Gunter Grass : Pisica si soarecele

Straniu personaj acest Joachim Mahlke, eroul din a doua parte a Trilogiei Danzig, un Mendebil ce se formeaza pe nesimtite intr-un grup de pusti din orasul mort, unde victoriile armatei germane invincibile si propaganda agresiva sunt adevaratele constante. In loc sa fie interesati de fotbal, bile sau carti de aventuri (unde este inocenta jucausa a lui Tom Sawyer, spre exemplu) pustii din oras sunt pasionati de vase de lupta, dragoare, mine, tancuri, avioane, submarine, infrangeri si explozii. Fiecare dintre cei mai rasariti ar putea sa-ti spuna, fara greseala, cate tone are vasul X, unde a luptat, unde a fost scufundat, care e cel mai bun pilot de submarin al Reich-ului, etc. In loc de abtibilduri, pustii Danzigului colectioneaza victorii. Un fel de baietii de pe Strada Pal care nu isi doresc sa fie cei mai buni pionieri, ci eroi pe front. Nu e de mirare ca Gunter Grass va ajunge mai tarziu sa mearga la razboi ca voluntar.

Locul de intalnire al baietilor din Pisica si soarecele este epava unui vechi dragor de mine, aproape complet scufundat, intr-un straniu echilibru. Se aduna acolo mereu, pe puntea inclinata, mesteca gainat de pescarus si il scuipa ca o pasta informa, povestesc despre marile victorii ale Wehrmacht-ului, sunt onanisti persistenti si de grup, campionat cu invinsi si campioni. Cei curajosi se mai scufunda si privesc prin hublouri sau ating tematori carcasa dragorului. Pana cand Joachim Mahlke, un tip altadata ignorat, reuseste sa devina seful micului grup, dupa ce invata surprinzator de repede sa inoate. Este singurul care are curaj sa se scufunde si sa ramana minute bune sub apele cumplit de reci, aducand la suprafata diverse obiecte : o surubelnita englezeasca din otel, un gramofon, un medalion. Nimicuri incarcate de mister si rugina pe care le imparte celor care il vad deja un erou. El este cel care se roaga ostentativ, fara sa creada in Dumnezeu, ci doar in Fecioara Maria. Cu fanatism. Este cel care lanseaza moda pompoanelor purtate la gat, este liderul impus prin forte proprii, este modelul, magnetul spre care tind toti pustii debusolati. Orfanul Mahlke. Cel care va descoperi undeva in dragor, pastrata miraculos si neinundata, o camera muceda si rece in care ajunge sa isi care toate comorile si sa se refugieze adesea. Un salt, Mahlke dispare si ceilalti aud (sau isi imagineaza ca aud) cum gramofonul incepe sa cante in adanc. Un Mahlke provenind dintr-o lume intre cea a adultilor si cea a pustilor, facut sa fie ciudat si conducator.

Nici cand Mahlke, dornic sa devina un erou, incalca toate regulile si ajunge aproape sa fie dat afara din scoala, admiratia celorlalti nu dispare. Dimpotriva, sporeste. Este un rebel, inscris la liceul pentru elevi-problema « Horst Wessel » (ironia e colosala). Rebel care ajunge pe front si revine in Danzig un erou de razboi, un simbol al viitorului Reich, al armatei mereu triumfatoare care spulbera orice opozitie, produsul perfect al unei masini de propaganda bine unsa, perfect functionala, mereu in miscare. Acel soldat perfect, fara mila si calculand perfect, de fiecare data, unde sa loveasca pentru a trece un nou tanc rusesc printre victime. Soldat care revine in Danzig, in lumea sa, pentru a descoperi ca de fapt nimeni nu uitase si nimeni nu il considera altceva decat vechiul Mahlke, cu surubelnita atarnata de gat, mirosul de dragor, pompoanele si urechile clapauge. Dezamagit, revine acolo unde se simtise cel mai bine. Fara ca nimeni sa il mai revada vreodata.

O nuvela excelenta, trista si sumbra, cu accente naturaliste specifice lui Grass, cu referiri la Oskar Matzerath (si nu putine) completand impresia de continuare, de adaugire a ciclului. O atmosfera ce mi-a amintit pe alocuri de Ratacirile elevului Torless, fara brutalitatea si secretul intunecat de acolo, dar acelasi gust de toamna muceda, de tristete, de apasare, de nevoie de a scapa dintr-un cadru prea stramt. Pana la urma, Joachim Mahlke este un invingator, pentru ca are curajul de a fi diferit intr-un sistem uman care il vrea identic celorlalti. Si chiar cand ajunge perfect pentru un poster de propaganda, are curajul de a rupe cu totul. Un caz de revolta. Un disident. Recomandata. Nu cel mai bun Grass, dar astept deja a treia parte, Ani de caine.