8 Jan 2012

12 începuturi

Omul în negru fugea în deşert şi pistolarul se ţinea după el. 
(Stephen King - Pistolarul)

E bine (şi-o să vedeţi de ce) să ştiţi de la bun început cu cine aveţi de-a face. Mă iscălesc Al Conan Doi. 
(Vlad Muşatescu - De-a Puia Gaia)

Carevasăzică, ni l-au ucis pe Ferdinand, i se adresă menajera domnului Svejk care - după ce părăsise cu ani în urmă serviciul militar, fiind declarat tâmpit iremediabil de către Comisia medicală militară - trăia acum din negoţul de câini, nişte pocitanii de cotarle, vagaboande, cărora le ticluia ”pedigree”-uri false. 
(Jaroslav Hasek - Peripeţiile bravului soldat Svejk în Războiul Mondial)

Nunc et in hora mortis nostrae. Amen. Rugăciunea zilnică se sfârşise. 
(Giuseppe Tomasi di Lampedusa - Ghepardul)

Ce faci aici, băiete? Nimic. Atunci de ce stai aşa? D-aia.
(Elias Canetti - Orbirea)

În apropierea unui sat, chiar lângă drum, stătea pe pământul înfierbântat de soare o biată ţărancă zdrenţuroasă. 
(E.T.A. Hoffmann - Piticuţ zis şi Cinabru)

Anticariat. Proprietar: Karl Konrad Koreander. Inscripţia de mai sus se afla pe uşa de stică a unei prăvălioare, dar fireşte că arăta aşa numai când priveai din interiorul încăperii cam întunecoase prin geam afară spre stradă. 
(Michael Ende - Povestea fără sfârşit)

Când, întors acasă într-o seară după o partidă de fumat pipă de la prietenul meu Jephson, mi-am informat soţia că voi scrie un roman, ea s-a arătat foarte încântată de idee. 
(Jerome K. Jerome - Arta de a nu scrie un roman)

Numit ofiţer, Giovanni Drogo părăsi într-o dimineaţă de septembrie oraşul, pentru a pleca spre Fortăreaţa Bastiani - prima sa garnizoană.
(Dino Buzzati - Deşertul tătarilor)

În hărtii de vânzare şi de cumpărare de moşii din vremea principelui Constantin Brâncoveanu se iveşte întâia oară neamul unor Cozieni, numiţi aşa nu după Cozia de sub munte, cu după o Cozie din ţinutul dealurilor dintre Bucureşti şi Târgovişte.
(Petru Dumitriu - Cronică de familie)

Băiatul blond îşi dădu drumul pe ultimul metru de stâncă şi începu să-şi croiască drum spre lagună.
(William Golding - Împăratul muştelor)

Într-un sătuc din La Mancha, de-al cărui nume nu ţin să-mi aduc aminte, nu-i mult de când trăia un hidalgo, din cei cu lance în panoplie, scut vechi, cal ogârjit şi ogar de vântuit vânatul. 
(Miguel de Cervantes Saavedra - Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha)

6 comments:

partealuminoasa said...

faine inceputuri... o sa fac un soi de leapsa din ele :)

Cinabru said...

Ma bucur ca ti-au placut si multumesc pentru idee, e faina. Sunt curios ce alegi tu. La mine au fost trei criterii: sa-mi fi placut cartea, sa fie in camera mea (nu ramasa in biblioteca de la nevasta-mea din camera) si sa fie, preferabil, in rafturile de mai jos. Sa nu ma urc iar pe scaun. Finalul m-a surprins si pe mine ca un soi de schita dadaist-tarzie.

partealuminoasa said...

apai si la mine tot cam astea vor fi :D makes sense

Cinabru said...

:) it does, does it not?

partealuminoasa said...

M-am sacrificat. M-am urcat şi pe scaun. King era la etaj, precum şi titlurile din colecţia cotidianul care imi plăceau. Ăştia buni fac ce fav şi tot sus ajung :D

Cinabru said...

Am vazut, multumesc pentru sacrificiu. Pe King l-am pus in dreapta, pe la mijloc, din pacate pe doua randuri. Dar ma fac eu mare si pun o biblioteca special pentru el. Cotidianul sunt prin rafturile de sus, cele mai interesante sau in curs de citire in fata, restul in spate. Sa vedem cine o preia si ce raspunde.

Post a Comment

Share This