Primul concert Queen in Japonia, dupa un turneu american pentru promovarea albumului Sheer Heart Attack, destul de bine primit. Bootlegul este din pacate incomplet, calitatea este insa foarte buna (sunetul fiind totusi uneori distant si in anumite locuri se aud pacanituri sau mici intreruperi, sursa originala fiind un vinil). Concertul a avut loc pe 19 aprilie 1975 la Budokan Hall din Tokyo, Japonia.
Dupa un Now I'm Here plin de energie, Freddie (care va comunica intotdeauna foarte bine cu fanii niponi) isi saluta publicul "Konbanwa ! Konbanwa ! And good evening everybody ! It's really nice to be here, in your beautiful Japan". Reactia este atat de plina de entuziasm incat Freddie le atrage atentia "Behave and listen", propunand apoi un toast pentru Tokyo. Isterie totala … Mai ales dupa ce acelasi Freddie, care se pare ca isi pregatise cu atentie show-ul, le ureaza "Kanpai !". Dupa noi multumiri - "thank you for being such a special audience", urmeaza "a number called White Queen", dupa care cere din nou publicului liniste (se pare ca reactiile erau peste masura). Dar e nostim sa il auzi pe Freddie spunand "Hush" in fata unui public in fierbere. Recunosc, White Queen este una dintre piesele mele preferate si imi pare rau ca ulterior trupa a renuntat la aceasta minunata compozitie Brian May, dar este clar ca in anii 80 Freddie nu ar mai fi putut sustine armoniile inalte. Varianta de pe "Doing Allright Tokyo !?" este pur si simplu exceptionala : Freddie atinge toate notele inalte, exact ca pe Queen II, pianul suna incredibil, iar Brian reuseste un solo de zile mari, cei doi reusind sa improvizeze pasaje intregi, care suna perfect. Nu stiu daca este cea mai buna versiune live, dar este incredibila.
Doing Allright, o piesa in care armoniile vocale sunt incredibil de greu de reprodus, suna exceptional, si nu sunt singurul care considera ca este cea mai buna varianta live. In afara de Freddie, Roger Taylor sustine din postura de backing excelent. "Thank you very much, we're gonna do songs from our album Sheer Heart Attack". Mai exact trei piese de pe Sheer Heart Attack si una de pe Queen 2, deja celebrul medley, care incepe cu "In the Lap of the Gods". Nu este una dintre piesele mele preferate, si nici nu mi se pare ca trupa a reusit sa o redea prea bine live. Se trece apoi la Killer Queen, cu siguranta una dintre cele mai bune compozitii, foarte bine pusa in valoare. The March of the Black Queen are live o forta care lipseste pe album : tempo mai rapid, sunet mai agresiv, partea de pian mai energica, iar John Deacon se aude excelent. Freddie duce notele foarte mult, foarte puternic, sustinut de Taylor. O adevarata bijuterie, continuata surprinzator de "Bring Back that Leroy Brown", una dintre piesele putin cunoscute, dar ok pentru un concert, cu acel sound aparte, care a marcat mai ales A Night at the Opera.
"Stone Cold Crazy" este prezentata sub deviza "now you're gonna do some rock'n'roll". Este o piesa rapida, dar nu mi s-a parut niciodata o compozitie de exceptie, versiunea fiind marcata si de cateva probleme de sunet. Amuzant este ca Freddie, care nu era un amator al pieselor rapide, reuseste sa sustina partea vocala fara incurcaturi.
Urmatoare piesa de pe bootleg, In the Lap of the Gods Revisited suna foarte bine, fiind precedata de comentarii Freddie si Brian May (in versiunea pe care o am se aud atat de prost incat este greu sa le inteleg, dar piesa se aude mult mai clar). Nu este de mirare ca aceasta compozitie scurta avea sa revina in Magic Tour, chiar daca atunci Freddie nu mai putea atinge notele inalte.
Dupa Big Spender, Modern Times Rock'n'Roll (nu voi intelege niciodata de ce trupa a ales sa cante live aceasta piesa marca Taylor) si un energic Jailhouse Rock, una dintre piesele preferate de Freddie. Ultima piesa de pe "Doing Allright Tokyo !?" este o alta surpriza, See What a Fool I've Been, o versiune foarte buna, dar sub cea din Hammersmith 75. Ca de obicei, concertul se termina cu multumiri, Sayonara si God Save the Queen, un alt trademark al trupei.
Concluzii : un concert bun, plin de energie si un adevarat document pentru fani, prezentand primul concert in Japonia. Din pacate, sunetul nu este exceptional, lipsesc destule piese, asa ca nu este cu siguranta o optiune pentru ascultatorul casual, ci pentru cei interesati de mai mult decat aparitiile oficiale. Merita ascultat, dar sunt si alte inregistrari din aceeasi perioada mai bune din toate punctele de vedere, in special concertul din Japonia de pe 1 mai 1975, care va primi cat de curand un review.
