Anathema - Alternative 4 (1998)

"Alternative 4" este din 1998 incoace nu doar unul dintre cele mai bune albume pe care le-a ascultat Cinabru, dar si o experienta mistica ce se repeta la fiecare auditie, fara a-si pierde vreo clipa intensitatea sfasietoare. Dintre toate albumele ascultate, poate doar The Wall (Pink Floyd) si Crimson Idol (Wasp) sa aiba atat de multa forta artistica. Mai mult, Alternative 4 si-a facut aparitia in biografia lui Cinabru in cea mai funesta vara din viata lui, cand sirul de ratari si esecuri ameninta sa nu se mai termine. Nu intram in detalii, dar atunci Cinabru refuzase sa se ma agate de ceva, lasandu-se agale purtat de val spre canalul colector. Sau, cum spune Vincent Cavanagh pe album, " As I drift away... far away from you, / I feel all alone in a crowded room … ".

Ascultasem si inainte Anathema, imi ramasese in minte superbul Serenades, dar nu pot spune ca se numara printre trupele de suflet. Era perioada de Burzum, Immortal, Mayhem, dublate de Manowar, Wasp, Motorhead, Maiden and stuff, cea mai trista si cea mai frumoasa vara din existenta lui Cinabru, cand a aflat ca poti sa suferi ingrozitor si in egala masura sa gusti picatura cu picatura aceasta suferinta cliseistica, pana la o febrila agonie pe care nu a mai regasit-o niciodata. Era perioada cand isi inregistra casete, in colectia Split, fiecare avand cate un numar :Split 1, 2 si asa mai departe. Piesele erau de gen : Split 1 : Ozzy Osbourne See You on the Other Side, Ramones Poison Heart, Motorhead Too Good to be True, Sex Pistols Lonely Boy, Wasp Wild Child, Manowar Heart of Steel, Wasp Hold on to My Heart, and so on. Condimentate cu Abba, Queen, Pasarea Colibri, pop de anii 80 si mult black metal. Un cocktail exploziv. Sincer nu mai imi pot aminti exact ce tragea CInabru pe casetele alea, dar ati inteles ideea generala - piese de breakup. Dar unde sunt nevrozele de altadata …

Pana cand cineva mi-a adus noul Anathema, prezentat ca "rupere". L-am luat, mefient, mai ales dupa ce auzisem ca e vorba de o despartire, dar bucuros ca asta ameninta sa deschida si mai tare rana. Pe atunci mai erau casetele, trase adesea la a saispea mana, fara coperti, fara booklet, dar cu farmecul lor. Luat Alternative 4, pus in cass, stins lumina, aprins tigara, bezna si prima piesa : " We are just a moment in time / A blink of an eye / A dream for the blind". Senzatia pe care am avut-o, dupa ce lasi Alternative 4 sa mearga 14 ore pe zi, timp de o saptamana, pana te intoxici si te zvarcolesti in plina criza de dementa, este splendida.

S-a vorbit indelung despre album : ca este cel mai bun Anathema, ca este Pink Floyd adus la zi, ca Vincent Cavanagh este genial, ca suna perfect. Sunt de acord cu toate acestea. Dar Alternative 4 inseamna mult mai mult.

Nu pot sa spun ceva cu sens, ceva optimist si plin de viata, nu pot sa inteleg cum o trupa a putut sa compuna asa ceva si totusi sa supravietuiasca. Cinabru a reusit sa reziste dementei in buna parte datorita acestui album, si isi aminteste astazi cu amaruie nostalgie cat de aproape a fost de caderea finala. "Maybe I always knew / My fragile dreams would be broken... for you" si stiam ca este albumul meu, ca nimic nu va mai fi la fel, ca am pierdut totul si ca totusi voi castiga infinit mai mult daca rezist inca o zi, si inca o zi, si inca una. Suferinta infinita din Fragile Dreams, cu revolta in fata ticalosiei si jegului sufletesc, criza dementiala din Empty, cu durerea ca nu se mai sfarseste si avertismentul "I have to laugh but you'd better watch your back" (amintind atat de bine de Floyd pe The Wall", pierderea treptata a legaturii cu realitatea din Lost Control, cand trebuie sa admiti fata de tine ca nu mai exista nimic si esti altundeva, sfasietoarea lupta de a te agata de un dram de echilibru din Alternative 4, acceptarea inghetului "I've feeling, I won't be coming down from this, / I was searching through the heavens and somehow I slipped!" si mai ales cumplita noua identitate din final, cand stii ca indiferent ce va fi, totul s-a sfarsit si te-ai transformat in altceva, lasand ca ultim mesaj " Angel, my destiny, / Can you feel me?" … Toate acestea nu se pot descrie, nici accepta.

Totul s-a terminat. Daca ai supravietuit si nu esti inchis intr-o camera capitonata, daca ai putut sa inveti sa traiesti cu durerea, atunci ai pierdut. Esti altul. Te-ai pierdut pe tine si trebuie sa continui sa supravietuiesti ca o umbra. Esti un strigoi care se va intoarce mereu, magnetizat, spre trecut. Nimic nu mai are gust, culoare, sens, tot ce conteaza e ca Alternative 4 sa continue sa mearga. Tu esti un strain pentru tine. Niciodata ceea ce ai simtit, ai trait, ai impartit si ai dorit nu se va mai intoarce. Iti ingropi hoitul mucezit al vietii tale. Ca Lazar, nu mai poti sa mori a doua oara, esti condamnat sa il astepti pe Iisus pana cand se va milostivi sa te elibereze.

I'll dance with the angels to celebrate the holocaust,

And far beyond my far gone pride,

Is knowing that we'll soon be gone,

Knowing that I'll soon be gone...

Daca il voi intalni vreodata pe Iisus, sper sa ascultam impreuna Alternative 4. Spune mai mult despre sufletul omenesc decat orice poveste. Nu a mai ramas nimic de scris.