personaj tenebros, enigmatic, poate nemuritor (în Delain, regatul din roman, Flagg trăieşte de peste patru secole) dorind să distrugă echilibrul şi ordinea din pură plăcere. Poate să treacă dintr-o lume în alta, cunoaşte toate otrăvurile şi o mare parte din vrăjile posibile, îi place să manipuleze totul pentru plăcerea sa bolnavă. Este familiarizat cu scrierile secrete, şi Necronomicon-ul lui Lovecraft este menţionat la un moment dat. Interesant tribut/referinţă. Nimeni nu ştie de fapt ce este sau cine este Flagg, nimeni nu înţelege care îi sunt adevăratele motive, şi în Delain este temut şi dispreţuit, fără ca cineva să îndrăznească a-i sta împotrivă. Interesant de notat şi atmosfera ce aminteşte nu doar scene şi locuri similare din Dark Tower, dar şi aerul de burg medieval din Talismanul, un alt opus interesant dacă ţi-a plăcut acesta.

Ochii dragonului este un roman de Stephen King ce trebuie citit, măcar ca o completare la saga Turnului Întunecat sau o nouă aventură avându-l ca erou negativ pe Flagg. Sau pur şi simplu pentru că este altceva decât te-ai aştepta auzind cine este autorul. Nu este un titlu esenţial, dar poate fi un foarte bun prim pas în lumea lui Stephen King. N-aş fi crezut că Stephen King ar putea scrie şi publica o astfel de carte. Mi-a plăcut. M-a făcut să mă simt din nou un puşti care descoperea extaziat o poveste cu dragoni, vrăjitori, castele şi intrigi de culise. Nostalgia.

0 comments:

Post a Comment

Share This