Peter Freestone a fost alaturi de Freddie Mercury timp de 12 ani (aproximativ), din 1979 pana in 1991, si juca rolul de prieten apropiat/personal assistant. Fara sa fie la inceput un fan sau macar un ascultator ocazional (dupa propriile marturii in 1979 stia doar trei piese ale trupei) Freestone a ajuns sa lucreze pentru Mercury. Un om bun la toate, de la gatit la cumparat haine, ziare, tigari, mancare, mers la licitatii de arta in locul lui Freddie, tinut agenda intalnirilor, bodyguard, confident. Mergea la majoritatea concertelor trupei si avea grija ca lui Freddie sa nu ii lipseasca nimic. Il insotea foarte des in cluburi si baruri, inclusiv in cele gay. Avea porecla feminizant-afectiva « Phoebe ». Si in noiembrie 1991 a stat alaturi de Freddie pana in ultimele clipe. De fapt, se poate chiar spune ca Freddie a murit in bratele sale. A fost o carte pe care mi-am dorit-o de ceva timp, dar fie nu am gasit-o, fie era in acel moment mult prea scumpa. Ma asteptam sa fie o biografie, eventual una in tonuri hagiografice, dar este mai curand un volum de memorii. Freestone nu este nici melodramatic, nici nu polemizeaza cu nimeni. El l-a cunoscut pe Freddie dincolo de scena, si e suficient. Un Freddie departe de imaginea stralucitoare si excentrica (mai ales in ultimii ani), un Freddie care daca nu se distra intr-un bar gay alaturi de noua sau viitoarea cucerirea prefera sa mearga la cumparaturi sau sa stea infofolit intr-o patura in fata televizorului. Un Freddie foarte casnic si timid. Un om care iubea pisicile si arta japoneza in egala masura, se certa violent cu iubitii si isi rasfata prietenii si angajatii cu daruri cat mai scumpe si rare. Un Freddie altfel decat aparea pe scena, in orice caz. Unele detalii le stiam din alte carti sau surse, majoritatea au fost inedite.
Phoebe s-a apropiat de Queen intr-unul dintre cei mai buni ani ai trupei (1979), chiar in perioada Crazy Tour, turneul din Marea Britanie (22 noiembrie – 26 decembrie), unul dintre cele mai reusite si ultimul pentru vechiul stil Queen. A fost la Newcastle pe 3 – 4 decembrie (concerte exceptionale, pacat ca inregistrarile nu sunt de cea mai buna calitate), a fost la Live for Kampuchea (poate cea mai buna optiune pentru un viitor DVD live), a ales pantalonii rosii din vinilin si o buna parte din costumele de scena, a stat in culise. Si a facut asta aproape la fiecare concert pana la Magic Tour. Inclusiv. A inceput sa se imprieteneasca mai tarziu cu Freddie, in timpul turneului american din 1980, pentru The Game, cand deja imaginea si sound-ul trupei se schimbasera radical. Freestone are chiar un mic jurnal de turneu, din 30 iunie pana la seria de concerte din 12 – 18 februarie 1981 din Japonia. Fragmentat, doar esentialul sau ce era iesit din comun, dar merita citit. Freestone vorbeste si de decizia neinspirata de a canta la Sun City, provocand un scandal imens. M
ai ales ca nici concertele nu ar fi fost reusite, majoritatea fiind anulate. La fel de interesante sunt si paginile dedicate perioadei « Barcelona », un proiect solo care a insemnat enorm pentru Freddie. A fost marele pariu pentru Freddie si sansa de a-si cunoaste unul dintre idoli. Pariu castigat in final, iar Freestone ofera informatii interesante atat despre repetitii si inregistrari, cat si despre « concertele » pentru promovarea albumului. Sau despre cum se lucra ca clipuri, de la I’m Going Slightly Mad sau These Are the Days... la A Kind of Magic. Cum se pregateau concertele si putinele conferinte de presa. Sau de ce Freddie era reticent in relatiile cu presa, de ce dadea rar interviuri.
Freddie pe scurt, in versiunea Peter Freestone (teaser)
concertele din 1984 (The Works)ar fi fost filmate pentru arhiva trupei
Freddie a locuit mult timp la
lui Freddie i-a placut enorm Hot Space
numele sau in pasaport era Frederick Mercury
potrivit lui Freestone sunt foarte mici sansele sa mai existe piese cu Freddie care sa merite
lansarea pe un album.
trupa ar fi trebuit sa revina in 1983 pentru un turneu in America de Sud
putea sa lucreze saptamani intregi, 12 – 14 ore pe zi la o singura piesa (Queen sau solo). Altele ii ieseau imediat.
au existat nu putine momente in care trupa a fost gata sa se sparga
Freddie nu citea aproape niciodata, doar cataloage de la licitatiile de arta
iubitii care primeau un ceas scump, de regula Cartier, puteau deja considera sa relatia s-a
incheiat.
unul dintre cei mai apropiati prieteni a fost Barbara Valentin.
lui Freddie ii placeau Prince, Michael Jackson, Lionel Ritchie, Dionne Warwick.
piesele de colectie, tablourile, antichitatile, cadourile care nu mai incapeau in casa erau mutate in podul cladirii din Garden Lodge.
i s-a propus rolul lui Rudolfo din La Boheme pentru o serie de spectacole in Central Park. Din pacate s-a renuntat repede la proiect.
