Evanghelia lui Pseudo-Toma

Ce Iisus straniu, in anii copilariei Sale, apare in acest text apocrif, “Evanghelia lui Pseudo-Toma”, una dintre scrierile necanonice cele mai neobisnuite. Iisus-Copilul din aceasta evanghelie apocrifa este razbunator, adesea crud, un copil violent si constient de divinitatea sa, pe care o foloseste pentru a-i pedepsi pe cei care nu ii sunt pe plac, indiferent cat de marunte ar parea greselile acestora in ochii multimii. Un Iisus departe de acela care va fi gasit de parintii Sai in casa Tatalui Sau, invatandu-i pe inteleptii Israelului adevarata Lege ; un Iisus care inca din primii ani ai vietii Sale pamantesti starneste teama si deloc iubire ; un Iisus aproape malefic. Indiferent care este originea si istoria acestui text, descoperit in mai multe variante – greaca, latina, siriaca – este atribuit unui anume Toma Israelitul, identificat de unii cercetatori chiar cu apostolul.

In versiunea sa latina, Evanghelia lui Pseudo-Toma - titlul complet ar fi Povestirile lui Toma, filosoful israelit, despre copilaria Domnului - incepe cu trei capitole ale Fugii in Egipt, unde Iisus, Maria si Iosif sunt gazduiti pret de un an in casa unei vaduve. Cand Iisus, in varsta de trei ani, face prima sa minune – invie un peste sarat si uscat – familia este alungata din casa vaduvei. Se vor intoarce insa in Nazaret abia dupa moartea lui Irod. Apocrifa, in versiunea sa cea mai extinsa, continua cu relatarea unei intamplari de cand Iisus avea cinci ani. In zi de Sabat, se joaca langa apa, limpezind apele murdare cu un singur cuvant si facand vrabii din lut. Cand un copil iudeu il acuza ca a incalcat legile vechi, Iisus insufleteste pasarile din lut cu o bataie din palme, spunandu-le sa isi ia zborul. Cand un alt copil ii tulbura apa cu care se juca, Iisus il usuca asemenea unui copac – ceea ce va face multi ani mai tarziu cu pomul fara rod, singurul act de “cruzime” al varstei adulte. Pe un altul, care il imbranceste in fuga, il blestema, iar copilul se prabuseste mort. Parintii care vin sa se planga blajinului Iosif de cruzimea lui Iisus raman aproape imediat orbi. Nici Iosif, care il mustra, nu scapa de amenintari : “Oare nu stii ca sunt al tau ? De ce ma superi ? “ Invatatorii care incearca sa il invete tainele literelor sunt inmarmuriti in fata intelepciunii lui Iisus, dar un dascal ce indrazneste sa il loveasca moare in clipa urmatoare. Chiar daca ii iarta la un moment dat pe cei cazuti “sub puterea blestemului” Sau, textul nu ne spune daca si cei morti au fost inviati. Un Iisus straniu, crud, violent in puterea Sa nelimitata, un Mantuitor care se joaca la varsta copilariei cu puterea ce I-a fost data. Intelept, stiind ca este Mesia si ca va trebui sa ii mantuiasca pe ceilalti, nu ezita sa ii pedepseasca insa cu cruzimea unui copil.

Restul textului este o insiruire de minuni facute de Iisus in primii ani ai vietii. Iisus cel crud dispare, lasand loc celui cu iubire pentru oameni, care le castiga iubirea prin miracolele sale. Pe rand, Iisus invie un copil care cazuse de pe un acoperis ; invie un taietor de lemne, cerandu-i sa se ridice si sa-si termine treaba ; aduce apa in mantia sa in locul ulciorului spart ; seamana un bob de grau, hranind din rod o parte a nevoiasilor si culegand sute de spice ; mareste o stinghie taiata gresit de Iosif tamplarul ; il vindeca pe Iacob, fiul lui Iosif, dupa ce acesta fusese muscat de o vipera ; invie un copilas rapus de o nemiloasa boala ; invie un zidar care murise in timp ce isi construia casa. Sunt toate aceste minuni adaugiri tarzii aduse apocrifei, inspirate de evangheliile canonice ? Sunt preluari din mituri si legende iudaice sau din alte apocrife crestine ? Sau, de ce nu, din credinte si mitologii straine ? Foarte posibil. De altfel, in majoritatea textelor apocrife cel putin un personaj – in cazul acesta Maria – prefera sa ascunda minunile lui Iisus si le cere celorlalti sa nu le scrie sau povesteasca mai departe.

Minunile facute de Iisus in copilaria Sa apar in mai multe apocrife, cu numeroase adaugiri si schimbari, dar ciudat ca lipsesc din evangheliile canonice. Sa fi fost adaugiri tarzii, asa cum este probabil ? Sa fi fost pastrate ca povesti si legende locale ? Sa fie simple inventii ? Greu de spus. In Evanghelia dupa Matei, spre exemplu, copilaria lui Iisus lipseste cu totul. La fel si la Marcu, unde apare insa momentul in care parintii il pierd pe Iisus, regasindu-L in Templul din Ierusalim, unde se afla printre invatati, “ascultandu-i si intrebandu-i”. Iar toti cei de fata se minunau de intelepciunea unui copil, scena care apare mult mai amplu si in Evanghelia lui Pseudo-Toma, fiind chiar finalul textului. Nici in Evanghelia dupa Ioan nu avem referinte la copilaria lui Iisus, aceasta incepand de la venirea lui Ioan Botezatorul. In Evanghelia dupa Luca aflam mai multe despre nasterea lui Ioan Botezatorul, despre cea a Lui Hristos si taierea Sa Imprejur, aparand din nou scena cu Iisus predicand in Templu, la varsta de 12 ani. Dupa care urmeaza din nou un lung hiatus in biografia lui Iisus, regasindu-l abia la varsta de 30 de ani, in evanghelii. Spatiu acoperit insa de numeroase texte apocrife si legende.

Evanghelia lui Pseudo-Toma nu este nici pe departe singurul text apocrif dedicat copilariei Mantuitorului. Exista multe altele, precum Evanghelia araba a copilariei Mantuitorului (poate cel mai substantial text) ori Evanghelia lui Pseudo-Matei, cu numeroase detalii surprinzatoare. Dar cred ca este unul dintre textele greu de acceptat, fie si partial, de un credincios. Interesanta ? Desigur. Merita citita ? Fie si doar ca “fictiune speculativa”.