Tutunuri de pipă de la Vauen

Nu ştiu care dintre tutunurile prezentate mai jos se vor regăsi şi la noi, sper nu peste mult timp. Am avut ocazia la calificările pentru primul concurs de fumat pipă să încerc mai multe mostre de tutunuri de la Vauen, prin amabilitatea lui Ciprian Halasz, căruia îi mulţumesc şi aici. Majoritatea aromatice, un Black Pepper foarte ciudat în sensul cel mai bun, un flake, un english. O gamă suficient de variată şi 

Jubilaeum Edition

Un mix de cavendish şi virginie, cu frumoase firicele aurii şi brune într-o tăietură tip ribbon, Jubilaeum Edition de la Vauen se recomandă de la bun început, politicos şi elegant, ca un tabac aromatic tipic. Puţin umed în cutie, are un miros clasic de bomboane cu fructe, la care se adaugă un pic de vanilie şi, parcă, ceva caramel, mireasma la care te aştepţi când deschizi un tutun aromatizat. Am preferat să îl usuc aproximativ un sfert de oră înainte de fiecare fumată, iar aroma nu s-a pierdut. Se aprinde uşor, arde fără mari probleme până la sfârşit, şi dacă nu este forţat să se înfurie nici nu înfierbântă pipa. 

Gustul este în prima etapă cel al unui tutun aromatic tradiţional, potrivit pentru momentele de socializare, mai ales în prezenţa nefumătorilor convinşi că un tabac de pipă de calitate trebuie să miroasă a cofetărie. Fructe, note intense de vanilie, zaharat şi acoperind aproape de tot tutunul, din care se simte abia după primul sfert ceva din consistenţa cremoasă de cavendish sau puţin din dulceaţa de virginie. Spre jumătatea fumatei, aşa cum se întâmplă mai întotdeauna cu aromatizatele, apare o uşoară amăreală, casing-ul artificial începe să fie depăşit de tabac, o evoluţie previzibilă. Mirosul în cameră este plăcut, are un WAF ridicat, fără a fi remarcabil. 

Jubilaeum Edition e un aromatic bine lucrat, clasic, din păcate fără nimic remarcabil. Un tutun potrivit pentru începători, poate fi unul de toată ziua pentru pasionaţii de ”dulcegării”. Cei care preferă aromele naturale de tabac îl pot încerca, măcar din când în când, ca o alternativă atunci când ai musafiri sau trebuie să fumezi ceva printre ”civili”. Mediu spre bun. 

No 10 Exotic

Evit de regulă tutunurile ce arborează descrieri ca ”exotic” sau ”tropical”. Din experienţele trecute amestecurile de gen se dovedesc tabacuri de proastă calitate, împroşcate cu chimicale ce le transformă în pipă într-o iarbă iute şi imposibil de fumat. Aşa că am fost, recunosc, destul de reticent să încerc No 14 Exotic de la Vauen. La prima vedere e un tutun ce se anunţă interesant, un mix de tip ribbon între firicele aurii de virginie şi negrul lucios de black cavendish, potrivit de umed şi elastic. Mirosit cu atenţie, No 14 Exotic se dezvăluie, aşa cum era de aşteptat, ca o mixtură bine aromatizată cu un casing ce îmi pare o combinaţie între parfumul de migdală şi de miez de nucă de cocos, bine uscat. Nici un miros de tutun, dar e o perioadă în care merge bine un aromatic. 

Se aprinde uşor, e un tutun blând, cu o doză redusă de vitamină N, nu înţeapă, nu bolboroseşte în pipă. Surpriza plăcută a fost că gustul de migdală, puternic la început, se menţine pe toată durata fumatei, estompându-se pe la jumătate pentru a lăsa loc combinaţiei de cavendish şi virginie, echilibrată şi interesantă. Această îmbinare între gustul aromatic şi dulce al migdalei şi cel de tutun mi-a plăcut, şi cred că este unul dintre tutunurile Vauen la care aş reveni din când în când. Mirosul în cameră, foarte plăcut, este acceptat şi chiar savurat şi de nefumători (am testat deja). Scrumul este cenuşiu închis, foarte fin, şi spre deosebire de alte tutunuri aromatizate nu a căpătat acea nedorită amăreală în ultima parte. 