Freddie ajunsese sa fumeze cam 40 de tigari pe zi si avea probleme mari cu vocea mai ales dupa 1984.
l-a cunoscut pe Printul Andrew si a aparut intr-o prezentare de moda alaturi de Jane Seymour. De fiecare data Phoebe era pe aproape.
la sfarsitul ceremoniei funerare sicriul a fost scos din sala avand in fundal « D’amor Sull », aria din Il Trovatore, in interpretarea lui Montserrat Caballe.
in ultimele saptamani ale vietii a renuntat la orice tratament. A continuat sa ia doar analgezice si in final morfina, ceea ce i-a grabit moartea.
O carte pe care am citit-o destul de repede, nu fara un pic de tristete. Nu stiu cat de interesanta ar fi insa pentru cineva care asculta Queen doar ocazional si e prea putin curios sa descopere omul din spatele numelui Freddie Mercury. Un fel de Phantom of the Opera. Dar este o carte bine scrisa, deloc plicticoasa, plina de informatii imposibil de gasit in alta parte. Mie mi-a placut. Si dupa cum se vede in poza din stanga, cei doi erau foarte apropiati. :)
PS : chiar, isi aminteste cineva de singura (din cate stiu) carte despre Queen aparuta la noi, prin ’93, la o editura obscura ? Spectacolul trebuie sa continue, traducerea cartii « The Show Must Go On » a lui Rick Sky, nu prea stralucita nici in original, scrisa in graba si cu o droaie de greseli si prostioare. Atunci insa mi se parea o carte superba, pentru ca avea muuulte informatii (pe atunci nu aveam idee de net) si poze. Chiar daca era prost legata si se incadreaza usor in topul celor mai proaste 10 traduceri aparute vreodata in
28 comments:
Eu era sa pic de pe scaun cand am vazut un interviu in care Mercury fuma. Imi venea sa ii ard vreo doua.
Imi trimiti pls pe mail textul ala in Word? Cred ca asta e cartea pe care n-au vrut ai mei sa mi-o cumpere cand eram copil - una din traumele copilariei mele e asta, ca a aparut o carte despre Queen si eu n-am avut-o atunci :)
Adresa: blog_de_carti@yahoo.com
O trimit imediat. Dar esti pornita, nu gluma, pe fumatori. Si cand ma gandesc ca e una dintre marile placeri ale vietii :)
Am citit si eu "FM - The show must go on" in '93-'94 si, vorba ta, mi s-a parut foarte interesanta atunci, drept pentru care am recitit-o si mai la "maturitate", facand abstractie de traducerea execrabila.
Acum astept cu nerabdare cartea lui Phoebe. Ma gandesc ca e mai sincera si mai profunda decat cea a lui Jim Hutton, din care am lecturat doar niste fragmente gasite pe net - bune si alea, in lipsa de altceva...
Am primit cartea, multumesc mult!
Nu-s pornita pe fumatori, sunt si eu de-a lor - pipa nu-s in stare sa fumez pt ca o sting, dar compensez cu tigari.
Da' cand ai vocea lui Mercury parca e pacat sa risti.
Francessca : inca nu am gasit cartea lui Hutton, desi sunt foarte curios. Incerc sa mai gasesc si alte carti despre Freddie/Queen, dar e o perioada trista financiar. Cartea lui Sky e interesanta uneori, dar parca sunt mult prea multe erori.
Adina : hehe, atunci stii si tu ce inseamna sa ramai fara tutun. Se stinge la inceput pipa, pe urma te inveti. Desi depinde mult si de pipa, si de tutun.
Freddie incepuse sa fumeze tocmai ca sa-si aspreasca vocea, si adevarul e ca efectul a fost interesant. Dar ai dreptate, pacat ca a riscat o asemenea voce.
E trist sa ramai fara tutun... Dar in aceasta privinta eu sunt ca harciogul, imi fac provizii mai mult decat ar impune-o prevederea :)
Ca sa-si aspreasca vocea - interesant. Eu presupusesem ca era tinerel cand s-au lansat si ca s-au maturizat corzile vocale mai tarziu.