Piese :
01. Procession
Now I'm Here
02. White Queen In the Lap
03. Doing Allright
04. In The Lap Of The Gods
05. Killer Queen
The March Of The Black Queen
Bring Back That Leroy Brown
06. Stone Cold Crazy
07. In The Lap Of The Gods...Revisited
08. Big Spender
Modern Times Rock'n'Roll
Jailhouse Rock
09. See What A Fool I've Been
10. God Save the Queen
Dupa un Now I'm Here plin de energie, Freddie (care va comunica intotdeauna foarte bine cu fanii niponi) isi saluta publicul "Konbanwa ! Konbanwa ! And good evening everybody ! It's really nice to be here, in your beautiful Japan". Reactia este atat de plina de entuziasm incat Freddie le atrage atentia "Behave and listen", propunand apoi un toast pentru Tokyo. Isterie totala … Mai ales dupa ce acelasi Freddie, care se pare ca isi pregatise cu atentie show-ul, le ureaza "Kanpai !". Dupa noi multumiri - "thank you for being such a special audience", urmeaza "a number called White Queen", dupa care cere din nou publicului liniste (se pare ca reactiile erau peste masura). Dar e nostim sa il auzi pe Freddie spunand "Hush" in fata unui public in fierbere. Recunosc, White Queen este una dintre piesele mele preferate si imi pare rau ca ulterior trupa a renuntat la aceasta minunata compozitie Brian May, dar este clar ca in anii 80 Freddie nu ar mai fi putut sustine armoniile inalte. Varianta de pe "Doing Allright Tokyo !?" este pur si simplu exceptionala : Freddie atinge toate notele inalte, exact ca pe Queen II, pianul suna incredibil, iar Brian reuseste un solo de zile mari, cei doi reusind sa improvizeze pasaje intregi, care suna perfect. Nu stiu daca este cea mai buna versiune live, dar este incredibila.
Doing Allright, o piesa in care armoniile vocale sunt incredibil de greu de reprodus, suna exceptional, si nu sunt singurul care considera ca este cea mai buna varianta live. In afara de Freddie, Roger Taylor sustine din postura de backing excelent. "Thank you very much, we're gonna do songs from our album Sheer Heart Attack". Mai exact trei piese de pe Sheer Heart Attack si una de pe Queen 2, deja celebrul medley, care incepe cu "In the Lap of the Gods". Nu este una dintre piesele mele preferate, si nici nu mi se pare ca trupa a reusit sa o redea prea bine live. Se trece apoi la Killer Queen, cu siguranta una dintre cele mai bune compozitii, foarte bine pusa in valoare. The March of the Black Queen are live o forta care lipseste pe album : tempo mai rapid, sunet mai agresiv, partea de pian mai energica, iar John Deacon se aude excelent. Freddie duce notele foarte mult, foarte puternic, sustinut de Taylor. O adevarata bijuterie, continuata surprinzator de "Bring Back that Leroy Brown", una dintre piesele putin cunoscute, dar ok pentru un concert, cu acel sound aparte, care a marcat mai ales A Night at the Opera.
"Stone Cold Crazy" este prezentata sub deviza "now you're gonna do some rock'n'roll". Este o piesa rapida, dar nu mi s-a parut niciodata o compozitie de exceptie, versiunea fiind marcata si de cateva probleme de sunet. Amuzant este ca Freddie, care nu era un amator al pieselor rapide, reuseste sa sustina partea vocala fara incurcaturi.
Urmatoare piesa de pe bootleg, In the Lap of the Gods Revisited suna foarte bine, fiind precedata de comentarii Freddie si Brian May (in versiunea pe care o am se aud atat de prost incat este greu sa le inteleg, dar piesa se aude mult mai clar). Nu este de mirare ca aceasta compozitie scurta avea sa revina in Magic Tour, chiar daca atunci Freddie nu mai putea atinge notele inalte.
Dupa Big Spender, Modern Times Rock'n'Roll (nu voi intelege niciodata de ce trupa a ales sa cante live aceasta piesa marca Taylor) si un energic Jailhouse Rock, una dintre piesele preferate de Freddie. Ultima piesa de pe "Doing Allright Tokyo !?" este o alta surpriza, See What a Fool I've Been, o versiune foarte buna, dar sub cea din Hammersmith 75. Ca de obicei, concertul se termina cu multumiri, Sayonara si God Save the Queen, un alt trademark al trupei.
Concluzii : un concert bun, plin de energie si un adevarat document pentru fani, prezentand primul concert in Japonia. Din pacate, sunetul nu este exceptional, lipsesc destule piese, asa ca nu este cu siguranta o optiune pentru ascultatorul casual, ci pentru cei interesati de mai mult decat aparitiile oficiale. Merita ascultat, dar sunt si alte inregistrari din aceeasi perioada mai bune din toate punctele de vedere, in special concertul din Japonia de pe 1 mai 1975, care va primi cat de curand un review.
Piese :
01. Procession
Now I'm Here
02. White Queen In the Lap
03. Doing Allright
04. In The Lap Of The Gods
05. Killer Queen
The March Of The Black Queen
Bring Back That Leroy Brown
06. Stone Cold Crazy
07. In The Lap Of The Gods...Revisited
08. Big Spender
Modern Times Rock'n'Roll
Jailhouse Rock
09. See What A Fool I've Been
10. God Save the Queen
Coperta de pe www.queenbootlegs.nl
0 comments:
Post a Comment