No 10 Exotic e un aromatic bun, corect prelucrat, şi ar fi o alegere inspirată pentru debutanţii în nobila artă a fumatului de pipă. Nu are probleme de condens sau ardere, şi poate fi tutunul care te învaţă cum să fumezi corect şi lent. A fost o experienţă interesantă. 

Horst Lickters Expresso Tabak

Încă un aromatic de la Vauen, de data aceasta un amestec de negru şi cafeniu, destul de umed şi mirosind a cafea, într-o tăietură tip ribbon destul de grosieră. L-am fumat prima oară înainte de concurs, dar ori l-am grăbit prea tare, ori nu am fost suficient de atent pentru a simţi gustul promis de Expresso Tabak. Reluat acasă, în două reprize separate, aroma uşoară de expresso se simte, dar mult mai palidă şi mai lipsită de personalitate decât mă aşteptasem. 

Fără să acopere despotic tutunurile din mixtură, nici nu le lasă libere să îşi dezvolte în voie gustul, mai ales după primele fumuri devenind un aromatic destul de monoton şi, din păcate, uşor de uitat. Uscat bine a ars relativ uşor, altfel se tot stinge şi grăbit capătă o foarte deranjantă iuţeală. În locul acelui gust intens de cafea la care sperasem, după ce îl adulmecasem în cutie, Expresso Tabak e un tutun inegal şi destul de dificil de stăpânit, cu o doză mică de nicotină şi un WAF destul de ridicat.  

Mediu din toate punctele de vedere, cu siguranţă că şi-ar găsi amatori, mai ales cei care vor un aromatic uşor, dar sunt altele mai bune chiar la Vauen. Doream mai mult de la el, nu a fost să fie. 

Trullerie

Dintre ”monstrele” de tutunuri Vauen primite înaintea concursului de la Ciprian Halasz, Trullerie a fost până acum marea surpriză. Prefer amestecurile de virginii sub formă de flake-uri, pe cât posibil fără sau cu puţin perique (nu sunt tocmai un pasionat) şi de-a lungul timpului am fumat câteva tutunuri de gen absolut memorabile, poate cele mai bune din câte am încercat. Virginiile ribbon... mai puţin, de regulă nu m-au impresionat. Fie înţepau, fie se înfierbântau, fie, cel mai adesea, cădeau în spectrul mixturilor comune şi lesne de uitat. 

Trullerie are o clasică tăietură ribbon, amestecând mai multe virginii într-un evantai de nuanţe şi tonuri de la auriu la brun roşcat, potrivit de umede (nu l-am uscat deloc), cu un miros de tutun natural, bine prelucrat, având totuşi o foarte uşoară notă fructată, greu de sesizat în grabă. Nu ştiu dacă este un casing sau un rezultat al fermentării, dar este un adaos plăcut. Pus în pipă se aprinde şi arde bine până la final, fără să necesite vreo atenţie deosebită. După primul sfert Trullerie se dezvăluie ca un mix de virginii ribbon memorabil: dulceaţa clasică a virginiei, un strop de aciditate picantă specifică, evoluând pe tot parcursul fumatei fără sincope amare sau surprize neplăcute. Nu pişcă limba, nu se înfierbântă, şi în combinaţie cu o cafea amăruie s-a dovedit un companion excelent. 

Un tutun foarte bun, pe care l-aş fuma cu multă plăcere indiferent de momentul zilei. Poate fi tutun cotidian, se pretează şi ocaziilor sociale datorită mirosului lăsat în cameră, parfumat şi deloc greu. E o bună alegere şi pentru cei care vor să descopere virginiile, dar nu vor să le încerce sub formă de flake. 

No 15 - English Blend

O mixtură destul de light, cu o uşoară mireasmă de latakie şi tăietură clasică, amestec de cafeniu lucios şi auriu închis, No 15 de la Vauen este un tutun bun, dar nu şi unul memorabil. Potrivit de umed şi cu acea aromă îmbietoare (dacă ai început să guşti mixturile mai greu de suportat de nefumători) se aprinde uşor şi până la final arde fără surprize sau probleme. Gustul este egal, cu tente monotone, de latakie clasică, amestecându-se cu cel de virginie şi, parcă, un strop de cavendish. Poate fi un english de toată ziua, dar aş fi preferat o aromă mai intensă şi ceva mai multă personalitate. Interesant, dar mediu în cel mai bun caz. Sunt si alte amestecuri similare mai bune. 