Io am ramas fara fonduri, iar ultima comanda de tutun trebuie sa vina luna viitoare. Imi mai alin singuratatea cu un Stanwell Vanilla, dar e tare prost. Oricum, aici nu gasesti mare lucru.
Asa citisem intr-un interviu cred, ca ii placea sa aiba vocea mai aspra. Ori un interviu, ori vreun articol, nu mai tin minte exact.
Asa-ti trebuie daca ai gusturi subtiri :D
N-am gasit cu google interviul/articolul dar mai sap.
Asta cu lui Freddie ii placea Michael Jackson mi se pare foarte interesanta dat fiind succesul monstruos al ultimului individ in perioada. Multa lume ii punea pe acelasi palier pe cei doi desi impactul pentru muzica a fost fundamental diferit.
ce repede ai citit-o. am si eu biografia lui Sky, insa nu am mai recitit-o.
intr-adevar, pe vremea aparitiei ei era un must-have al oricarui iubitor adevarat/cunoscator de Queen. asa, ca noi :)
Si eu am fost uimit sa aud ca Freddie fuma. Heh.
Exista o poveste pe care n-am inteles-o, Barbara Valentin sustinea ca a fost partenera lui de viata, cind se pare ca de fapt ea era doar o prietena buna si el avea un (alt) partener. Scrie ceva despre asta?
Krossfire : da, Freestone spune ca cei doi se imprietenisera destul de mult, chit ca Michael nu era incantat de tigari si nu vroia sa auda de cocaina. Io sunt curios sa ascult piesele inregistrate de cei doi, trei la numar. Desi nu cred sa se intample.
Zmeura : abia acum am apucat sa scriu despre ea, pentru ca n-am mai lasat-o. Imi aduc aminte de cartea lui Sky foarte bine, stiu ca s-a dezlipit in mai putin de o saptamana. Si pana si la varsta aia traducerea mi se parea oribila.
Pinocchi0 : Freestone spune ca ajunsese la peste doua pachete pe zi, dupa 1982. De unde si schimbarea vocii. Cu Barbara Valentin e greu de spus, Freestone e destul de evaziv. Sigur ea a povestit peste tot ca au avut o relatie (inclusiv fizica), in timp ce Freddie a fost foarte discret. Sigur erau apropiati, greu de spus cat de apropiati :)
Eu am vazut un documentar despre el, in care (mai mult sau mai putin intimplator) perioada de dupa comingout mi s-a parut foarte clara si destul de detaliata. La fel si povestirile prietenului lui. Cunoscind toate astea, plus localurile din München pe unde isi facea veacul si tot lifestyle-ul, inclin foarte tare sa-l cred pe el. Pe de alta parte, nici eu nu m-as aventura sa o contrazic pe BV ;-)
Cinabru : sunt cateva documentare chiar bune. Sunt ceva informatii si n cartea lui Rick Sky, dar si eu il cred pe Freddie. Desi Barbara Valentin este genul de femeie-fatala :)
In cartea lui Sky este citata B.V. spunand ca "eu si freddie n-am facut niciodata dragoste. Lui ii placeau barbatii, iar mie imi placeau tot barbatii". Deci, se pare ca a fost o relatie f.f. apropiata afectiv si comunicational, dar doar atat.
Uite si link-ul unde poti citi fragmentele - structurate pe 3 parti - din cartea lui Hutton: http://queen.peoples.ru/html/archive/stati/fred_jim3.htm
Asta, daca nu le-ai citit deja.
Cinabru: Link-ul nu e chiar complet - dupa punct e "htm".
Era sa spuna "mama ce mi-au mai placut Queen", cand de fapt e "ce-mi mai plac!"
Cred ca prin clasa a IV-a am ascultat muuult muuult Queen, influentata, normal, si de anturaj. Ciudat, insa, cativa amici fani inraiti s-au lepadat de Freddy Mercury cand au aflat si ei de orientarea lui sexuala si motivul pentru care a murit.
Nu pot sa pricep de ce.
Pana acum nu am citit biografii ale artistilor, formatiilor.. m-a tentat la un moment dat sa cumpar cartea despre Phoenix, dar n-am mai facut-o. Cred ca m-am razgandit dupa un concert de "ramas-bun" al lor, de la Palatului, prin 2000+ :D
Oricum, ma uitam/uit cu mare placere la documentare. Erau unele faine, pe VH1, lungi si interesante. Poate mai sunt si-acum.
Despre Freddy, in particular, mi-ar placea sa aflu mai multe. Nu stiu de ce, dar nu ma mira ca fuma. Multi artisti fumeaza. Sper sa nu gresesc, dar solista de la Portishead trage niste tutunoase de zile mari, si are vocea pe care-o are- live!
