Lumea Sofiei a fost cea mai frumoasa istorie a filosofiei accesibila unui amator. Auzisem de carte cu ceva timp inainte sa apara in colectia Cotidianul, niciodata nu o gasisem. Dupa o asemenea carte de vizita, am fost optimist cu alte carti semnate Jostein Gaarder. Ca intr-o oglinda… este o carte trista. Chiar foarte trista. Un mini-roman frumos, aparent o carte pentru copii – desi nu as recomanda-o nici unui cititor prea fraged – traversat de tensiunea unei drame in desfasurare. La fel ca in Lumea Sofiei, si de aceasta data eroina este o fetita aflata la varsta adolescentei. De fapt, la acel hotar misterios dintre copilarie si primele intrebari. Numai ca de data aceasta Cecilie, eroina cartii, nu descopera filosofia cu ajutorul unui barbat misterios, ci este vizitata in chip neasteptat de un inger. Pe nume Ariel. Un inger copil, care apare cand Cecilie este singura si ii tine companie.Ariel este un inger pazitor. Ingerii nu cresc, nu imbatranesc, nu pot simti. Pot trece prin pereti ca fantomele, pot cara saniute si schiuri, pot indeparta zapada topita, sunt vazuti doar de cei alesi, pot haladui prin spatiu dupa voie, se pot odihni milioane de ani pe o planeta, pot sa dezvaluie unele dintre tainele Dumnezeirii. Nu simt zapada, nu pot manca prajituri, nu se pot juca. Ingerii sunt destul de tristi. Sau ar fi, daca fiecare dintre ei nu ar avea o frantura de Dumnezeu. El stie ca Cecilie este bolnava, stie ca este in faza terminala, stie ca nu se mai poate face nimic. I s-a mai intamplat, si nu o singura data. Ingerii, chiar in preajma Craciunului, nu fac minuni. Trimis pentru a face mai usoare ultimele zile din viata fetitei, Ariel descopera ca nu stie mare lucru despre oameni, si ca secretele lor sunt la fel de interesante ca cele ale cerului pentru Cecilie. Lumea de dincolo este lumea din oglinda. La fel cum Alice incerca sa treaca prin oglinda fermecata, Cecilie si Ariel incearca sa comunice si sa se inteleaga. Se infiripa astfel un dialog imposibil, intre un inger si un copil bolnav.
Cecilie stie ca se va vindeca. Stie ca trebuie sa astepte. Stie ca Dumnezeu o va face din nou sanatoasa, ca va putea incerca schiurile noi, ca se va da cu saniuta, ca isi va revedea prietenii. Ariel stie ca niciodata nu va putea simti ceea ce simt oamenii, ca timpul nu conteaza, ca misiunea sa de inger pazitor este pentru totdeauna. Absurdul existentei umane devine tragic atunci cand Ariel este nevoit sa indeplineasca acest rol. Etern, cunoaste intregul univers dar nu poate intelege oamenii si mai ales copiii bolnavi. Stie ca dincolo de oglinda este libertatea totala. Si incearca sa inteleaga cat de greu este pentru un om sa ajunga acolo.
Una dintre cele mai intense scene este cea in care Cecilie, satula sa se joace de-a vindecarea si speranta, ii cere socoteala lui Ariel. Si prin el, Divinitatii. Cecilie stie ca s-a mintit singura, ca cei dragi ii ascund adevarul. Este singura data cand Ariel se recunoaste infrant. Nu are raspunsuri sau nu le poate da. Exista mistere/decizii pe care nici el nu le intelege. Abia la final isi va dezvalui intreaga misiune, cand o ia pe Cecilie si o ajuta sa treaca dincolo de oglinda. Creatia lui Dumnezeu este ca un desen. Nu ti s-a intamplat niciodata, o intreaba Ariel pe Cecilie, sa vrei sa desenezi ceva si desenul sa nu iasa chiar cum iti doreai ? Oricat de talentata ai fi. Asa s-a intamplat si cu Dumnezeu, lumea nu I-a iesit cum si-ar fi dorit. Ceea ce nu inseamna ca nu o iubeste.
"Ca într-o oglindă, în chip întunecat…" este o carte trista. Foarte trista. Dar si foarte frumoasa. Este o scriere despre ingeri ? Prea putin. Este un dialog in fata oglinzii. Este una dintre acele carti mici, dar puternice. Nu stiu cat succes a avut Jostein Gaarder in Romania, dar cei de la Univers au avut o idee foarte buna. Stilul sau este egal, clasic in sens bun, usor de citit, cu anumite repetitii ce articuleaza si mai bine structura epica. Fraze, personaje, expresii se repeta periodic, in momente aparent intamplatoare, de fapt de o surprinzatoarea coerenta. Un stil care ar trebui imitat de mai multi pseudo-scriitori, prea criptici si haotici pentru a spune bine o poveste.
Tu ce i-ai spune ingerului pazitor daca ai sti ca esti pe moarte ?
0 comments:
Post a Comment