No.14 -Virginia Flake

Flake-uri egale, frumos tăiate, cu acel miros ierbos de virginie şi îmbinarea de auriu, brun şi doar un pic de ciocolatiu. Prezentarea m-a impresionat de la prima întâlnire, mai ales că îmi plac flake-urile de virginie pură. Chiar cred că o virginie de calitate se savurează cel mai bine sub această formă. Mostra era destul de uscată atunci când i-a venit rândul, după ce mă delectasem cu aromaticele de mai sus, aşa că nu ştiu dacă înţeapă atunci când este prea umed. Pus în pipă se aprinde destul de repede pentru un flake - prefer să le pliez până la rupere - iar gustul nu este surprinzător, de virginie curată, fără condens şi fără să înfierbânte pipa. Se fumează corect şi egal până la finalul pipei, trecând de la primele note ierboase, cu un uşor adaos fructat, spre citrice (nu-mi dau seama dacă este un aditiv sau un rezultat al fermentării) la cel clasic de virginie. Fără să fie cel mai bun tutun de gen încercat, nici pe departe, merită fumat măcar pentru palmares. Poate învechit să capete un gust mai plin, mai pregnant, altfel este un tabac mediu. Cel mai bine i s-ar potrivi calificativul ”corect”. 

160 Jahre

Un alt aromatic, destul de umed, cu un miros în care se amestecă ceva de smochină puţin confiată şi alcool uşor, spre lichior de fructe. Un tutun care s-ar fi potrivit perioadei Sărbătorilor. Frumos ca prezentare, ceva între ribbon şi tăietură mai mare spre rolls, dacă îl miroşi cu atenţie parcă ar avea ceva de prăjitură cu mult lapte, eventual un pandişpan pufos. Chit că e vorba de casing-uri, încă îmi plac tutunurile de pipă pe care le adulmeci şi te inundă cu sugestia unei cofetării pline de bunătăţi. Va fi fiind copilul din mine. 

Mirosul dulce prevestea gustul fructat, cu note de compot de vişine (mi s-a părut), care dispare pe la jumătate schimbându-se într-un gust standar de tutun aromatizat, greu de recunoscut printre multe altele. Şi, aşa cum era de aşteptat, spre finală capătă o neplăcută amăreală şi are tendinţa să se înfierbânte un pic peste limitele tolerabile. Aroma rămăsă în cameră este plăcută, dar mai curând pentru un nefumător. Merge dacă îţi plac aromaticele, altfel este un tabac pe care l-aş mai încerca în lipsa unei alternative. Merită bifat, şi sunt sigur că mai ales începătorii l-ar fuma cu multă plăcere. Genul de tutun care îi convinge pe civili că toate, absolut toate tutunurile de pipă miros a patiserie şi a dulciuri. Dulci iluzii, repede sfărâmate când dau de prima latakie. Dulce inocenţă. 

Black Pepper

Acest tutun teribil de neortodox, pe care îl mai fumasem cu ceva vreme în urmă, este pentru mine câştigătorul detaşat, şi mi-aş dori teribil de mult să îl găsesc şi la noi. Producătorul îl prezintă ca o mixtură de burley, virginie şi black cavendish, un amestec negru şi lucios, al cărui miros intens este, aşa cum o arată şi numele, de piper. Piper negru, puternic, mai să te facă să strănuţi, dar şi cu o notă dulceagă în fundal. Se aprinde relativ uşor, iar gustul - relativ egal pe toată durata fumatei - este picant, chiar de piper, suprapus peste baza dulce amăruie de cavendish. Este unul dintre cele mai ciudate tutunuri pipate vreodată, şi trebuie să recunosc şi aici că îmi place tocmai pentru această combinaţie între un condiment afurisit şi tabacuri bine prelucrate. Pentru că este bun, bun în sens de straniu, şi chiar dacă nu este genul de tutun pentru fiecare zi merge ca o insolită variaţiune în listă. Arde bine până la final, pişcă piperat şi delicios, iar cei din jur sunt realmente surprinşi. 

Categoric, preferatul meu. Îl recomand tuturor, mai ales dacă vrei să fumezi ceva care să nu fie nici virginie, nici latakie, nici aromatic standard.