Mi-a placut scena cu el stand si uitatndu-se la tv. Sunt unii oameni despre care nu-ti imaginezi c-ar fi in stare de gesturi atat de simple si... omenesti. In cateva filmari, interviuri pe care le-am vazut cu el, dincolo de timiditatea evidenta mi-a lasat impresia unui om natural.
Din cate stiu, a avut o relatie suuuper speciala cu Montserrat Cabelle. Se spune ceva in carte despre asta? Me curious.
PS: wordpressul are momente in care e genial. Nu ma logasem pe mi blog, si mi-a sters comentariul zicandu-mi sa ma loghez mai intai. Era clar ca nu mai scriam a doua oara comentariul. Si m-am dus, m-am logat, si pac, iata comentariul salvat. :D Weird and good too.
Ups, a se inlocui cu "Freddie". :) Scuze.
Francessca, multumesc pentru link. Da, imaginea se completeaza: Barbara Valentin, femme fatale, intr-o relatie perfect platonica... se pare totusi ca n-a putut sa-si stapineasca orgoliul de a fi fost ceea ce nu era, partenera lui Freddie. Trebuie sa fi mostenit ceva din umorul ingrozitor de trist, de sarcastic al tatalui ei, Karl Valentin.
Freddie uitindu-se la televizor si fumind... asa ceva nu exista, nu? :-) Ah, si -- fanii lui care l-au renegat aflind ca era gay, asta inseamna ca nu muzica lui le-a placut. Ma intreb, numai, ce.
Francesca : multumesc pentru link, sper sa fac rost de toata cartea la un moment dat. Si uite asa am lamurit misterul :)
Feeria : nu m-a deranjat niciodata, treaba lui cu cine si ce facea. Chit ca am stiut de la bun inceput ca era gay tot am ascultat Queen. Si uite ca se fac 15 ani, ba chiar mai mult. Cu fumatul - fuma foarte mult, poate si din cauza timiditatii omului din spatele muzicianului.
Freestone scrie mult despre perioada Barcelona si despre relatia cu soprana, pe care Freddie o adora. Chiar aici am gasit mai multe informatii decat in orice alta parte.
Pinocchi0 : intre noi fie vorba, era o femeie-fatala careia ti-ar fi fost greu sa ii rezisti. Cat despre "fanii" care s-au oripilat ca Freddie era gay... Fiecare dupa posibilitatile 'telectuale.
Salut! Am reintrat dupa multa vreme pe blogul tau si am descoperit articolul referitor la cartea lui Peter Freestone. Citisem cartea de mai bine de un an, insa articolul tau m-a facut s-o rasfoiesc din nou. Intr-adevar nu e rau scrisa, iar pentru un iubitor de Queen e mana cereasca, insa as fi curios sa-ti aflu opinia cu privire la detaliile pe care le da Freestone in legatura cu aspecte extrem de delicate ale vietii private a lui Freddie. Ma refer in primul rand la descrierea suferintei fizice din ultimele sale saptamani-zile de viata, pagini care emotioneaza fara indoiala, dar in acelasi timp parca violeaza intr-o oarecare masura intimitatea 'subiectului'. In paginile extrase acum multi ani de revista Vox Pop Rock (daca nu ma-nsel) din cartea lui Jim Hutton am regasit (in mai mare masura chiar) aceeasi lipsa de discretie care, ca cititor, m-a atras, nu neg asta, insa m-a facut in acelasi timp sa ma intreb daca nu exista cumva o granita care (spre frustrarea marelui public platitor) n-ar trebui totusi depasita.
Drakar : ma bucur ca ai revenit. Cartea a fost excelenta, sper sa mai fac rost si de altele pe subiect.
Da, cunoscand acum obsesia lui Freddie pentru intimitate si ferocitatea cu care isi apara spatiul personal, Freestone i-a cam incalcat regulile. E adevarat ca pastreaza totusi o limita si la fel de adevarat ca eu, ca "fan", vreau sa stiu cat mai multe. Granita ar trebui sa existe, dar uite ca ne place sa se treaca peste.
Jim Hutton a mers totusi mult, mult mai departe, si au fost momente in care eu m-am simtit practic stanjenit.
Intr-adevar, discretia... unde se mai gaseste in ziua de azi?!
Sigur nu in presa si societatea romaneasca.
salut..vreau si eu textul in word de la aca carte....si orice titlu de documentar/carte despre queen/freddie...sau film in memoriam/tribute...orice...btr_darkness@yahoo.com
Din pacate nu am textul in format word, o sa ma uit pe unul dintre harduri maine sau poimaine si o sa-ti trimit ce mai am text. Sigur am undeva cartea lui Rick Sky, nu-mi aduc aminte de mai mult.
Post a Comment